conştiinţă şi moarte

Moartea este un atentat continuu la adresa conştiinţei treze.

citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!

A stat lucid în faţa morţii... a ales într-un act de conştiinţă.

citat celebru din piesa de teatru Jocul Ielelor de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea este îngrozitoare, dar ar fi şi mai îngrozitoare conştiinţa că vei trăi de-a pururi şi nu vei muri niciodată.

citat celebru din Anton Cehov
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bun şi sigur prieten e conştiinţa ta: n-o ucide, ci las-o să moară odată cu tine.

citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din toată filosofia se desprinde cel puţin acest adevăr, că omul cu conştiinţă – fiind pentru el creatorul lumii, ca reprezentare, odată cu moartea lui moare neîndoielnic şi lumea.

citat celebru din Camil Petrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce au conştiinţa prea împăcată nu trebuie lăsaţi cu nici un preţ să trăiască şi să moară netulburaţi.

Emil Cioran în Ispita de a exista
Adăugat de Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este gândire şi muncă, o muncă anonimă, desfăşurată în umbră, neîncetată însă; să poţi muri cu conştiinţa că ţi-ai îndeplinit misiunea.

I.A. Goncearov în Oblomov, Partea a doua (1953)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să nu mai ştiu nimic, nici măcar să ştiu că nu ştiu nimic. De ce atâtea probleme, discuţii şi supărări? De ce atâta conştiinţă a morţii? Până când atâta filosofie şi gândire?

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din toată filosofia se desprinde cel puţin acest adevăr, că omul cu conştiinţă – fiind pentru el creatorul lumii, ca reprezentare, odată cu moatea lui moare neîndoielnic şi lumea.

citat celebru din Camil Petrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există conştiinţa de sine a esenţei spirituale şi conştiinţa limitelor, care la începutul vieţii este privită ca "eu". Această a doua conştiinţă, a limitelor, îngrădeşte, ascunde prima conştiinţă, cea a spiritualităţii. Pare că această conştiinţă a limitelor este conştiinţa de sine. Întreaga viaţă e limpezirea conştiinţei esenţei spirituale, eliberarea de înşelăciunea recunoaşterii limitelor. Pentru cel care are conştiinţa deplină a esenţei sale spirituale, moartea e eliberarea de limitele care o constrâng.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cosmonautul se află pe orbită, conştiinţa acestuia se desprinde de toate problemele pământeşti. Este ca şi cum s-ar ghemui, ca şi cum ar muri. Şi atunci se deschid porţile informaţiei ce provine din subconştient.

citat din Serghei Nikolaevici Lazarev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai ce e spiritual în viaţa noastră există cu adevărat. Astfel, noua conştiinţă a adevărului spiritual e un fapt împlinit, chiar dacă această conştiinţă n-a căpătat sau nu va căpăta niciodată (din pricina morţii, de exemplu) traducerea în fapt. Spiritul e în afara spaţiului şi timpului, de aceea conştiinţa, dacă este într-adevăr spirituală, sinceră, atunci s-a săvârşit deja măcar în intenţie.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este triumf absolut al Lui; un miracol că putem trăi pentru iubire şi aceasta e tot Dumnezeu; între El şi conştiinţa morţii, viaţa are o atitudine eroică în procesul reintegrarii în vieţuirea cosmică.

citat din Camelia Opriţa (5 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divinul "eu" este acel "eu" care are conştiinţă de sine. Mâna, piciorul, nasul, stomacul, creierul, nu au conştiinţă de sine. Nu are conştiinţă de sine nici uniunea tuturor, care e asemenea unui trup mort. Are conştiinţă de sine ceva indefinit, liber, atotputernic în domeniul său spiritual.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu este cel mai mare trezitor de conştiinţă naţională. Asemenea luminător de grai s-a ridicat cu toată fiinţa sa în faţa zeilor, la învierea vieţii din pământ. Şi astfel a rămas în marele neam al geţilor. I-a fost dat să trăiască şi să moară ca un izvor de mântuire pentru acest neam din care el s-a ridicat.

Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, trecutul e atât de viu în conştiinţa noastră, încât pare mai real decât prezentul. Dar... murim câte puţin în fiecare zi. Tot aşa, câte puţin, se stinge şi trecutul nostru, până dispare definitiv şi nu ne mai terorizează.

citat din romanul Cel rătăcit, Capitolul 4 de Aurelian Silvestru
Adăugat de Rafaello
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să aprobăm moartea, aşa cum aprobăm viaţa. Ea este o componentă naturală şi o completare a Vieţii. Ea nu este sfârşitul acesteia şi nici al Eu-lui (superior), ci doar o etapă. Scopul vieţii este acela de a trece acele examene ale conştiinţei, astfel încât, la un moment dat, continuările acesteia să aibă loc într-o stare lipsită de materie.

Milan Ryzl în Moartea şi ce urmează după ea
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinuciderea poate fi văzută de asemeni ca şi un experiment - o întrebare pe care omul o pune Naturii, încercând să o forţeze să-i răspundă. Întrebarea este aceasta: "Ce schimbare va produce moartea în existenţa unui om şi în felul cum înţelege el natura lucrurilor?". Este vorba despre un experiment prostesc; căci el implică distrugerea a însăşi conştiinţei care pune întrebarea şi aşteaptă răspunsul.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ar fi oare mai bine dacă ea va lua cu sine pentru totdeauna jignirea? Jignire?!? Dar asta a fost o purificare; a fost expresia cea mai pătrunzătoare şi mai dureroasă a conştiinţei. Mâine însă i-aş fi pângărit sufletul cu fiinţa mea şi i-aş fi epuizat inima. Dar acum jignirea nu va muri în ea niciodată şi, oricât de mizerabilă ar fi mocirla care o aşteaptă, jignirea o va înălţa şi o va purifica... prin ură... hm... poate şi prin iertare.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea corespunde unei condiţii critice, în care conştiinţa ameninţă în mod constant să naufragieze în inconştient.

citat din Carl Gustav Jung
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!