copaci şi lumină

Poezia

Un fulger nu trăieşte
singur, în lumina sa,
decât o clipă, cât îi ţine
drumul din nor până-n copacul
dorit, cu care se uneşte.
Şi poezia este - aşa.
Singură-n lumina sa
ea ţine pe cât ţine:
din nour până la copac,
de la mine pân' la tine.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se fură luminilor stelele, umbrelor copacii, aripei zborul; şi nimeni nu acuză.

aforism de George Geafir din Lux de jeratic (1998)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

umbră

Umbrele sunt un experiment al luminii, la capătul cărora cresc copaci.

definiţie aforistică de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nod 32

Mai stau o înserare,
ca să văd,
umbră din umbră cum se lasă,
cum al luminii văzătoare, dur prăpăd
devine de din ce în ce mai moale,
cum se lungeşte umbra după pomi,
cum omul după om se prelungeşte,
cum zidul dimineţii lent se năruieşte,
şi cum lumina stelelor răsare,
pe o cu totul altă înserare.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri şi semne (1982)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

pom înflorit

Pomii înfloriţi sunt luminile pământului în primăvară.

definiţie aforistică de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Pomi (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de înalt va creşte un copac? El luptă cu puternica forţă a gravitaţiei şi continuă să caute lumina soarelui pentru a creşte cât mai mult. Este adevărat, această luptă a copacului nu este un act conştient - copacii nu au creier. Dar atât ţie cât şi mie ne-a fost dată abilitatea de a alege în mod conştient să ne luptăm şi să devenim tot ceea ce putem deveni.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată căldura din jurul nostru, toată lumina şi bucuria vieţii noastre ni le aduce dragostea! Fără ea nu am observa soarele răsărind, copacii înflorind, n-am auzi păsările cum cântă, n-am trăi cu adevărat!...

citat din George Şovu
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

atâtea frunze
îşi scutură copacul
ca lumina
să scalde fereastra
în cer

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este muzica sufletului

Cu multă vreme în urmă,
un om mergea abătut
de gânduri când, deodată,
atenţia i-a fost atrasă de un copac,
în ramurile căruia
atârnau anotimpurile oamenilor.
Curios, trecătorul
se apropie de pom,
întrebându-l:
Cine eşti?
Copacul se plecă spre om,
şi cu voce blândă, îi spuse:
Eu sunt Arborele care se uită
în sufletul omului,
în cele mai singure şi disperate
momente ale sale.
Cine va gusta
din fructul meu, va cunoaşte
adevărata măreţie a iubirii.
Nu poţi trăi cu gândul, să te macini

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Buna Vestire
pomii înfloriţi
mi-a adus în casă
mirosul şi lumina
primăverii

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai credinţă, eşti puternic

Când ai în suflet bunătate
şi să ajuţi, tu ai voinţă,
Te bucuri de sănătate,
ai în suflet şi credinţă.

Bunătatea creşte-n pom,
Lumina din întuneric.
Ai bunătate, eşti om,
Ai credinţă, eşti puternic.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să am întotdeauna...

Vreau să am întotdeauna
conştiinţa de acuma.
Nimănui să nu fac rău.
Să păstrez cugetul meu.
Cât trăiesc în astă lume
să port cu cinste un nume.
Tuturor să dau lumină
din a cărţilor grădină.
Să le spun doar adevărul
despre ce zideşte cerul.
Despre pământ despre om,
despre izvor, despre pom.
Pământul, omul şi pomul,
toate-s create de Domnul.

poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe fiecare parte a fluviului îngheţat, nesfârşita pădure de brazi se întindea întunecoasă şi ameninţătoare. Arborii dezveliţi într-o vijelie de învelişul lor alb de polei păreau să se sprijine unii pe alţii, negri şi fatidici, în lumina care scădea.

Jack London în Colţ Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bonsai

Sufletul meu în faţa ta e un copac mic,
E un bonsai pe care îl poţi aprinde cu bricheta,
Aprinde-l, aprinde-l, să lumineze în noaptea de cuarţ,
Să se vadă până departe. Atât mai sunt din tot ce am fost,
Acest arbore strivit într-o cutie. Nu îl părăsi, nu îl uita,
Odinioară îl ţineai pe fereastră şi el îţi lumina nopţile friguroase,
Cu ochii lui fosforescenţi, care te priveau în tăcere.
Bonsai, bonsai, sufletul meu te caută şi acum în cumplita depărtare,
Cu micul far te caută pe ţărmul mării sau pe poteca de munte,
Unde eşti, unde eşti? Eram arborele tău şi îţi ţineam de cald,
Îţi povesteam amintiri din Ţara-Soarelui-Răsare
Şi îţi scriam pe boabe de orez povestea mikado-ului,
Care-şi lăsa bonsaiul fetelor lui, zestre pentru trei sute de ani.
Sunt bonsaiul tău; nu îl arunca, nu îl uita în cămara părăsită,
El e atât de mic şi orice adiere de vânt îl pune în pericol,
Mai bine lasă-l moştenire fetei tale
Sau pur şi simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă
Să-ţi rămână din mine. Apoi unge-te cu cenuşa lui, amestecată cu lacrimi,
Bonsai, bonsai; sufletul meu plânge după tine.

poezie de Mircea Florin Şandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia: Ai plecat, lumină a luminilor! Te-au învins jucăriile tale de lut... Acum te vei muta în arbori, vei pluti pe aripi de păsări migratoare. Şi laşi în urmă un spectacol neterminat, adoratule! Singură rămân, ca o salcie plângătoare, răvăşită de vânturi... Rămân să port prin veacuri traista ta cu idealuri! Glasul tău cristalin nu mai cântă! Aspre şi reci sunt palmele tale, olarule! Tu iei cu tine ultima speranţă.

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să ajungă la lumină, şi arborii din pădure muncesc.

aforism de Constantin Răduţ Argetoaia din Sesam, deschide-te!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi despleteşte părul

te măsor cu lumina
iubite

mi-a crescut sub cristalin
un copac albastru
şi un înger ce-şi spune Nitael...
- eu sunt splendoarea lui Dumnezeu
cântă el
eu te măsor cu lumina iubite
şi tremur
de parcă azi
e facerea lumii
coacerea merelor albastre
în sânul sufletului meu...

mirosind a sferă
cineva îmi despleteşte părul...

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Ramona Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

În locul acesta nu vin oamenii pentru conversaţie, numai lumina Lunii, care alunecă mută printre copaci.

citat din Saigyo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1

Cred c-am murit pe sânii de strugur
ce m-au vrut
în schimbul păsărilor derutate,
cred c-am să trec în arbori
şi celălalt ţinut
mă va conţine doar pe jumătate;
cred că sunt arcul ploii –
o splendidă agat
zbătându-ţi-se domolit în coc...

Şi poate-s doar lumina prin parc,
neruşinată,
sfinţită evadare din Van Gogh...

poezie clasică de George Florin Cozma din Oglinzi în rouă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linie rustică

Livezile poartă în scutec florile;
ca un tub de orgă sună morile.

Un pom uscat defuncta iubire;
vânt furişat printre crengi, subţire.

O pleoapă ceaţa serii lăsată;
orologii ruginite fără să bată.

Seară vastă, râsetul teafăr;
la căpătâi de veghe un luceafăr.

Numai morile, morile
nu-şi mai tac plânsorile.

Peste toate clapele
scutură lumina desfrunzită apele.

poezie de Dominic Stanca din O sălbatică floare (1976)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!