Citate despre copilărie și încăpățânare
citate despre copilărie și încăpățânare (inclusiv în versuri).
Am fost un copil încăpățânat și curios.
citat celebru din Napoleon Bonaparte
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singură, minciuna și, având ceva mai puțină importanță, încăpățânarea, mi se par a se cuveni să fie combătute cu orice preț de când apar sau se dezvoltă; ele cresc odată cu copiii.
aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urâtul mă cuprinde iarăși, acel urât pe care l-am cunoscut în unele duminici ale copilăriei, care apoi mi-a devastat adolescența. Un vid ce pustiește spațiul, și de care doar alcoolul ar putea să mă apere. Dar alcoolul îmi este interzis, toate leacurile îmi sunt interzise. Și totuși încă mă încăpățânez!
citat celebru din Emil Cioran (21 iunie 1958)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, voi, aceia care credeti sau spuneți că sunt rău-voitor, încăpățânat sau mizantrop, ce nedrepți sunteți cu mine! Voi nu cunoașteți cauza purtării mele. Încă din copilărie am fost atras către duioșie și bunătate. Dar iată că de șase ani am devenit un caz fără speranță, agravat de doctori ignoranți, trădat în speranța de a mă vindeca și pus în situația de a face față unei maladii ce se dovedește a fi nemiloasă.
Ludwig van Beethoven în scrisoare (1802)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce i se refuza cu atâta încăpățânare? O rugase de nenumărate ori, mărindu-și ofertele, făgăduindu-i bani mulți. Apoi, zicându-și că poate este ambițioasă, îi făgăduise că o va numi premieră de îndată ce va avea un raion vacant. Și ea refuzase, totuși, refuza mereu! Era pentru el o mare nedumerire, o luptă în care dorința lui creștea. Cazul îi părea imposibil, copila aceasta va sfârși prin a ceda, căci el considerase întotdeauna cumințenia unei femei ca un lucru relativ.
citat celebru din romanul La Paradisul femeilor de Emile Zola (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știam că nu mă iubeai când m-am însurat cu tine. Dar smintit cum eram, credeam ca te pot face să ții la mine. Poți să râzi, dacă vrei, dar mă gândeam să am grijă de tine, să te răsfăț, să-ți dau tot ce voiai. Voiam să mă căsătoresc cu tine și să te ocrotesc, să te las să faci tot ce poftești ca să fii fericită. Trecuseși prin atâtea. Nimeni nu știa mai bine ca mine prin câte ai trecut, și voiam să lupt eu în locul tău. Voiam să te joci ca un copil, un copil curajos, încăpățânat și neînțelegător.
citat clasic din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de CRISTEA GEORGIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regret și convingere
îndrăgostește-te de o piatră și nu regreta
îndrăgostește-te de o femeie rea și nu regreta
sări într-o prăpastie și nu regreta
îmbarcă-te pe o navă de pirați și nu regreta
înghite pesticite otrăvitoare și nu regreta
comite o fărădelege și nu regreta
complace-te în cele mai nerușinate laude și nu regreta
convinge oceanul să devină gheață
convinge un iceberg să se topească
convinge o rafală de vânt să întoarcă frunzele pe partea cealaltă
convinge o prostituată să devină călugăriță
convinge un copil neastâmpărat să gândească de două ori înainte de a acționa
convinge un catâr încăpățânat sau un om bătrân
convinge un zeu sau o furnică minusculă
convinge împăratul iadului să se sinucidă
convinge-te pe tine să adormi liniștit
poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la copilărie și încăpățânare, dar cu o relevanță mică.
Dave: Nu vă doriți câteodată ca ideea de a face copii să fie ca atunci când luați masa la restaurant și dacă nu vă place mâncarea, sau în acest caz copiii, să puteți anula comanda? "Mă scuzați, nu am comandat această fiică atât de încăpățânată și de ce nu are haine pe ea și, da, n-am comandat nici copilul ăsta isteric, cât despre copilul ăsta, nici nu-mi aduc aminte să-l fi comandat vreodată."
replică din filmul serial Războiul de acasă
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă voi întoarce
Mă voi întoarce spre poezie ca spre-o țară a mea, ca spre casa mea,
Ca spre copilăria îndepărtată pe care,-am pierdut-o din nepăsare,
Pentru a căuta substanța tuturor lucrurilor, cu încăpățânare,
Și voi striga cu ardoare sub o mie de lumini strălucitoare.
Sophia de Mello Breyner Andresen
poezie de Sophia de Mello Breyner Andresen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcere înainte
Când reprivești fost în imagini și doar din retrăiri trăiești,
E timp când ancoră-i mai grea, la fund te ține, nu mai ești!
Aluneci parcă, crezi himere ce din adâncuri gând salvează
Și uiți că-not retur sufocă răsuflu, gânduri îți retează!
Nu poate un trup, ce-i loc de corp și d-energie neinfinită,
Să urce iar din ou bătrân, matur copil; toate-s ispită!
Iar implacabil timp se scurge, permis ne cerând să marcheze
Piele-n definitiv traiecte... Vise căpoase rămân treze!
Cât încă-i termenul înscris un neștiut și-o zi-i din altă,
Să-ți smulgi din frâie neputința, trenul ținut uitat în haltă,
Să-ți porți gând nărăvaș cu "eul", bagaj de tine în vagoane
Din ieri, mâine să lași trecut, să înfrunți un viitor cu toane!...
Că doar parcursu-i hărăzit, cum lumea o știe, nu te minte
Și întoarcerea să-ți faci elan de zbor, spre abisul înainte!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ocean mai puternic ca țărâna
Ocean mai puternic ca țărâna,
Încăpățânat, turbulent și-abraș,
Vei iubi oare-acest copilaș
Și-i vei săruta întotdeauna mâna?
Când mă joc cu tine ești blând foarte,
Iar valurile-s mătăsoase și albastre....
Dar, spun marinarii care-au navigat departe,
Că nu te joci mereu, că ai și zile proaste.
Dai bobârnace,-n larg, enormelor vapoare,
Ca și cum ar fi surcele, niște mici ghivece
Spune-mi de rog, căci vreau să știu de ce
Ai o fire atât de schimbătoare?
Ocean mai puternic ca țărâna,
Încăpățânat, zgomotos și-abraș,
Vei iubi oare-acest copilaș
Și-i vei săruta întotdeauna mâna?
poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru toamna mea încoronată
dacă aș mai avea oglinda
cu chip de când nu eram nici copil nici numai
un surâs blând
inundat de vară în umbrele norilor ce învăluie
valea înverzită
oh, dacă aș mai avea-o în agenția mea filantropică
de dăruit
grădini
aripi de păsări
priviri cu sclipiri
mirosul de iarbă crudă
scoici de care să-ți lipești urechea
fluieratul unui tren ce tocmai sosește în gară!
cum mă încăpățânez ca o pisică
sub soarele binefăcător pentru albine
din toate acestea să mai păstrez
câte ceva pentru toamna mea încoronată
însuflețindu-mi puterea de a iubi
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă încoronată
oglindă/ chip/ de când nu eram nici copil nici bătrână
inundată în umbrele verii ce învăluiau valea înverzită
oh dacă te-aș mai avea în agenția mea filantropică
de dăruit
grădini
aripi de păsări
priviri cu sclipiri
mirosul ierbii cosite
fluieratul unui tren ce tocmai sosește în gară
scoici de care să-ți lipești urechea
melci ce se ascund în cochilii
căluți de trestie galopând cu coamele în vânt
sub soarele binefăcător pentru stupi
cum mă încăpățânez ca o pisică
din toate acestea să mai păstrez câte ceva
pentru toamna mea încoronată
ce-mi însuflețește puterea de a iubi hulubii verzi
zburând la un rând cu rândunele gri
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elefanții se leagănă pe o pânză încăpățânată
țin minte ca acum primul meu întâi iunie
ne-au pus diapozitive cu scufița roșie și capra cu trei iezi
purtam rochiță bleu și eram cel mai înalt
trăgeam de codițe o colegă și împărțeam pachetul
cântam zece negrii mititei cu mâinile la spate
descâlceam primele semne de întrebare
cu ochii ațintiți spre soare
arhitect al castelelor din cuburi de lemn
găsitorul batistuței
mogâldeață purtătoare de stea în piept
într-o lume paralelă cu raiul
donează aripi de înger omizilor
copilul este încă acolo pe un deal verde
adună margarete lângă un stâlp imens de metal
zburdă ca un miel alb rătăcit de turmă
călărește norii și botează mușuroaiele
khufu kafra mikerinos
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
elefanții se leagănă pe o pânză încăpățânată
țin minte ca acum primul meu întâi iunie
ne-au pus diapozitive cu scufița roșie și capra cu trei iezi
purtam rochiță bleu și eram cel mai înalt
trăgeam de codițe o colegă și împărțeam pachetul
cântam zece negrii mititei cu mâinile la spate
descâlceam primele semne de întrebare
cu ochii ațintiți spre soare
arhitect al castelelor din cuburi de lemn
găsitorul batistuței
mogâldeață purtătoare de stea în piept
într-o lume paralelă cu raiul
donează aripi de înger omizilor
copilul este încă acolo pe un deal verde
adună margarete lângă un stâlp imens de metal
zburdă ca un miel alb rătăcit de turmă
călărește norii și botează furnicile
khufu kafra mikerinos
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unul singur
habar nu am
ce simți tu
când rostești aceleași cuvinte
ca și mine
când te găsești
în fața aceluiași copac
când te rostogolești și dai să te prinzi
de o margine iluzorie
de un cântec
și câte întâmplări ai ratat
din încăpățânare din copilărie din neșansă
care a fost combinația de taste
fericita intuiție echivalând
ControlSave-ului
dacă
te ia cu început
cu această ridicare a ființei din arest
luna de miere a omului lipindu-și
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vitale negații
Evit să-mi memorez părinți, pe mamă,
Refuz să-mi calculez anii rămași.
Îmi neg greșeli, trecute la urmași...
Nu vreau să calculez nici tragedie, dramă!
Tot mă opun la pierderea de zile,
Spun nu ispitei din conveniență.
Sunt îndărătnic, cred în existență...
Nu vreau să mor, visez; "Ce faci copile?"!
Dau înapoi, când nu dețin promisul,
Întorc cuvântul, pedepsit degeaba.
Nu mai răspund, de vina nu mi-e treaba...
Nu cred că bun, îmi câștig paradisul!
Mă plâng la amintiri despre părinți,
Nu știu de ce-mi rămâne așa puțin.
Nici vorbă, pe copii, din zbor să țin...
Nu fac vreun rău, chiar de cu rău mă minți, alinți.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt de pace
Se varsă lacrimi printre frați
Ne mor oamenii, nevinovați
Pentru o cruntă încăpățânare
Se varsă lacrimi arzătoare
Sunt minți bolnave, imbecili
Făcând să sufere vlăstare de copii
Nebuni ce vor să ne înjuge
Pământu-i tot un lac de sânge
Se înlocuiesc bomboane cu blindate
Tancuri care zac pe catafalcul urii
Cu încrâncenare azi ne domină prostia
Nu le furați, vă rog, copilăria!
Sunt semne apocaliptice, divine
Sau interese doar meschine
De ce ne transformați părinții în eroi?
Lăsând copii flămânzi și goi
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt de pace
Se varsă lacrimi printre frați,
Ne mor oamenii, nevinovați,
Pentru o cruntă încăpățânare,
Se varsă lacrimi arzătoare...
Sunt minți bolnave, imbecili,
Făcând să sufere vlăstare de copii,
Nebuni ce vor să ne înjuge...
Pământul-i tot un lac de sânge!
Se înlocuiesc bomboane cu blindate,
Tancuri care zac pe catafalcuri,
Cu încrâncenare azi ne domină prostia...
Nu le furați, vă rog, copilăria!
Sunt semne apocaliptice, divine,
Sau interese doar meschine,
De ce ne transformați părinții în eroi?
Lăsând copii flămânzi și goi,
Doar pe motivul că ați vrut război!
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Deci, mama ta împlinește mâine de abia 45 de ani... Era foarte tânără când ai apărut tu pe lume, în viața ei.
Lucian: Da, așa e... Avea de abia 17 ani, era practic o copilă! N-am înțeles niciodată de ce s-a grăbit atât de mult, de ce s-a căsătorit atât de devreme; practic, nu existau motive.
Lia: Poate pentru că-l iubea prea mult pe tatăl tău și n-a vrut să-l piardă.
Lucian: Probabil, dar... Avea doar 16 ani! Era pur și simplu un copil! N-am îndrăznit niciodată s-o întreb de ce... Pentru tatăl meu, nu era deloc prea devreme, el e cu 11 ani mai mare ca ea. Dar putea să aștepte câțiva ani, măcar până la majoratul ei, dacă o iubea cu adevărat!
Lia: Poate, dar privește partea bună a lucrurilor. E mult mai bine că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Mai bine? De ce? Care ar fi partea bună a lucrurilor, în toată chestia asta?
Lia: Pentru că, altfel, n-ai mai fi fost tu acum, aici, cu noi. N-ai fi putut participa la această misiune. Ai fi fost poate prea mic la data lansării. N-ai mai fi fost tu comandantul nostru!
Lucian: Mda... Cum să nu?! Ce pierdere dezastruoasă pentru voi! Mare scofală, nu-i așa?!
Lia: Păi, mare, pentru că, cine știe cine ar fi fost în locul tău și cum s-ar fi purtat cu noi... Deci, o iubești foarte mult pe mama ta.
Lucian: Da, o iubesc, normal. Dar nu i-am spus-o niciodată, sau cel puțin nu-mi amintesc să-i fi spus și nici nu m-am străduit să-i arăt acest lucru. De obicei, eram doar foarte încăpățânat și nu îi dădeam niciodată ascultare.
Lia: Nu mă surprinde deloc! Acest comportament te caracterizează, în general.
Lucian: Ah, te rog... Nu-i momentul să-mi amintești și tu! Ce-ai vrea, am defectele mele...
Lia: Așa e, le cam ai.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre copilărie și încăpățânare, adresa este: