Citate despre copilărie și poștă
citate despre copilărie și poștă (inclusiv în versuri).
Culmea paternității
Să-ți recunoști copilul de la o poștă.
culmi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi dăte păpușa veche de cârpă care, de câte ori o țineam în poală, mă prindea cu mânuțele ei albe de deget și mă strângea, întrebându-mă cu voce scăzută: Ce faci, copilă mare? Se vede cale de o poștă că vrei să te strecori în timpurile apuse ale bunicii...
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil)
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am îndrăgit ecoul...
Am îndrăgit ecoul
În joaca din pruncie
Când tulnicam pe dealuri
Năstrușnice chemări
Și-acum, la bătrânețe,
Când mâna mea vă scrie
Parcă aștept răspunsul
De dincolo de zări...
Copil crescut la țară
Eu știu că se cuvine
Să mergi pe drumul vieții
Ca ața după ac,
Îmi vine câteodată,
Nici nu mai știu ce-mi vine,
Să trag la geamuri storul
De ciudă și să tac...
Dar a venit poștașul
Sau cine o fi oare?
Cutia mea poștală
E plină de urzici...
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Nicoară-Horia (10 august 2010)
Adăugat de Nicolae Nicoară-Horia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fotografia în formă de inimă
când m-am privit ultima oară
lipsea ceva din mine
sub cicatricea aceea
rămasă acolo
de ceva vreme
simt furnicături
ultimul război pe care
l-am purtat cu mine însumi
a fost în primăvara în care
mama își rătăcise umbra între
malurile Crișului Repede
dacă mă întrebați ce căuta acolo
o să vă spun:
își căuta pruncii
zi de zi în calendarul lipit
sub fotografia familiei
își nota zilele în care poștașul
uita să-i aducă vești
în cele din urmă a crezut de cuviință
să încuie poarta și să urce
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubite domnule Slavici,
Prin poșta de astăzi am trimis o scrisoare d-lui librariu Socec, poftindu-l să ni răspundă dacă binevoiește a primi în desfacere cărți didactice de ale noastre: Metoda nouă, Învățătorul copiilor, Regulele limbei române de Maiorescu etc., dându-i, de la mie înainte, rabat de 35% pe bani gata și portul pe socoteala d-sale.
Noi am ave plăcere să facem și această negustorie (deși nu-i vro pricopsală), gândindu-ne la mulțimea ce s-ar pute trece, mai ales că chiar acum suntem la corectura coalei I, ediț. XVI și am pute trage cu înlesnire un număr și mai mare de exemplare.
Vă rog dar, în puterea prieteșugului, dragă d-le Slavici, abateți-vă, în treacăt, pe la Socec, întrați în vorbă cu el despre această afacere, stăruiți să ne răspundă ori da ori ba și totodată comunicați-mi și dv. rezultatul.
Ion Creangă în Scrisoare către I. Slavici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la copilărie și poștă, dar cu o relevanță mică.
Respirații politico-economice
Respirații politico-economice...
De la o vreme bărbații nu se mai bărbieresc
somnul și-l împlinesc
între două stații
de autobus
sau tramvai
micul dejun și-l iau în pauza de țigară
nu nu le mai pasă
copiii au spart tabla
la școală se fumează
pe la colțuri
în wc și-n ghereta portarului
fondul clasei a mai
crescut
un părinte
repară tavanul
altul rașchetează parchetul la trezorerie trei bugetari aliniați la ghișeele de la parter
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi oamenii
când vremea testamentului
va alunga minutarul de pe cadran
noi, oamenii, vom fi încă aici
respirând greu și aproape fără suflare
versuri mai albe ca aburul locomotivei.
cândva poștașul bătea de două ori
iar sârma ghimpată mai despărțea
gardul vecinilor de câmpul cu maci.
problema întotdeauna este o ecuație
cu o necunoscută sau două,
viața,
Iisus răstignit pe troiță
plânge cu lacrimi de sânge
satul ce-a rămas în copilărie
parcă nu mai este nici măcar
în pietre de hotar
la marginea lumii.
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeul Salvarii
Închide fereastra, perdeaua o lasă,
Dă zgomotul mării afară din casă,
Dă-mi voie s-așez fruntea mea pe-al tău pantec,
S-ascult al rodirii și-al tainelor cântec,
Să fiu tot o rană, să fii tot o rană,
Materia-n fierberea ei grosolană,
Să trecem în moarte din cauze varii,
Cu marea venind către noi ca barbarii.
Eu las adevărul acesta să steie,
Ești cea mai fierbinte și dulce femeie,
La noapte, plângând lângă tot ce mă doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.
Dă marea afară din casă și vino,
Nestinso, neblândo și iar nestrăino,
Pereche de umbra noptatecă pune
În contul durerii că ești slăbiciune,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise strânse cu fărașul
Noaptea strângi vise cu fărașul,
Dimineața le preia din ușă poștașul,
Le pune frumos în cârca unui hoț
Care zilnic lasă cerul fără roți.
Căruța lui arde. Visu-i urât.
Realitatea strânge amarnic de gât.
În câteva zvâcniri, rămâne să-nvie
Pata luminoasă de scuză-n poezie!
Ce gândesc urmașii, copiii mărunți,
Cu grijă, frumos, în vise crescuți?
Vina trăiește mereu, în clipe abrupte,
În praful rotit în pâini prefăcute!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai lasă beletristica...
De felul tau, un pic cam taciturn,
Citești doar ziua-n anotimpuri reci,
Ne-mbrobodești că sui în vârf de turn,
Când mult mai des cobori în fund de beci!
Citesti doar clasici nu prea iei măsuri,
Mai bine ia un pumn de Rudotel:
În poșta ta se-nghesuie facturi,
De Vodafone, Eon, Romgaz, Enel...
Dar cînd le vei citi va fi tarziu,
Te vei simți ca și lovit de tanc
Și vei umbla precum un ageamiu,
Să iei un împrumut la Erste Bank!
Facturile ai vrea să le arunci,
Dar sunt speranțe slabe, iluzorii,
Ai vrea să dormi, un somn senin, de prunci,
Dar bat în ușă iar executorii!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În orașul meu
în orașul meu străzile sunt mov
la fiecare intersecție
un baobab
din care atârnă semafoare
clădirile sunt îmbrăcate în iederă
pe cutiile poștale se cuibăresc ratoni
e ca și cum natura ar fi pus stăpânire pe așezările omenești
copiii se joacă desculți
pe malul râului
schimbă pietricele scoici și cochilii
adună apusuri în ghiozdane
unul mai colorat decât altul
în orașul meu cărțile se citesc de plăcere
oamenii au timp să asculte
să iubească
fără frică
fără grabă
e ca și cum natura ar fi pus stăpânire pe simțirile omenești
ar fi instaurat o altă lege
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Marincaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocenția
azi am ajuns Acasă
și n-am mai găsit
aproape nimic din mine
prin mine
doar câteva cioburi
de oglinzi
și câteva amintiri
despre trecuturi verzi
pe copil
l-am găsit carbonizat la un geam
cu ochii lipiți de un viitor inexistent
adolescentul s-a stins în picioare
pe scara cerului
cu o plasă de fluturi în mână
bărbatul din mine
a fost surprins de apocalipsă
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalmul doi
O țară pe care-o porți cu tine-n buzunar
de la un aeroport la alt aeroport, o țară
care există doar în amintirea
unei arome, doar într-un vechi timbru poștal,
țară care-acum e sigiliul sângelui ștanțat de cineva
căzut pe caldarâmul înfierbântat de soare. Cine e posesorul
acestei proprietăți? Cine are dreptul
la o singură evadare prin fereastra spartă
și la o sută de decolări? Cine e posesorul cheii
de la Porțile Raiului? S-a deschis ea vreodată?
Deschid ziarul, computerul,
un cont și nevoia de a medita
la toată teroarea din lume
în această dimineață traversez împreună cu copilul meu strada,
purtând pe capetele noastre de indian văluri palestiniene.
Cu ce plătim? Pentru ce fel de
răsplată? Aș vrea să-i conturez forma
" scuturată printre file și mirări...
zburând pe șrapnel și pe aripile păsării...
captivă-între baionetă și vânt.
[...] Citește tot
poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sete
un sertar vechi a adunat creioane într-o bibleotecă
dintr-o mansardă
acoperișu-i vechi, într-un bloc cu trei etaje
podul coace hârtia din cărți și caiete, amintirile scrise gem
o grindă este coaptă, poate să se prăbușească
un cărucior de copil, fără o roată
atârnă de o grindă, într-un cui
sub tavanul cu vechituri, într-o ghivetă picură apă
la parter într-o cameră nemobilată
un puști stă ghemuit într-un colț, cu o tabletă
se întreține cu iubita lui, pe net
în fața geamului o sapă taie iarba, încă nearsă
pe tocuri aleargă cea de la etajul doi
fusta-i prea strâmtă și trage de picioarele lungi
cu greu
fundu-i și fesele-i sunt apetisante și stârnesc multe priviri
neveste pe la ferestre se holbează
cu ciudă și strigă la bărbații din fața blocului
să vină repede sus
poștașul de pe bicicletă era să cadă, capul nu mai era cu el
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sete
un sertar vechi a adunat creioane într-o bibleotecă
dintr-o masardă
acoperișu-i vechi, într-un bloc cu trei etaje
podul coace hârtia din carți și caite, amintirile scrise gem
o grindă este coaptă, poate să se prăbușească
un cărucior de copil, fără o roată
atârnă de o grindă, într-un cui
sub tavanul cu vechituri, într-o ghivetă picură apă
la parter într-o cameră nemobilată
un puști stă ghemuit într-un colț, cu o tabletă
se întreține cu iubita lui, pe net
în fața geamului o sapă taie iarba, încă nearsă
pe tocuri aleargă cea de la etajul doi
fusta-i prea strâmtă și trage de picioarele lungi
cu greu
fundu-i și fesele-i sunt apetisante și stârnesc, multe priviri
neveste pe la ferestre se holbează
cu ciudă și strigă la bărbații din fața blocului
să vină repede sus
poștașul de pe bicicletă, era să cadă, capul nu mai era cu el
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi nu mai suntem de mult tineri
Noi nu mai suntem de mult tineri
Doar un strop de ploaie caldă
Noaptea sufletele scaldă
Ca-ntr-un basm cu sfânta Vineri
De ce vreți să fiți străină
Între cei care firesc
Tac și vă compătimesc
Pentru-o neștiută vină?
Și pe stradă și la piață
Vor vorbi o alta limbă
Și revolta asta schimbă
Rostul omului in viață
Veți simți lacrimi fierbinți,
Punțile care se rup
Că vă iese sufletul din trup
Pentru dorul de părinți
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Atât de tristă-mi părea viața...
Îmi pare că nu sunt temple și nici ziduri, pe unde trec eu...
și nici bariere... un drum de păsări...
atât de tristă-mi părea viața...
că e o câmpie făcută din dragoste și din cămășile tale, cărora mă închin eu,
e și ăsta un fel de a demistifica viața...
așez zânele pe portative,
și le numesc chopin...
apoi
cuvintele nu le mai spun.
nu le mai pun.
nu mă mai gândesc la nici măcar unul.
le țin, în taină, în buzunarele poate prea sparte.
e numai în vrăjitorie și în ghiocurile mărilor viața aceasta,
din ea nu se mai iscă viitor.
și
alerg
prin viață, suflecându-mi hainele, poalele, să mi le fure păsările, veacurile, vrăjitoarele din anonimat,
poștărițele împing încă scrisori către Dumnezeu, unde ești, Doamne, unde ne sunt rugăciunile,
spun ele, împingând la scrisori.
e totul uscat,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Katherine Watson (despre Vincent van Gogh): El a pictat ceea ce a simțit, nu ceea ce a văzut. Oamenii nu au înțeles, lor li se părea ceva copilăresc și imatur. Le-a luat ani de zile pentru a-i recunoaște adevărata tehnică. Pentru a observa felul în care utilize pensula pentru a face să pară că cerul se mișcă. Cu toate astea, el nu a vândut niciun tablou cât timp a trăit. Acesta e un autoportret. Nu e nicio deghizare, nicio nuanțare. Sinceritate. Acum, șaizeci de ani mai târziu, cum e el considerat?
Giselle Levy: Celebru.
Katherine Watson: De fapt, atât de celebru încât toată lumea are o reproducere a unei picturi de-a sa. Există cărți poștale...
Connie Baker: Avem și un calendar.
Katherine Watson: Vedeți? Capacitatea de a reproduce opere de artă face ca el să fie accesibil maselor. Nimeni nu trebuie să dețină un van Gogh original, îl pot picta singuri. Van Gogh într-o trusă de pictură, domnișoarelor! Cea mai nouă formă de a distribui artă maselor; pictură cu ajutorul cifrelor.
Connie Baker (citește instrucțiunile de pe cutie): "Nu toată lumea trebuie să fie van Gogh. Este foarte simplu. Urmați instrucțiunile și peste câteva minute vă veți afla spre calea de a deveni un mare artist."
Giselle Levy: Van Gogh prin cifre?
Katherine Watson: Ironic, nu-i așa? Priviți ce am făcut din omul care a refuzat să-și conformeze idealurile preferințelor populare. Care a refuzat să-și compromită integritatea. L-am pus într-o cutiuță și v-am cerut să-l copiați.
replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intersecții de vorbe
Nu sunt atât de romantică, moșule, tâmplă albă, vecinule,
care nu știi cum duc zi de zi scrisorile dimineața la poștă,
cât plângeam pentru ele,
de fapt,
nu am mai modelat de mult timp pe oale din lut,
roata putredă e încă acolo,
știți,
am învățat pe de rost cum se ajunge cu mâinile,
cum se răscolește brazda, cu degetele, și lut era destul
făcut din pământ și din apă și încă din tot felul de rămășițe vegetale adunate în timp,
roata mă chemase pe nume,
știa cine sunt,
că împrumutasem numele Elisabetei,
niște păsări frumoase mi-au spus
și iubitul meu așa să fi zis:
Lisabeth,
poate pe-o roată s-a făcut mai ales dreptatea Domnului,
bărbatul și femeia, crescând de copilași din mâinile Lui de foarte departe
zbenguindu-se
doi
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria scrisului
Străzile mici ne conduceau într-o direcție necunoscută.
Se înserase în această parte a orașului și omul acela ne apărea brusc
de după case, ne privea câteva clipe și dispărea înapoi la fel de brusc.
Apariția lui era ca un clișeu fotografic, ca un diapozitiv. Drept, în fața noastră,
la vreo 30 de metri, cu mâinile în buzunarele pardesiului, cu o figură neclară.
În acele momente între noi se lăsa un frig ciudat, care parcă ne îndepărta
unul de altul. Palmele noastre, puțin umede și moi de căldura interioară
a dragostei, deveneau reci și uscate ca niște pergamente, pe care toate
liniile vieților se transformau în semne ale unei scrieri ciudate, în simboluri
de-a pururi necunoscute. Omul acela fantomatic în fața noastră, și noi
privindu-ne tulbure, în developarea instantanee și rece a persoanei care
ne însoțea preumblarea, înaintea căreia pierdeam simțul orientării
către o destinație care nu fusese oricum stabilită niciodată, dar asupra
căreia nutream aparența unui amestec cețos între viață și moarte,
poate a unui han incendiat și plutitor, în care se aud un pian și voci,
la capătul unui ultim schimb de poștă, când caii, de oboseală, devin
străvezii și încep să se amestece, ridicându-se printre nori...
Un fel de vânt, o mișcare nefirească a aerului însoțea frigul,
aparițiile stranii ale acelui bărbat care ne privea fără să scoată
un cuvânt și apoi dispărea într-o clipă, cu mâinile în buzunare,
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre copilărie și poștă, adresa este: