cronologie şi viaţă

Ca să facă faţă cu succes celui de-al doilea stadiu al vieţii, omul trebuie să stăpânească arta de a trăi. Cronologic, cel de-al doilea stadiu al vieţii se întinde de la vârsta de 20 sau 25 de ani până la 40 sau 50 de ani.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De obicei memoria nu prezintă amintirile în ordine cronologică, ci ca un reflex în care ordinea părţilor e răsturnată. Viaţa chiar e foarte puţin cronologică, pentru că sunt multe anacronisme în seria zilelor.

Marcel Proust în À l'ombre des jeunes filles en fleurs, volumul 2 (1919)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa îşi are anotimpurile sau etapele ei. Aceste etape, organizate cronologic, sunt rezultatul gândurilor, atitudinilor, emoţiilor şi asocierilor pe care le realizezi în diferite momente ale vieţii tale.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni şi nimic nu este îndreptăţit să vorbească în numele Pământului decât viaţa: viaţa, în al cărui ocean frământat plutim ca un fir de nisip. Ea se subordonează în exclusivitate fenomenului cronologic sau mai bine zis, viaţa este o clipă în vârtejul cosmosului. Dimensiunea şi vârsta lui depăşesc înţelegerea umană, stelele reprezentând energia lirică a omului în context cu armonia vieţuirii sale pe Pământ.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre moarte

Nu putem fugi de moarte
că sfârşitul oricum vine.
Fără moarte nu se poate
trăi, un secol de zile.
Nu trebuie s-o chemăm.
Ea vine şi singură.
Rangul pe care-l purtăm
în faţa ei tremură.
E un proces biologic
după cum oricine ştie.
Ea ne-adună cronologic
şi ne-închide în sicrie.

poezie de Dumitru Delcă (23 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

A ieşi din tine nu înseamnă să ieşi din momentul prezent ca un visător ce evadează către trecut sau către viitor. Este exact pe dos: extazul e identificarea absolută cu clipa prezentă, uitare totală a trecutului şi viitorului. Dacă atât trecutul cât şi viitorul sunt abolite, secunda prezentă se află în spaţiul vid, în afara vieţii şi a cronologiei sale, în afara timpului şi independentă de el (de aceea poate fi comparată cu veşnicia, care este şi ea o negare a timpului).

Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din negura vremii se-adună

Din negura vremii se-adună
amintiri care-mi vorbesc,
Despre ce-am lăsat în urmă
şi ce vreau să mai clădesc.
Ca-n istoria din carte,
cronologic, am avut
De evenimente parte,
în timpul care-a trecut.
Acuma stau faţă în faţă
cu prezentul şi trecutul.
Istoria de azi mă-învaţă
care-n viitor mi-e scutul.
Nici prezentul, nici trecutul
nu mai mă pot însoţi.
Viitoru-i azimutul
către care pot privi.
Spre el mă îndrept acum.
Prin negură am răzbit.
Prezentul e doar un drum
de pe care am pornit.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reactiv de conştiinţe

În hamac stă conştiinţa întrupată
A capitalismului de stat gândit
Subversiv faţă de România,
De îngenuncherea care ne-a pocnit.

Nu suntem ciumaţi, nici bezna
În care-mpătimirile dospesc
Nu schimbă cu nimic cronologia
Reactivilor ce-n suflet ne pocnesc.

Nu văd resort spiralei conştiinţei
De-a zgudui întoarcerea-n scriptură,
Pe clopotniţa încercărilor bântuite
Tălăzuieşte fum şi băutură.

Doar oamenii lucizi îşi pun credinţa
Limbii de-a uni în frontiere fraţi,
Scot reactivi din sânge şi memorii
Şi se doresc stejari neatârnaţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie în primordial

Am găsit odată o barcă ancorată la mal şi eram singură
În jurul meu musteau dorinţele vii ale unor larve
Cu fiecare minut care trecea nu le mai deosebeam de ale mele
Nisipul tăcea,
Iar lemnul bărcii începuse să putrezească de plictiseală
Hai să mă pierd, mi-am zis
Cu barca asta.

M-am îmbarcat şi am plecat,
Supusă unei oarecare condiţii
Eu însămi o condiţie ca barca să plutească doar ca să se scufunde
Călătorul condiţionat, purtat de vânt şi fără legendă.
Şi-atunci am gândit că am nevoie de legi pentru un drum parcurs înapoi
Un set gata făcut,
Din care să pierd câte o bucată
Respectând cronologia inversă a apariţiei lor
Să pedepsesc în lanţuri toţi scribii care le-au multiplicat cu avânt
Să celebrez mici victorii fumând pipa păcii cu bătrâni care n-au avut şansa să moară ca Che Guevara.
Ştiu Decalogul, mi s-a transmis civilizat şi metodic
Dar ce păcat că ascult doar ordine răstite,

[...] Citeşte tot

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!