Citate despre cutremure și noapte
citate despre cutremure și noapte (inclusiv în versuri).
După cutremurul din 31.08.1986. Întrucât ușile din față erau ținute închise, ieșirea din Palatul de Justiție Buzău era dificilă. Am rugat viitorul cutremur
De nu vii în timpul nopții
Suntem condamnați cu toții
La pedeapsa capitală:
Moarte prin... înghesuială!
epigramă de Gheorghe Culicovschi din Serbările Juriștilor, Sinaia (aprilie 2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire
Când zarva zilei se preface-n șoapte,
Și-n piețele, de liniște-acum pline,
Și-așterne umbra străvezia noapte,
Iar somnul cu răsplata trudei vine,
Atunci începe truda mea și chinul,
Și ceasurile picură-n tăcere:
În nemișcarea nopții simt veninul
Mustrărilor arzând pân' la durere.
În cugetul meu trist, noian de vise,
Sfâșietoare gânduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-și ghemul nesfârșit.
Și recitindu-mi viața mea în silă
Blestem și mă cutremur, plâng amar,
Dar rândurile triste de pe filă
Răsar prin pânza lacrimilor iar.
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nedreptatea poate de una singură să cutremure stâlpii cerurilor și să instaureze domnia Haosului și Nopții.
citat din Horace Mann
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Azi noapte m-a luat cu tremur
Zgâlțâit fi'nd fără milă,
Dar mult mai tare mă cutremur
De guvernul zis... Dăncilă!
epigramă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere
În zgomot de potcoavă și freamăt de stejar,
Centaurii din noapte se nasc în herghelii.
Mă înfrățesc cu ele cărărilor pustii:
Prin ramuri îndoite luceferii transpar,
Iar sunetul copitei pe frunze argintii
Răzbate cu putere, înăbușit și rar.
Nebuni de nemurire gonim prin codrul sfânt,
Pribegi prin țări de umbră și goluri de lumină.
Pe valuri de verdeață se-nalță luna plină;
Văpaia ei urmează sălbaticul avânt.
Deodată mă simt slobod. Gândirea mea străină
O leapăd, mă cutremur ca un copac în vânt.
Pricep tot ce nechează iubitul meu popor.
Mărire ție, Zeus, al veșniciei faur!
Azi unul sunt, de-un sânge, cu aprigul centaur
Colind pădurea largă cu el rătăcitor
Iar noaptea, pe sub bolta de stele și de laur,
Pornim fără mișcare cu râul mișcător.
poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai mai trăit o zi și încă-o noapte
Ai mai trăit o zi și încă-o noapte
nevătămat te-ai deșteptat în zori
să mulțumești acestor simple fapte
ești încă viu, deși ți-e scris să mori
Au fost pierit atâtea generații
în jurul tău se-ntâmplă grozăvii
cutremure, incendii, inundații
războaie fratricide, zi de zi
Fii înțelept, trăiește, cu măsură
și nu uita că ierburi și livezi
pe trupul stins al altora crescură
Tu mai respiri, mai guști, mai poți să vezi
ești prinț moștenitor peste natură
și taina morții încă o sfidezi!
sonet de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoție
În clipa în care Pământul îmbrățișează Cerul
emoția își pune amprenta în epicentrul inimii,
ca și cum fiecare atingere ar cuprinde
întreg Universul.
Tu ești epicentrul unei nopți
în care eu
te iubesc orbește
să simt fiecare tremur
al ființei tale...
Ce noapte,
Ce blestem!
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară rurală
Se uită soarele-napoi...
O fi pierdut ceva,
Sau, poate,
Așteaptă-n deal vreun car cu boi,
Să-l plimbe și prin alte sate
Cu gospodari și holde mai bogate?...
În sat la noi,
Biserica, de veche ce era,
În anul când a fost cutremur de pământ
S-a prăbușit cu turlele-n șosea,
Și-azi casele - atâta cât mai sunt -
Par jucării
Pentru copii,
Iar plopii - coșuri negre de mașini
Ce-au treierat
Bucatele din sate
Pentru străini...
Prin curți,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cutremure și noapte, dar cu o relevanță mică.
Ziua de nuntă a fratelui celui mai mare viind, se duse și fiul ce mic la împăratul, însă singur, căci nu putea să ia și pe zână, măcar că era să-i fie logodnică. Când, se pomeni cu dânsa că se prinde în horă lângă dânsul. Nu mai putea de bucurie, când o văzu. Se fălea, nene, cât un lucru mare, căci alta ca dânsa nu se găsea în toată împărăția lor și a vecinilor. Toți nuntașii rămaseră cu ochii bleojdiți la dânsa. Iar ceilalți fii de împărați și domni cari erau poftiți la nuntă dedeau târcoale roabelor ce venise cu zâna, și care de care umbla să se prinză în horă lângă dânsele. Și astfel se veseliră până seara. La masă, zâna se așeză lângă fiul cel mic al împăratului. Mâncară și se chefuiră până la miezul nopții. Apoi se duseră fiecare la ale sale. Fiul cel mic al împăratului se duse în cămara lui. Zâna după dânsul. Se culcară și dormiră ca niște împărați ce erau ei. Când se sculă dimineața și văzu pieile de bufniță tot acolo, îl apucă un cutremur de scârbă, aducându-și aminte de cele ce pățise de la dânsele.
Petre Ispirescu în Zâna zânelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biata doică
Rotindu-se, planeta
ne duce zile și nopți în brațe,
o doică iubitoare care face
greșeli înfricoșătoare. Suntem loviți de vulcani,
tornade, cutremure.
Rușinată, ea ne oferă buchete de flori
și răzoare cu cântece de păsărele,
și apusurile lui Turner.
Biata doică, doar atâta știe...
Ea, chiar dacă s-ar opri, legănând landoul
într-un părculeț din spațiu
și conversând cu alte doici,
despre ce-ar putea sporovăi?
... despre crizele de nervi ale plodurilor
și singurătatea de-a fi o doică
al cărui unic copil, draga ei Lună,
se află la mii de mile distanță?
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A înmugurit tăcerea
Parcă și tăcerea-n noi a-nmugurit...
Plouă peste oameni, plouă-n noapte peste
Ploaie de tăcere, ploaie de granit...
Plouă în neștire, frunze la ferestre.
Scârțâie fântâna imn de neputință
În tăcerea nopții șubredă și grea.
Cumpăna se-apleacă iar, întru căință
Și-ngenunche-n noapte, ca o boală grea.
Se cutremur ramuri... Plâng cu stele-n noapte,
Toamnă ni-i în suflet, frunze arămii...
Trec, sobor de clipe, zile lungi, deșarte,
Pe un cer de sticlă, pe alei pustii...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul femeii pe deasupra bărbatului
1.
printre umbrele verii
cu gândul la cartea ta
și din noaptea trecută
la noaptea ce va veni
stă să plouă
asta înseamnă vreme prielnică mie
în odăițele subpământene
ceasornicul precis s-a retras în rochiile-adânci
ale femeilor subpământene
fii fără grijă
exactitatea retezării a rămas aceeași
doar gestul e mai molatic și din priviri
a dispărut langoarea
cu funiile din ceruri întreținem focul sub pământ
acolo unde femeia își înalță zborul
[...] Citește tot
poezie de Marin Mălaicu-Hondrari din La două zile distanță (2011)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmarul nopții
Rupând încet colțurile stelelor
Adorm
Norocoase, visez că potcoavele
Se-aud cum își lasă pe străzi amprente
Foind mi se pare ca șifonez
Cute din cearșaful nopții
Ce se frământă în mine
Visând
Că sclipirile ei sunt ochii mei...
Urmele potcoavelor în urma carului mare
Nu se mai văd și nu se mai aud
Mă cutremur fără să se miște lampa
Fără să clatin perdeau din geam
Stelele la locul lor privesc speriate cum
Noaptea în mine visează
Și se chircește
...sub coșmarul ce-l aduce poștașul
Spunând: bună dimineața !
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ma intelegi
În ochii mei acuma nimic nu are preț
Ca taina ce ascunde a tale frumuseți;
Căci pentru care altă minune decât tine
Mi-aș risipi o viață de cugetări senine
Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpănind,
Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind,
În lanțuri de imagini duiosul vis să-l ferec,
Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec.
......................
Și azi când a mea minte, a farmecului roabă,
Din orișice durere îți face o podoabă,
Și când răsai nainte-mi ca marmura de clară,
Când ochiul tău cel mândru străluce în afară,
Întunecând privirea-mi, de nu pot să văd încă
Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă,
Azi când a mea iubire e-atâta de curată
Ca farmecul de care tu ești împresurată,
Ca setea cea eternă ce-o au dupăolaltă
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Protocol al unui club Matei Caragiale
"Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile",
Orchidee! nu ești însăși arta marelui Matei,
Cu a selbelor cădere în corole și mantile
Sau cu Anzii albi în funduri ca o moarte de Protei?
Neajunsă, precum lancea unor iaduri vegetale,
Sub sărutul muștei Mima somptuos ca un manșon,
Locuiește cetluită somnurile-i seminale
În o rouă de poleiuri: Rașelica Nachmansohn.
O! vegheat din jilțul Naibei al Pământurilor Nalte,
De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort,
"Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte,
Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port.
O! scuipat de înverzita tuse a spumelor putride,
Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca într-un ochean,
Împuind cămara nopții cu oracole stupide
Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumatatea privirii
jumătatea privirii în remușcarea oglinzii
răstignită nupțial între trupurile noastre
tu ca și cum ai privi în ochi epicentrul
următorului cutremur inexplicabil din mine
adîncurile unde niciodată nu vei avea cum să călătorești
eșuezi epavă cu termen de garanție pentru istorii comune
te simt îți petreci degetele prin rănile de ipsos
ale statuilor mele devastatoare descoperire
inima doar astrolab stricat pentru planete
născute dintr-un timp dat înapoi
spre nopți atîrnate în ferestre
undeva la marginea căderilor
despre care nu vorbim niciodată
pentru că noi nu avem limbă
ci doar o nefericită răsucire a sufletului
în jumătatea perfectă a privirii
poezie de Virgil Titarenco
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză galbenă
Frunză galbenă pe ape,
Palidă prezența ta,
Vântul tremură, îndată
Către tine se lansa,
Noaptea prinsă în puzderii,
Bat alarme undeva,
În vâzdoage de cutremur
Clorofila-i săruta.
Printre spații de lumină,
Frunza toamnei, frunzulea,
Raza cerului senină
Altă soartă-i prevedea!
Frunză-mbrățișată-n rouă,
Strop de viață semănat,
Pe cea rază amândouă
Vom renaște altă dat'!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul bardului
O, lăsați să-mi plâng amarul
Cu care-negrita soartă
Mi-a umplut din plin paharul!
Mă lăsați cu viața-mi moartă!
Mi-ar fi de folos vreodată
Mângâieri prietenoase,
Când un vis e viața toată
Cu fantasme sperioase?
Voi legați sunteți de dânsa,
Eu demult m-am dezlegat,
Viața aripile strâns-a,
Iar de mine a uitat...
Amintiri căzute-n zgura
Nopții veșnic neguroasă,
În abis întind custura,
Haina vieții s-o descoasă.
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-aud...
Se-aud în noapte
Vocile duhurilor ce au poposit
În camera de alături.
Centrul pineal și-a întins receptorii.
Un întuneric zguduitor
Ca un cutremur ivit
Din măruntaiele Căii Lactee.
În rest tăcere și teamă.
Nimic nu se mișcă în afara noastră.
Ușa întredeschisă așteaptă să iesă
Umbra lipsită de chip și de nume.
Ce este dincolo de noi?!
Tic... tac...
Și liniștea care vorbește.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte
Nemărginită bolt-a nopții,
Deschide tainica ta carte
Și-ascultă-mi glasul zbuciumării
Neputincioase și deșarte.
Doar mila ta n-o să se stingă
Când două mâini tremurătoare
Își împreun' nevolnicia
În chip de rugă și iertare.
Azi țintele de nestemate
Culege-le din cingătoare,
Căci ochii stelelor mă mustră,
Și plânsul stelelor mă doare.
Azi orice picur de lumină
Din fața ta îmbujorată
În țintirimul larg al minții
O cruce proaspătă-mi arată.
Le văd șireag... și mă cutremur,
Și fiecare clipă-mi pare
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Goga din Poezii (1905)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cutremure și noapte, adresa este: