cuvinte şi latini

Ştiinţa este doar un cuvânt pentru "cunoaştere" din limba latină.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care este cuvântul latin pentru "ceai"? Cum? Nu există "ceai" în latină? În numele sfinţilor, dacă aş fi ştiut, aş fi lăsat lucrurile vulgare în pace.

citat clasic din Hilaire Belloc
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi nu există un singur LUX, ci luxuri, cu acea dublă semnificaţie a ultimului cuvânt, deopotrivă lux şi luxură (desfrânare), în care rădăcina latină ne dezvăluie ambivalenţa lumii actuale în care prea multă "lumină" ne perverteşte la strălucire.

citat din Octavian Coifan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Televiziune: Cuvântul este pe jumătate grec, jumătate latin. Nu poate aduce nimic bun.

citat din C.P. Scott
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se sfârşeşte o armată

La început generalul
numit în limba latină Imperator
mai apoi, căpitanii
numiţi în limba latină centurioni
după ei rănile în defilare
după rănile în defilare
prada de război:

timpul ucis în sufletul barbarilor
după timpul ucis în sufletul barbarilor
înşişi barbarii
după barbari, barbarele
după barbare, plozii
după plozi, jucăriile
după jucării, jocul
după joc, iluzia timpului
după timp, iluzia iluziei timpului
cuvântul cu belciug la bot.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, da, divorţul... termen provenit din cuvântul latin însemnând a sfâşia organele genitale ale unui bărbat prin portofelul lui.

citat din Robin Williams
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul "oportunitate" este derivat din "oportun", care înseamnă potrivit cu scopul, corespunzător circumstanţelor specifice, la timp, petrecut sau înfăptuit în momentul potrivit. Cuvântul "oportun" vine, la rândul lui, din cuvântul latin "opportunus", care înseamnă "în faţa porţii".

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În unele cazuri, actele ratate înlocuiesc acele omina (omen în latină – cuvânt care circulă şi în limba germană, cu sensul originar de prevestire, piază, semn prevestitor), sau premoniţii ale anticilor. Şi într-adevăr, unele omina nu erau decât acte ratate, ca în cazul când cineva se împiedica sau cădea. Altele aveau totuşi caracteristicile unui eveniment obiectiv, nu pe acelea ale unui act subiectiv. Însă este greu de deosebit dacă un eveniment dat aparţine uneia sau alteia din aceste categorii. Adesea actul îşi pune masca unei întâmplări pasive.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, în decursul mai multor veacuri, a devenit, periodic, pradă a diferitelor popoare, care veneau din est şi din nord şi se înghesuiau. Limba acestei populaţii s-a îmbogăţit cu multe cuvinte vorbite de popoarele de aici. Cele mai multe fiind cuvintele slave, deoarece slavii, din timpuri străvechi, înconjurau această ţară, din mai multe părţi. Din cauza vecinătăţii apropiate cu slavii şi a relaţiilor permanente cu ei, România a devenit o ţară slavo-romană, adică, jumătate slavă, jumătate romană (latină). În sfârşit, această ţară, împreună cu vecinii slavi şi greci, a fost cucerită de turci, care au dominat-o câteva sute de ani. Încetul cu încetul, cu ajutorul Rusiei, România s-a eliberat de sub jugul greu al turcilor şi a format două principate: Moldova şi Valahia, care mai târziu s-au unit în unul singur, cu numele de România. Acum ţara este în totalitate liberă şi independentă. Însă urmele de robie grea, multiseculară, n-au putut să dispară în câteva zeci de ani. De aceea, România, între popoarele europene, este un stat foarte tânăr, neînsemnat, sărac, care n-a reuşit încă să-şi dezvolte bogăţiile sale naturale, cu care a fost înzestrată din plin de Dumnezeu.

Feofil Puţâkovici în Românii. Lectură pentru popor (1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă se ştie că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale.

citat din Miceal Ledwith
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă agasează modestia lingvistică a românilor, lipsa lor de orgoliu. Aproape fiece cuvânt are origine latină, slavă, greacă, numai românească, nu. Enough is enough! Tradus neaoş: Ajunge, bade!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă limbii materne

În versurile mele
Pe tine te slăvesc-
O, limba mea străbună,
O, graiul românesc!
Tu, fagure de miere,
Cu slove din latini,
Te vor vorbi întruna
Copil, adult, bătrân.
Căci i-ai avut ca paznici
Pe Mircea şi Bogdan,
P e Ţepeş, domnitorul,
Pe falnicul Ştefan!
Ei au luptat cu hoarda,
Cu crudul Baiazid,
Ce au râvnit la Ţară-ne,
Dar fost-au izgoniţi.
De dragul tău, o limbă,
Căzut-au mulţi eroi,
Ce părăsindu-şi casa,
Plecat-au la război.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasilii Parfeni
Adăugat de Vasilii Parfeni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

La zidirea soarelui, se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu...
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasăre măiastră
Domnul ce de nemurirea noastră.

Suntem în cuvânt şi-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.

Mi-l furară, Doamne, adineauri,
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu ştiam că dor mi-era de dânsul,
Nu ştiam că doina mi-o furară
Cu străvechea şi frumoasa ţară.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul curaj este mult mai profund decât pare la prima vedere. În limba franceză, inima este "coeur", în latină este "cor". Aceastea sunt rădăcini ale cuvântului curaj (courage). Aşadar, curajul înseamnă de fapt să trăim cu inima deschisă. Ce înseamnă asta pentru noi şi viaţa noastră? Ei bine, dacă vrem să fim curajoşi e timpul să lăsăm măştile să cadă, să ne arătăm lumii aşa cum suntem fără nevoia de a părea altceva doar pentru a primi apropbarea şi iubirea şi atenţia celor din jur.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Româneşte

Aşa a fost să fie româneşte
să fii îndurător şi milostiv
să faci martir din cel ce pătimeşte
sanctificat într-un tablou votiv.

Aşa a fost să fie româneşte
de două mii de ani de când durezi
să-ţi fie pline apele de peşte
câmpiile de grâne şi cirezi.

Aşa a fost să fie româneşte
să plângi la nunţi, să râzi la-ngropăciuni
popor frumos şi unic care creşte
sub steaua făcătoare de minuni.

Aşa a fost să fie româneşte
să te însori de tânăr şi sărac
copiii să ţi-i creşti dumnezeieşte
să-ţi facă cinste numelui prin veac.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învăţătură
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba Română

Nu-mi place să vorbesc în limbi străine
Eu sunt un vultur, nu sunt papagal
Privighetoarea cântă pentru sine
Un singur cântec, dar e magistral.

De ce-aş vorbi engleză sau germană
Sau graiul rus, francez sau spaniol?
Când limba mea-i balsam de pus pe rană
Izvor de apă vie, nu nămol.

În limba asta mă simt cel mai bine
Ea varsă raze de argint în jur.
Mai dulce e ca mierea de albine
Limba Română, templu de azur.

Ea s-a născut şi a-nflorit sub mâna
Lui Dumnezeu în 2.000 de ani.
Regină între graiuri e româna
N-o poate nimeni cumpăra cu bani.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (9 februarie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii de acum sunt liberi. Nu ştiu dacă toţi îşi mai dau seama. Dar, la fel, cum pot eu (şi cu ce drept, trăind în Franţa), în câteva cuvinte, să descriu un fapt atât de vast, de complex? Ceea ce m-a fascinat întotdeauna, şi se vede în cultura noastră foarte bogată, este complexitatea spiritului românesc: latini înconjuraţi de slavi, europeni, foarte mult influenţaţi de Occident, dar balcanici şi cu sufletul un pic şi spre Orient, cu un umor autoironic şi fatalist; ce bogăţie! Şi avem şi noi câteva defecte acolo...

citat din Radu Mihăileanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul latin "finis" înseamnă deopotrivă sfârşit şi scop. Din clipa în care o persoană nu poate să vadă în avans finalul unei perioade provizorii din viaţa sa, ea nu mai este în stare să-şi stabilească nici un obiectiv viitor, este incapabilă să îşi stabilească o sarcină de îndeplinit. În consecinţă, în ochii săi viaţa îşi pierde întregul conţinut şi sens şi, viceversa, imaginarea "finalului" şi a scopului din viitor constituie exact sprijinul spiritual. Numai un astfel de sprijin spiritual ne poate feri să sucombăm forţelor formatoare ale mediului social.

Viktor Frankl în Doctorul şi sufletul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile "savante" (pamflet)

De femeile "savante" te fereşte, căci în casă
Sunt dezastru, o urgie, de nimic lor nu le pasă:
Vraişte sunt toate cele, toate sunt cu fundu-n sus,
Nu le pasă dacă soţul e flămând sau indispus.

Sunt lipsite de tandreţe, iar copii nu vor să facă,
Cu "ştiinţa" ele, toate, vor tot timpul să-l petreacă.
În cuvinte preţioase totdeauna se exprimă,
Fără teamă de ridicol îţi vorbesc adesea-n rimă.

Îţi servesc frecvent din clasici, cu citate te sufocă,
Îşi privesc de sus bărbatul, cu-o privire echivocă.
În latină şi în greacă îţi recită, stau de vorbă,
Dar nu ştiu, la o adică, nici măcar să facă-o ciorbă.

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (20 iunie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XXVII

Fiindc-apoi sfârşit vorbirii puse
şi dreapta-n sus şi-n linişte stătea,
cu voia dulcelui poet se duse.

Când d-alta ce din dosul ei venea
spre vârfu-i fuse-atenţia-ne-ndreptată
prin sunetul confuz care-l scotea.

Precum siculul bou, ce-ntâiaşi dată
mugi cu plânsul cui l-a plăsmuit
cu pila sa şi drept îi fu ca plată!

urla cu glasul celui chinuit,
încât părea cuprins de suferinţă
deşi de-aramă-ntreg era cioplit,

astfel să iasă neavând putinţă,
nici drum, din foc, cuvintele lui fură
în felul său dintâi doar străduinţă.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!