cuvinte şi repulsie

Adio are un sunet dulce de repulsie. Rămas bun este scurt şi definitiv, un cuvânt cu dinţi ascuţiţi ce muşcă cordonul care leagă trecutul de viitor.

citat clasic din John Steinbeck
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extinzând concepţia asupra deformării numelui, găsim că explicaţii analoge sunt valabile pentru unele cazuri de lapsus cu efect comic sau absurd: "Vă invit să râgâiţi (aufstossen) pentru prosperitatea şefului nostru" (în loc de: să beţi – anstossen). Aici o atmosferă solemnă este tulburată, contrar oricărei aşteptări, de irupţia unui cuvânt care trezeşte o reprezentare dezagreabilă; amintindu-ne de unele cuvinte şi discursuri injurioase, suntem autorizaţi să admitem că în cazul de faţă o anumită tendinţă caută să se manifeste, în contradicţie flagrantă cu atitudinea aparent respectuoasă a vorbitorului. În fond, este ca şi cum acesta ar fi vrut să spună: nu credeţi în ceea ce spun, nu vorbesc serios, îmi bat joc de moşulică etc. Fără îndoială la fel se petrec lucrurile în cazul lapsusurilor în care cuvinte anodine se văd transformate în cuvinte inoportune şi obscene, cum ar fi, de exemplu, "apopo" pentru "apropo" (Meringer şi Meyer).

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isabella: Cine e dumnealui?
Nobil în vârstă: E cel mai grosolan, mai insuportabil, mai respingător şi mai prost-crescut...
Prinţesa Bitotska: Cu alte cuvinte, un american!

replici din filmul artistic Vals imperial (30 aprilie 1948)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

În compararea diverselor stări de plăcere şi durere, iată normele de orientare. Vrem să gustăm plăcerea, nu alegem, nici nu vrem durerea. Starea de mijloc nu o preferăm plăcerii, însă o preferăm durerii. Vrem orice condiţie unde există multă plăcere şi puţină durere şi nu vrem pe aceea unde durerea întrece plăcerea. Relativ la starea unde plăcerile se cumpănesc cu durerile, e anevoie a hotărî dacă o vrem. Alegerea şi voinţa nostră rămân în suspensie, după cum plăcerile şi durerile sunt mai numeroase sau nu, mai vii ori mai slabe, într-un cuvânt după cum se echilibrează între ele. În fine, când una e egală cu alta, suntem osândiţi, a nu putea vrea, fiindcă voinţa noastră nu se hotărăşte pentru sau contra, decât când predomneşte obiectul afecţiunii sau repulsiei sale.

citat din Sogyal Rinpoche
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un culegător

de ştiri în cel mai propriu
înţeles al cuvântului
pentru că-şi strângea recolta
şi din piatră seacă: ciulea atent
urechile
la informaţiile răsărite ici-colo
nu-i pasă în cine loveşte sau ce
interese
periclitează ştirile adevărate
pentru a strânge informaţiile
nu mai ţinea cont de etică
şi metafizicianul sau moralistul
n-ar fi acceptat niciodată
aceste metode respingătoare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii poeţi parcă scriu pe glaspapir. Cuvintele apar întrerupte, zgâriate, neinteligibile, zgrunţuroase. Începi lectura şi după câteva versuri simţi cum încâlceala ideatică din mintea autorului te tulbură şi pe tine, îţi creează o stare de disconfort dacă nu chiar de confuzie, determinându-te să abandonezi tentativa de a termina de citit poemul cu pricina. Cauţi salvarea în alte pagini, dar simţi fragmentele minuscule de sticlă întrându-ţi în degete, duşmănoase şi respingătoare, aşa că într-un final renunţi şi aşezi cu grijă cartea înapoi pe raftul de unde ai luat-o, dacă nu cumva o îndeşi înciudat la întâmplare, unde s-o nimeri...

Mihail Mataringa (3 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecclesiat – Toate râurile curg spre mare, dar marea nu se umple

Cazi, te ridici, iar cazi, iar te ridici,
Dacă nu te mai ridici, eşti mort.
Un cuvânt – ucide, o palma – ucide,
Uneori, glonţul te poate ocoli,
Este trist să vezi cum maimuţele din Zoo-park
Se degradează, devin obscene şi chiar
Respingătoare, la fel sufletele noastre
Îmbibate de ură, orgolii, sufletul – o maimuţă
Închisă-ntre gratii, privită cu o mare curiozitate,
Dar fără dragoste, ehei, pisicile de Angora,
Altă chestie, dar parcă n-au suflet, ce contează?
Cinstitul Iago se autoproclamă Maur,
O violează pe Desdemona, nu o ucide,
El violează o lume, face legi, facer spune,
Cinstitul Iago şi cinstitul Brutus.
Fumul era ultimul cuvânt al celor ucişi.
A fost un ultim sărut.
Un semn, o literă,
Iau litera, o adun cu o altă literă,
O frază, un poem, o cantată,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!