Citate despre cuvinte și telegraf
citate despre cuvinte și telegraf (inclusiv în versuri).
* * *
Hai să pansăm sârmele astea de telegraf
deși nu mai curg prin ele cuvinte
să le pansăm cu hainele noastre
să mergem în echilibru perfect
spre pasărea cu stâlpii îmbibați
în păcura verii...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aviograma (în loc de manifest)
Hermetic somnul locomotivei peste balcoane ecuator
Pulsează anunț vast TREBUIE dinamic
serviciu maritim
Artistul nu imită artistul creează
Linia cuvântul culoarea pe care n-o găsești
în dicționar.
Vibrează diapazon secolul
Hipism ascensor dactilo-cinematograf
INVENTEAZÃ INVENTEAZÃ
Arta surpriza
Gramatica logica sentimentalismul ca
agățătoare de rufe
Pe frânghii cheamă împărăția afișelor luminoase
cherry-brandy vin trans-urban căi ferate cea
mai frumoasă poezie: fluctuația dolarului
Telegraful a țesut curcubee de sârmă
Iradiator declanșează stigmat a c d alfabet dentar
Stenografie astrală să vie
sângerarea cuvântului
metalic lepădarea formu-
[...] Citește tot
poezie clasică de Ilarie Voronca
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte și telegraf, dar cu o relevanță mică.
Din limbile ce atârnau în cer
Se clătina o casă,
se clătinau două case, o mie de case:
oamenii își sforăiau nopțile
ca niște simfonii pline de ei.
Soarele i-a uitat
prin burțile ce nu mai știau
să iubească.
Astăzi doar luna le clătește
visele cu smoală
și fiecare stea aruncă
o limbă de șarpe
să le culeagă
din orbite lacrimile umflate
cu pompa.
Noi suntem aici, acum,
și nu mai putem
înghiți verbele șoptite
într-o ureche, mirosind a greșeală.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa s-a tocmit cu moartea, chiar în prag de amiază nimeni nu i-a ghicit traseul, Klara dansa între viață și moarte pe un stâlp de telegraf
Pe la zece plus sfertul academic
pe când soarele tolerase în preajmă
câțiva nori zmeurici și jucăuși
s-a desprins de sin
ca o capsulă autocomandată
fără să-i pese de comenzile destinului
/ mai întâi și-a verificat nervii
trecându-i prin beregata dracului său păzitor
și prin vastitatea întunericului
ca printr-un borcan cu marmeladă
l-a chircit pe caldarâm
ca pe un pui de bogdaproste
/ prin urechi, prin ochi, prin colțul gurii
a început să i se prelingă sufletul
negru ca smoala încinsă
era mare desfătare în jur
organele intraseră într-un joc de pantomimă
acompaniate fiind de-un râsu-plânsu
și câteva gânduri
uitate la presat printre vaite
[...] Citește tot
poezie de Lucian Alecsa din Ținutul Klarei (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soția marinarului breton
La-începutul celeilalte ierni noi, prea-frumoșii,
Ne-am căsătorit după Anul Nou a plecat pe mare.
Acum florile de mac ard roșii,
Iar eu sunt aici pe cheu, privind în zare.
I-aștept sosirea, având tovarăși albatroșii,
Pe unde-o fi? Distanța dintre noi îl doare?
"Nu plânge, curaj, coniță,"-mi spune căpitanul;
"Se va întoarce curând acasă. Așteaptă, fii cuminte!
Deocamdată zace într-un spital, se face de-acum anul...
La Rio de Janeiro,-n Brazilia febricidă și fierbinte.
Nu știu ce boală-a căpătat, știu doar că trăiește băietanul
Și că-într-o bună zi iarăși îți va ieși-înainte."
Am trimis telegramă, să aflu date mai precise,
La Spitalul Marinei și-am primit răspuns a doua zi.
Citez cuvintele infirmierei, exact cum au fost scrise:
"Soțul tău iubit nu va muri;
Dar să nu te-aștepți la un barcaz cu velele întinse
Nu pot, desculpa-me, să-ți spun din ce pricini. "
[...] Citește tot
poezie clasică de Robert William Service, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biblioteca în alfabetul morse
Cavou fără cruce, sub negrul blestem,
Cu sumbre celule, firide de gheață,
Cetatea tăcerii în care zăcem
Departe de lume, departe de viață.
Cu țipăt târziu, cucuvelele stranii,
Trecând prin nesomn de lihniți deținuți,
Ne sfâșie noaptea cu triste jelanii,
Ca plânsul copiilor noștri pierduți.
Deșarte, mor visele noastre pe rând,
Tiptil, deznădejdea ne mușcă, năpârcă,
Și zile schiloade se duc șchiopătând
Cu unul din noi, sau altul, în cârcă.
Dar surd, câteodată, s-aude ceva:
Un V ciocănit ușurel în perete.
Atunci tresărim, bucuroși că ne va
Purta pe aripă chemarea discretă.
[...] Citește tot
poezie clasică de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Când trimiți o telegramă unui prieten, nu îi trimiți toate literele alfabetului în ordine și apoi îl lași pe el să alcătuiască mesajul de capul lui; și nici nu iei cuvinte la întâmplare din dicționar. Îi trimiți o frază coerentă; una care să însemne ceva. La fel și când vrei să imprimi dorințele tale asupra Substanței, ține minte că acest lucru trebuie făcut într-o manieră coerentă; trebuie să știi ceea vrei și să fie clar. Nu poți deveni niciodată bogat sau să pui în acțiune forțele creatoare trimițându-le dorințe vagi și neconturate.
Wallace D. Wattles în Știința de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
într-o zi
și-a chemat generalii
la palatul de ceramică ro
și e
le-a poruncit să-i pună pe ofițeri
să scrie o poezie
era romantismul de cazarmă
lăsat să bată pas de defilare
la voia întâmplării
în cadență marș
ofițerii cu pinteni zornăiau
tocurile de călimări
răsuceau mustața dacă aveau
cine nu avea în dotare
se trăgea de gușă
un colonel și-a ciupit amanta
de sânii feciorelnici
versurile refuzau alinierea
erau soldați neinstruiți
toți erau în stare să scrie un raport
să schițeze un plan de bătaie
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu suntem păsări cântătoare
Vom putea vreodată să nu ne mai temem
și să zburam lângă păsări
cu aripi pe care, din când în când,
mai picură sângele negru al zorilor?
Să nu mai fie spaima
de a rămâne necunoscuți și nerostiți
de buze străine și indolente.
Voi zbura lângă o ciocârlie
ea va cânta bucuria, eu o sa tac uitarea
respinsă de pământ și de moarte
o viață ramasă pentru a cere
iertare, iubire și hrană din voi
din toate chipurile strâmtorate în poze
prinse în momente ce se încăpățânează să nu se repete.
Fiecare imagine e un mic cimitir
al zâmbetelor.
Am supărat mări și munți
neștiind să planez, am învățat prăbușirea
încă de când m-am prăbușit din pântece.
Văzduhul nu mă ridică lângă ciocârlia mea sură
[...] Citește tot
poezie de Diana Dancu (aprilie 2010)
Adăugat de Diana Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-a fost UMOR la HUMOR...
(exerciții și-alte "coerciții")
Periplu prin Bucovina
(MoldoNelu poartă vina!)
Unde au fost convocați
Fel de fel de literați
Ceva ce nu se există
Cornel Udrea, cap de listă
Îi merge condeiul ceas
Și-l iubește pe Popa's
Tot din Cluj e Garda Petru
Cu palinca lui la metru
(Mă scuzați, un centimetru!)
Un tandem pur buzoian
Flo-Rotaru, Sălcuțan
Au creații strong, de seamă
(Cel puțin o epigramă!)
Din Copou, trio ieșean
[...] Citește tot
poezie de Ananie Gagniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate aceste prostioare
Mă vei lăsa vreodată să fiu iarăși eu?
Mă vei lăsa cândva liber, de capul meu?
Lanțurile care ne leagă
Sunt în jurul nostru încă,
Scăpare nu-i dar am știut asta mereu,
Deși, mai rămân totuși toate-acele lucruri mici
Care mă-încântă sau mă ard ca șfichiul unui bici:
Urmele de ruj lăsate pe-o țigară,
Un bilet de avion spre locuri unde-i mereu vară...
Și, iată, inima-mi zboară din nou ca un scatiu.
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine;
Clinchetul unui pian în apartamentul vecin,
Acele cuvinte poticnite, care se voiau de-alin,
Un leagăn pictat cu flori pe nisipul auriu...
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine;
Ai venit, ai văzut, m-ai învins;
În clipa când m-ai învins
Am bănuit că trebuie să mă fi atins
[...] Citește tot
cântec interpretat de Frank Sinatra, muzica de Jack Strachey, versuri de Eric Maschwitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobodiness menhir
Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
[...] Citește tot
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și telegraf, adresa este: