Citate despre deșert și iubire
citate despre deșert și iubire (inclusiv în versuri).
Cum să-l iubești pe DUMNEZEU? Iubește-L așa cum un sărac iubește banii, așa cum un înecat tânjește după o gură de aer, așa după cum o ființă rătăcită în deșert tânjește după o cană de apă. Iubește-L cu înflăcărarea primei iubiri a tuturor îndrăgostiților.
citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă mai întrebați de ce iubesc provincia Touraine; nu o iubesc nici cum îți iubești leagănul copilăriei, nici cum iubești o oază în deșert; o iubesc așa cum un artist iubește arta. Fără Touraine poate că n-aș mai trăi.
Balzac în Moș Goriot
Adăugat de adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dunele se schimbă după vânt, dar deșertul rămâne același. Așa va fi și iubirea noastră.
Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de Gabriela Militaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără iubire, munții devin de neescaladat, mările și deșerturile de netrecut, iar chinurile, o permanență.
citat din Gary Chapman
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea fără nădejde e vis deșert și glumă proastă.
Ludovico Ariosto în Orlando Furioso
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am mai crezut în Dumnezeu.
Și-atunci iubire n-a mai fost.
Pământu-a devenit deșert
Și drumurile s-au pierdut.
catren de H.L. Halpern din Lumea fără Dumnezeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 138
Când dragostea mea jură că-i numai adevăr,
O cred, deși știu bine că mă minte,
Ca să mă poate socoti tânăr nepriceput,
Stângaci în ale lumii măsluite subțirimi.
'N deșert astfel crezând că ea tânăr mă crede,
Cu toate că eu știu că anii buni ai vieți-mi au trecut,
Eu, zâmbitor, mă-ncred în limba-i prefăcută,
Luând chip de falsă liniștire la-ale dragostei păcate.
Dar de ce spune iubita-mi că e tânără?
Și de ce nu-i spun că sunt bătrân:
O, al Dragostei bun obicei e-n vorbe-nbunătoare,
Și Vârsta, în iubire, nu place anii-i să i-i numeri.
De-aceea cu Dragostea mă culc și ea cu mine,
Spre-a șterge păcatele noastre-n iubire.
sonet de William Shakespeare din Pelerinul pasionat (1599), traducere de Andrei Ion Deleanu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Deșertul începe acolo unde a secat ultima picătură de iubire.
citat din Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale. Așa, Doamne Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.
în Rugăciune la Miezonoptica pentru toate zilele
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În deșert, se zice, nu se duc decât îndrăgostiții și nebunii. Eu mai cunosc o categorie, în care mă includ. Cei care nu se descurcă prea bine în vacarm și tânjesc după un loc de unde, speriindu-se de izolare, să se întoarcă pocăiți în societate.
Octavian Paler în Drumuri prin memorie
Adăugat de Andrada Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialoguri ale înțelepciunii
iubito, drumul spre înțelepciune
este drumul spre libertatea din noi înșine
drumul spre centrul ființei noastre
tu știi că cea mai prețioasă călătorie
este aceea către sufletul nostru,
către noi înșine, către nu se știe unde
călătorie ce o facem în singurătate și apoi în moarte
iubito, o singură îndoială, o singură greșeală
în dragoste, surpă totul în nebunie și extaz.
eu în viață am dorit fără măsură, fără răgaz
am îndrăznit fără măsură, am iubit fără măsură.
în primul anotimp am descoperit lumea,
în cel de-al doilea-vezi bine- m-am îndrăgostit de tine
în al treilea anotimp am reflectat la lucrurile toate
în al patrulea am plecat într-o călătorie fără bagaje
spre care dintre visele mele adunate, iubito?
m-am îndreptat spre ceea ce nu am trăit la timp,
și nu vom mai trăi niciodată nicicând
noi suntem ca un cântec etern
cântat cu ființa toată,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru
Morminte de soare și scrum de nori,
Deșert de valuri și ceruri de mare,
Câtă iubire e-n noi și cât război,
Fără să vrem să cerem pacea cu daruri?
Femeie frumoasă și, tu, cel iubit,
Voi care aveți Dumnezeul în oase,
Inimile știu tot și știu, ca și voi,
Că totul e dar, fără de moarte;
O, pace
Cuvânt minunat și pur,
Ca aerul dimineților pline de vară ,
Scrie-te în inimile oamenilor, în sufletul lor,
Să te simtă, când vor uita
Să privească cerul și mările, laolaltă!
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, cea mai frumoasă rugăciune pe care o putem spune
Flacăra nu valorează nimic fără candelă,
candela fără rugăciune e o eroare a focului.
Cât de suav trebuie să fie cuvântul
care uneori are efect de păcat
din cauza insomniei,
înflorește întregul pământ,
candelă crescută la sânul icoanei pentru rugăciune:
prefă-mă din piatră
fluture de foc
să fiu de-o vârstă cu deșertul,
să urc din nisipuri prăbușite,
să iubesc,
să n-am dorința de a fugi
din calea soarelui -
mi-ai face curtoazia de a-l muta pe cerul meu?
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae 2019
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabie în deșert
tu ești corabia mea iar eu deșertul tău.
umbrele noastre dansează noapte de noapte în catedrala iubirii
călcând peste florile aruncate de anotimpurile tinereții fără sfârșit.
urletul oceanului nu se aude, rafalele furtunii nu mă mișcă din brațele tale,
și zeii plâng însingurați numărând mângâierile,
mereu numărând.
tu ești corabia mea iar eu deșertul tău,
o lume întreagă încearcă să ne închidă dragostea într-o stea de nisip.
de aceea trebuie să murim departe de lume
mințindu-ne sângele că am fost cu adevărat fericiți.
tu ești corabia mea iar eu deșertul tău,
eu navighez în sângele tău căutând fericirea.
tu te acoperi cu mine,
ca să uiți să trăiești...
poezie de Eduard Dorneanu (3 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
O, tu, deșarta stăpânirii slavă!
Deșert orgoliu, poreclit renume!
Stârnește-amăgitoarea ta otravă
Un vânt smintit-onoarea-zis pe nume.
O, cum reverși pedeapsa ta grozavă
Pe cei ce te iubesc mai mult pe lume!
Ce crime, ce cruzimi, ce crunte cazne,
Încerci pe pielea lor - și ce năprazne!
poezie clasică de Luis de Camoes din Lusiada
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre tine...
În brațele tale să mă ascund,
Când plouă cu oftaturi...
Gândurile tale să le pătrund
Celulelor mele prin straturi.
În inima ta, să rămân sigilată,
Pe vremuri când nu ne vedem...
Și-n pieptul tău iubirea să bată
În clipe când nu ne avem.
Spre tine să zbor ca o briză senină,
Când totul în jur ruginește...
Să mă cuprinzi în luna cea plină,
În nopțile când ea mă umbrește.
De ai putea să mă simți chiar acum,
Cuvintele ar fi un deșert...
Și nici imagini din al nostru album
N-ar mai servi ca desert.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Această iubire monstruoasă nu ne lasă nici un răgaz! Stă la pândă, și îndată ce încetăm o clipă să ne mai luptăm cu ea, năvălește în noi. El nu ne părăsește niciodată, căci iubirea lui e veșnică. La cel mai mic semn de slăbiciune, se năpustește asupra sufletului, îl atrage la sine, îl înnebunește. Se pune în fața lui ca un slujitor, îi vorbește blând, și, ca sufletul să-l audă, face pustiu în jurul lui și tăcere în el, îl atrage într-un loc deșert și tainic. Cercetat de iubire, îi va păstra o amintire crudă, care-l va bântui până-n ziua morții. Toate plăcerile lumii nu vor putea șterge amintirea iubirii stranii pe care n-a putut s-o accepte și pe care o dorește acum cu o pasiune plină de remușcare și deznădejde.
Julien Green în Jurnal
Adăugat de ANA MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oaza
De n-ai fi fost,
de unde mi-aș fi tras seva,
lichidul vital?
Aș fi fost un deșert
ucis de dogoarea
unui soare nemilos...
Ești oaza
Invadată de pace
și lumină,
unde se hrănesc
rădăcinile mele-nsetate de
iubire, ce cresc
și se urcă împreună
cu tine, pe scara
veșniciei spiritului...
poezie de Ioan Friciu din Claviaturi (31 august 2014, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa vie
Într-o singură revelație
Am văzut deșertăciunea lumii
Și-am întrebat:
La ce bun toată cunoașterea?
De ce atâta zbatere seacă,
Dacă totul nu e de decât
deșert necuprins?
Mi-ai oferit înțelepciunea
Ca pe un izvor firav
Cu apa ce-mi șoptește, limpede și rece.
Și atunci am început să înțeleg și să iubesc
Deșertul cu toate oazele și izvoarele lui.
poezie de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De ce nu pot trăi fără tine?
Pentru că, vidul din mine se lărgește, treptat
Și-n aer plutește ființa ta vie,
E ceasul când alții se iubesc, se sfâșie
Și plouă de parcă și cerul s-a spart.
De ce nu pot trăi fără tine?
Pentru că, în mine sunt stânci și izvoare
Sunt deșerturi păzite de fluturi războinici,
Sunt ochii tăi mari și atât de statornici
Și dorul acesta, permanent, ce mă doare.
poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre deșert și iubire, adresa este: