dimineaţă şi populaţie

Ce-ar fi, mă întreb în clipele acelea de disconfort intens, dacă lumea mea ar fi populată, de dimineaţă şi până noaptea, doar de Maria Grapini, Fuego, Tony Poptămaş şi Dan Puric? Cum aş putea supravieţui într-o asemenea companie? Şi mai ales, cum aş evita smintirea?

Radu Paraschivescu în Noi vorbim, nu gândim (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori kitsch-ul şi coşmarul au aceeaşi compoziţie şi folosesc aceleaşi ingrediente. Spun asta din cauză că mă surprind uneori în captivitatea unui junghi distopic. Ce-ar fi, mă întreb în clipele acelea de disconfort intens, dacă lumea mea ar fi populată, de dimineaţă şi până noaptea, doar de Maria Grapini, Fuego, Tony Poptămaş şi Dan Puric? Cum aş putea supravieţui într-o asemenea companie? Şi, mai ales, cum aş evita smintirea?

începutul de la Noi vorbim, nu gândim, Argument de Radu Paraschivescu (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te trezeşti dimineaţa şi eşti îndeajuns de sănătos, eşti binecuvântat faţă de milioanele de oameni care nu vor supravieţui până la sfârşitul săptămânii. Dacă ai mâncare în frigider, haine cu care să te îmbraci, un acoperiş deasupra capului, un loc unde să dormi, eşti mai bogat decât trei sferturi din populaţia lumii. Dacă ai bani în bancă sau în portofel, eşti printre primii 8 % dintre cei mai bogaţi oamenii ai lumii. Dacă îţi ţii capul sus cu un zâmbet întipărit pe faţă şi eşti cu adevărat mulţumit, eşti binecuvântat, pentru că majoritatea oamenilor ar putea face asta, şi totuşi n-o fac.

Joe Vitale în Cheia
Adăugat de Emanuela Aranyos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine noaptea

Vine noaptea şi usucă
Lacrimile pe obraz
Cine ştie ce caducă
Întâmplare fără haz

Şi uitând de soarta-mi tristă
Mă petrec prin alte lumi
Despre care mie nu-mi
Spunea nimeni că există;

Vin şi îngerii cu nimb
Diafani, mângâietori
Şi cu care eu mă plimb
Până dincolo de zori

Cine-a mai rămas de strajă
Peste câmpul cu narcise
Dacă numai mi se
Paşii-ntipăresc pe plajă?

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kilometrul nimănui

Abia când te simţi integrat,
maniera asta de socializare cu natura
capătă aspectul precis al unei forme fixe
de viaţă. De la piatră am pornit, la piatră
ajungem, la comunismul portocaliu, macru,
desangvinat, la populaţii care ne-au părăsit
de comun acord, pentru a ne lăsa ispitiţi
de senzaţia că singurătatea e ca durerea
unui cal fără coaste, ce-şi vomează biciul,
sau bastonul de vişin, supte de trup.

Stăpâneam o mansardă, un unic refugiu,
mai aproape de stradă decât de cer.
De regulă, primeam în vizită doi sfinţi, întotdeauna
aceiaşi, unul măcelar şi altul preot, la fel de bine
crescuţi, la fel de mucaliţi. Le convenea frecvenţa
câmpului, rezona bine în răşina miruită a bârnelor.
Vorbeam puţin, beam vin şi ascultam în urechile altora,
uscate, încreţite ca nişte scoici, tot vuietul lumii.
Aprindeam apoi focul în încăperea fără pereţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!