Citate despre durerea sufletească și prezent
citate despre durerea sufletească și prezent (inclusiv în versuri).
Trădare
Și azi mai plâng îndurerat
Momentu-acela când o fată
M-a părăsit și m-a lăsat
... Tată!
epigramă de Stelian Ionescu-Astralus din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trădare
Și azi mai plâng îndurerat
Momentu-acela când o fată
M-a părăsit și m-a lăsat...
Tată!
epigramă de Stelian Ionescu-Astralus din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că în fiecare om, în fiecare zi, se frânge ceva; durerile sufletului pot fi imense, uneori fără vindecare, dacă nu ai un bun remediu. La ce bun obsesia lor, dacă toate aparțin trecutului? Noi trebuie să trăim numai prezentul. Bucură-te de fiecare minut, căci trăim doar o dată pe acest pământ!
Ecaterina Chifu în Reflecții
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vagabond prin durerile altora
niciodată nu am fost atât de fericit încât
să-mi povestesc durerea
primei dureri din ziua de azi
îndurerată și ea
din cauza
a ceea ce nu putea fi pentru mine-
un biet vagabond hoinărind
prin durerile altora
și ce dacă durerea îmi anesteziază lacrima
orice lacrimă are povestea ei
și-n fiecare poveste
sunt eu -
vagabondul ce stă la margine de drum
cerșind
mângâiere zilei
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta și-a întins capul cu botul mic, catifelat și umed, pe spatele mamei lui și, cu ochii închiși, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, și limba ei subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl privește și-n sufletul ei de fugarnică încolțește un simțământ stăruitor de milă pentru ființa fragedă căreia i-a dat viață, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuie să se despartă chiar azi, căci vremea înțărcatului venise demult încă. Și cum se uita așa, cu ochi îndurerați, din pieptul căprioarei scăpă ca un muget înăbușit de durere; iedul deschise ochii.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Căprioara
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la durerea sufletească și prezent, dar cu o relevanță mică.
Dedicată ție, prieten drag!
Îmi amintesc cu drag de acele vremuri
Când ieșeam cu toții afar' la joacă,
Îmi amintesc, și suflet tu îmi tremuri,
Întristat de timpul ce anii o să ni-i treacă.
Ne jucam de-a v-ați ascunselea
Și făceam cornete din hârtie,
Cât aș vrea să-ntorc vremurile acelea,
Să mai fim cu toții ca-n copilărie.
Și mergeam pe banda ce transporta cărbune,
Cu tubermanele să ne "împușcăm",
Au fost toate acele numai clipe bune,
Azi doar amintiri ce-n suflet le păstrăm.
Ai plecat, Cosmin, neființa ai urmat,
Și am pierdut un prieten ca un frate,
Ai plecat la ceruri, căci cerul te-a chemat,
Și ai lăsat în urmă inimi îndurerate.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (26 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindul revoluționarilor
Firav, se înfiripă-un cântec pe afară,
Cu magi, cu îngeri și cu Pruncul Sfânt...
Din cerurile larg deschise se pogoară,
Iubirea Domnului peste Pământ!
În jurul mesei se adună roată,
Toți cei ce-un an întreg au fost plecați,
Se strâng cum se strângeau odată....
Dar azi sunt mama, tata, și numai unul dintre frați!
Sunt multe casele în care
În Noaptea Sfântă de Ajun
În golul cel rămas se-aprinde-o lumânare
Să țină locul celui ce-a murit prea jun.
Cu ochii în icoana lui Nicolae, bunul,
Din suflete îndurerate se ridic-un gând:
"Pe cei ce fac cu Tine, Doamne,-n cer Crăciunul,
Îi lasă, astăzi, să coboare pe Pământ!"
poezie de Sinziana Hliboceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E mult de-atunci
E mult de-atunci, o știi și tu,
Era o dulce primăvară,
Când liliacul înflorea
Și tot atunci, laleaua rară.
Ai apărut ca din văzduh,
Ca un luceafăr ce străluce,
Ce vine de la infinit,
Zâmbește, stă, apoi se duce.
E mult de-atunci, dar mi-ai rămas
De-a pururi încrustată-n minte,
Te văd mereu în fața mea,
Și ieri și azi, ca mai-nainte.
Cu farmece m-ai cucerit,
Tu! Căprioară milenară,
În suflet mi-ai aprins scântei.
Și m-ai făcut să ard ca o pară.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi
Azi am avut numai gânduri urâte
Am invitat un pelican să îmi scoată un ochi
Pentru a plăti tributul vieții
M-am agatat de vapor și-mi doream
Catargul de pe vas să mă ucidă
Da, să mă ucidă cu adevarat
Nu cu o jucărie de lemn
Dar nimic din toate acestea nu s-a întamplat
Azi merg și iar merg
Cu sufletul meu îndurerat
M-aș agăța de aripa unui pescaruș
Ca să mă unesc cu Soarele
Ce plutește peste verdele mării senin
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea lui Pan
I
PAN CĂTRE NIMFĂ
Cu strai de broască-n păr răsai din papură,
o undă
vrea să te cuprindă și nisipuri prind să fiarbă.
Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă
îți verși mlădie trupul gol în iarbă.
Și vâna de la tâmple îmi zvâcnește
ca gușa unei leneșe șopârle
ce se prăjește-n soare,
mișcarea ta mi-adie murmur de izvoare.
Ca pânea caldă eu te-aș frânge,
mișcarea ta mi-azvârle clipe dulci în sânge.
Nisipuri prind să fiarbă.
Vară,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de a fi ieșit afară, tinerii din echipaj își îmbrățișară părinții, care deocamdată încă se aflau în preajma lor, dar pe care parcă deja începeau să-i simtă departe, din ce în ce mai departe, cu fiece clipă ce trecea. În mod normal, totul decursese foarte bine, făcând abstracție de câteva lacrimi scurse din ochii unor mame mai sensibile sau din ochii unor părinți mărinimoși care-și iubeau copiii și care, din prea multă dragoste pentru fiii sau fiicele lor, aveau de ce să fie profund îndurerați. Trebuie să recunoaștem că era vorba despre o misiune îndelungată, de cel puțin 13 ani, nu glumă... Iar 13 ani nu puteau fi comparați cu o zi, două, pentru a se putea spune: "A plecat azi... Las' că se întoarce mâine...". Ori oamenii tocmai cu acest gând nu se puteau împăca. În 13 ani se puteau întâmpla multe și putea fi posibil ca firul evenimentelor să fie nevaforabil celor aflați în centrul atenției, deși nu era de dorit să se întâmple astfel...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptări...
Mă uit la geamul înghețat și vad o fată care,
Privirile-și înmoaie iar în focul din odaie.
E tristă și suspin-adânc din încurcate noduri
Și vede iar și iar cum bat cu tropot mic fioruri.
Ea simte cum din depărtări bărbatul o încearcă
Și-i spune să privească iar în cupa lor formată.
De multe ori ea s-a umplut și iar a fost golită,
Cu acceptări l-a susținut, cu mâna neclintită.
Și chiar de e senin acum, în acest asfințit,
Ea simte-un chin înăbușit ce curge negreșit...
De ce e astă viața-așa de dulce și amară
Și crudă, plină de iubiri și patimă hilară?
De parcă oamenii nu vor amarul să-l arunce
În ape tulburi din trecut, ca să rămână umbre,
Că sunt aduse în prezent și stoarse-n întuneric
Și-nfiripate-n viitor cu sens nou, efemeric...
[...] Citește tot
poezie de Octavia Hristea (4 ianuarie 2013)
Adăugat de Octavia Hristea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văduva din Nain
O văduvă era o dată
și ea un singur fiu avea
în viața asta ce-i fu dată
să-i fie drag aici de ea
pe nimeni ea n-a mai avut
ci fiul ei ce-i rămăsese
un sprijin dulce și un scut
de parcă ea însăși l-alese
dar vai veni o vreme când
o boală crudă l-a lovit
și apoi băiatul în curând
s-a stins sărmanul și-a murit
rămase văduva acum
doar singură fără sprijin
lovită crud pe-l vieții drum
gustând al morții crud venin
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (22 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
Timpul îi un grăunte de nisip
Ce curge măsurat într-o clepsidră
Și zboară spre cei stăpâni pe zare ce
Cu al lor chip invizibil construiesc zăgazuri
Pentru alte infinite și neprevăzute începuturi.
Timpul se preumblă pe scări imaginare,
Croite-n astral cu trudă infinită de Grația divină
Și veghea-ndeaproape a cetei îngerești
În cursul lui ireversibil, enigmatic.
Spre alte destinații aventuroase,
În lungi călătorii spre astre luminoase.
Timpul îi nemilos și trece ntr-o clipire,
Ca frunza stacojie ce-n ploaia toamnei reci,
Dansează unduios în acordul adierii
Și într-un ultim suspin, al disperării
Se stinge și n eterna lume ea se pierde.
Timpul îi parfumul florilor de câmp,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (11 noiembrie 2019)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Încotro, dom' director? Unde mergem?
Traian: La mine, Luci, unde altundeva?
Lucian: De ce? Ce aveți cu mine atât de urgent, încât nu puteați aștepta până la 12.00, când veneam noi acolo?
Traian: Tu ce crezi?
Lucian: Nu știu; nu-mi dau seama.
Traian: Îți dau un indiciu: Cine crezi că te așteaptă suspinând și vine zi de zi, rugându-mă cu lacrimi în ochi să o ajut?
Lucian: Mama?! V-ați ostenit degeaba, dom' director! Nu vreau s-o văd! N-am ce discuta cu ea!
Traian: Luci, stai! Nu fii rău! Mama ta suferă cumplit din cauza ta, pentru că nu te-a văzut de o săptămână.
Lucian: E vina ei. Am avertizat-o doar...
Traian: Uită ce s-a întâmplat atunci și hai cu mine! Acordă-i încă o șansă; nu se poate s-o refuzi. De altfel, știu foarte bine că și tu suferi din cauza ei. Nu te mai prostii! Nu fii îndărătnic! Lasă ranchiuna în urmă!
Lucian: V-a spus ea cumva că n-ar mai fi împotrivă? Acceptă ideea plecării în misiune?
Traian: Nu; încă este împotrivă, dar nu te va mai cicăli. Nu va mai încerca să te convingă să renunți la misiune, se va adapta la noua situație. Te rog, Luci, hai cu mine; n-o lăsa îndurerată! De ce vrei să prelungești această suferință? Cât crezi că mai pot suporta s-o văd înlăcrimată, implorându-mă s-o ajut? Astăzi a îngenuncheat în fața mea, deși nu era nevoie să procedeze astfel, doar ca să mă convingă să te aduc să vorbești cu ea.
Lucian: Mama a îngenuncheat?!
Traian: Da. Închipuie-ți doar... Spunea că dacă o să vină ea să te caute, o să fugi și o să te ascunzi, de aceea a apelat la mine.
Lucian: Are dreptate; așa am procedat în ultimul timp... Am evitat-o intenționat.
Traian: Și de ce? De ce oare? Hai! Cred că e cazul să renunți la acest comportament infantil și să dai dovadă de mai multă maturitate. Dovedește că ești capabil să-ți înfrunți și să-ți rezolvi problemele, doar vei fi comandantul misiunii...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnița Voichița
"Atunci voios și aprig ea
războiul în fruntea oștii sale a trecut."
Pușkin: Poltava
Cu adormitele lui valuri
se mișcă Sociul între maluri
Și pe deasupra lui ușor,
abia se simte-o dulce boare
de vânt, ce-n drum spre-o altă zare
pe mai departe pleacă-n zbor.
Ici-colo, salcia pletoasă,
pe maluri, tânăra-i tulpină
spre fața râului și-o-nclină
Vorbind cu unda somnoroasă.
Și Sociu-n matca lui bătrână
c-un murmur șoapta i-o îngână.
Prin pânza apei străvezie
arar un peștișor tresare
Și iar în adâncimi dispare
ca o săgeată argintie;
[...] Citește tot
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciună? Sau adevăr aprins?...
Și totul a fost numai minciună?
Doar te-ai jucat cu mine și atât...?!
Doreai ca între noi să nu rămână,
Decât o aventură, minus cât...?
De ce nu m-ai lăsat totuși în pace...?
Știai că ești indisponibil și mințeai,
Ai sentimentele așa sărace,
De numai la tine te gândeai...?!
De ce ai insistat să fii cu mine,
Și m-ai îndrăgostit până la nori...?
Chiar n-ai simțit nimic profund în tine,
Să te gândești la mine până-n zori...?!
De ai știut că nu ești în putere,
Să îți schimbi viața, s-o iei de la-nceput...
Nu trebuia să îmi provoci durere,
Să intri-n viață mea cum tu ai vrut!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ocoli Gândirea...
Nu ocoli Gândirea, Bertrand!
Ea nu e urâtă, nici grea
Tot așa cum nici numele tău nu e Melchisedec
ci Bertrand, cum ziceam.
Nu te purta ca un mitocan.
Uită-te la ea și după ea:
E frumoasă, cu pasul ușor,
invit-o la masă, vorbește-i de-amor,
ia-o cu tine în dormitor.
Căci nu Gândirea e de vină pentru chinurile tale Bertrand
Deși, nici eu nu cred ce spun acum,
(când singura rimă din minte-i "săpun").
Deși stau pe marginea unei prăpăstii
privind în gol, în jos, în hău, în beznă
privind cu ochii și urechile și cu nările
ca să văd ce vreau să spun...
și-n loc de asta spun...
Săpun!
[...] Citește tot
poezie de Șerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pic
Cuvânt înainte
aripi de pământ aripi de cer aripi
crescute din răni din carne din vânt
toate se înalță într-un zbor fără țintă
haotic
pe sub coaste
o armată de îngeri săpând un tunel
între lumea de astăzi și lumea de ieri
e tot o hărmălaie de zâne și viermi
iar funia a înmugurit de veghe a moarte
în jurul gâtului firav
cineva s-a trezit din somn și a zis
ăsta e Pic
1. Despre rostul lui Pic în lume
e sigur
Pic nici nu a existat
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anunț de deces
Pe băncile de lângă ceas din micul târg curat, un orășel,
Se scurge timpul iute-alene-n sticla digitalului cadran
Într-un melanj de-mbătrâniți șezând doar gând, pierduți fără vreun țel,
Cu porumbei speriați de trecători și-un peștișor... Purtat de-un puști într-un borcan.
Totul e ca-n trecut -prezentul cald de-o clipă din uitata iarnă-
Ținut în calcul strict de-un semafor cu roșu-n etalon de zeci secunde
În murmur încâlcit de-un freamăt de pe buze, stând 'n auz să-l cearnă
Și cu-n fundal stradal de-un zumzet de mașini... Se deplasând niciunde!
Adie o boare de un blând septembrie în candid de-o nesfârșită vară
Și-un chip recunoscut, ca o fantomă-n mers, pășește dintre blocuri;
E tânăr încă, cu mișcări sluțite de-o pareză strâmbă și cu chip de ceară...
E ce-l ce-n fiecare seară, noapte, zi, se desfăta etilic... Implorând norocuri?!
Și ca o prevestire, o altă siluetă efilată-n scoarță traversează squarul,
Alt chip de-aducere aminte căutat în gând, cum acul cu momeală.
Se-aproapie, trece, ezitând fugar un reciproc remember; e toboșarul
Trupei urbei, înc-adolescent un cuplu de decenii-n urmă... Separați de-atunci... de boală!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre durerea sufletească și prezent, adresa este: