electricitate şi iubire

După ce te căsătoreşti, faci mult sex şi mai puţin dragoste! Sexul implică o acuplare a două trupuri tensionate, ce creează ceva asemănător unui arc electric, şi nu are nimic în comun cu actul iubirii. În actul iubirii, dincolo de trupuri fierbinţi, guri înfomentate şi mâini încleştate, se întâlnesc două suflete ce rezonează, pentru scurt timp, la unison.

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă (5 martie 2008)
Adăugat de radu negrea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poema Chiuvetei

într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai!
steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

Sufletul tau functioneaza cu lemne,
Iar al meu cu electricitate.
Dragostea ta umple cerul de fum,
aA mea e din flacari curate.
Totusi vom mai merge impreuna
O buna bucata de pamant,
O buna bucata de cer,
O buna bucata de luna.
Vom fi fericiti pentru iarba
Si pentru lac,
Vom slavi drumul drept cu cate-o gura
Si vom tine un moment de reculegere
Pentru fiecare cotitura.
Ne vom lua dupa umbra mea
Care merge inainte.
Ne vom lua dupa primul gand,
Ne vom lua dupa doua-trei cuvinte.
Pana ne va iesi in cale
Sfanta Vineri
Sa ne spuna printre altele

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sexul este ca un bec electric, a face dragoste este ca soarele. La Hollywood, există nişte becuri electrice puternice. Nici nu pot fi observate în plină zi cu soare.

citat din Justin Carroll
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi aproape că nu am făcut nimic altceva decât să stau, să citesc câte puţin ici şi colo, dar în esenţă nu am făcut nimic sau am ascultat o durere foarte uşoară cum lucrează în tâmple. Toată ziua am fost ocupat cu scrisorile tale, cu chin, cu iubire, cu grijă şi cu o nedefinită frică de nesiguranţă, a cărei imprecizie constă în faptul că îmi depăşeşte nemăsurat puterile. Şi nici n-am îndrăznit să îţi citesc scrisorile a doua oară, iar o jumătate de pagină nici măcar pentru prima dată. De ce nu te poţi mulţumi cu faptul că, în încordarea cu totul deosebită, care se menţine într-un mod sinucigaş, a trăi e lucrul cel mai indicat, (ai pomenit uneori de ceva asemănător, dar pe atunci încercam să te fac să râzi), să te destinzi zglobiu, să ieşi din ea ca un animal iraţional (şi nu iubeşti deloc ca un animal nechibzuinţa) şi îţi descarci toată electricitatea incomodă, sălbatică, în trup, până aproape te carbonizezi... Lucrul cel mai ciudat e că şi aici, în întuneric, suntem de acord, şi n-o pot crede decât în al doilea moment.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă nu e târziu

Niciodată nu e târziu
să iubeşti!
Niciodată nu e târziu
să te trezeşti!

Atunci când în jur ţi se pare,
Că îţi fuge pământul de sub picioare,
Când nu mai vezi nici lună, nici soare...
Mai e încă o şansă dezlegătoare:
Eşti tu, barca ta salvatoare!

Încă nu e totul
Pierdut,
Încă timpul din noi
nu s-a oprit,
Încă te pot sava
noi aripi de zei,
Încă
găsi-te-va soarta
Printre atâtea

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spicele

când au vrut să
se întâmple în lift nu
s-a întâmplat nici în frigiderul minune
anumite organe sex
uzuale şi a
numite legume ca
la carte s-au îndrăgostit s-ar putea
zice de unele
spice adică de-acele
cabluri electrice suspendate
misterios cu
miros a
parte din tine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea din adâncuri

Un râu coboară din munţi, o deltă se formează.
Sedimente cărate de ape, depuse de milenii,
au conturat unirea uscatului cu marea,
copaci seculari şi împletituri de liane,
trunchiuri contorsionate, noduroase,
stepe sărăturate, lacuri cu nuferi,
insule stâncoase, estuare,
dune de nisip fin şi mâl,
gârle cu stufărişuri,
lagune şi grinduri,
mlaştini şi păduri.
În apele mării persistă
întinderi de plante vasculare.
Nisipul din clepsidra suspendată
parcurge lin
momentele eternităţii,
aidoma rugăciunii.
Nicio scufundare nu seamănă cu cealaltă.
O delectare pentru ochi şi simţuri!
Divinitatea se află peste tot.

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca (19 iunie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt un fior

electromagnetic pentru ochii ei
care m-au înlănţuit departe
acolo unde dăinuie visul ce zboară
dimineaţa după o noapte de zbucium
încă mai simt pâlpâirea genelor
negre lângă obrazul meu aspru

simt corpul meu cum se încarcă
electric ca o simplă particulă
de iubire propagată în spaţiu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură viziune

Nici nu ştiu cum am ajuns să te privesc
în geamul unui nor cu electrificare
aveam o baltă de ploaie în privirea ta
aveai un bilet în plus să ne iubim în parcare
Îmi era ruşine de cimitirul meu
Îţi scrijeleai pletele--n drumul spre mare
te ridicam cu tot cu oraş
şi ce greu
era să îmi scrijeleşti la picioare...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura victorie

Singura victorie pe care omul ar fi meritat
Să o câştige a fost nemurirea,
Dar nu a fost să fie,
Vântul puternic, curenţii marini
Au dus departe acest vis, busolele s-au pierdut,
Vâslele sunt rupte, malurile s-au ascuns sub zare,
Zadarnice lacrimi sărate, o mare de lacrimi,
Caii de mare, dunele călătoare, iluzii.
Marea Sargaselor, cu misterele ei,
Tropicul Racului, ehei, Cuba şi Golful Porcilor,
Nu sunt de acord, propun terapie de şoc,
Morţi ne trezim uneori, ne iubim, da, ne iubim,
În somn, în paturi adânci, tofranil, tryptizol, streaptease?
Nu, mai bine şocuri electrice, le ştie Sindbad cel Rău,
Altfel mă las înşelat de acel trup de flori,
De peisajul ce-mi va asimila treptat trupul şi sufletul.
În jur caii sălbatici aleargă în căutarea sălbaticului stăpân.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorba lui Karamazov

de mâncat se mânâncă doar sub felinar ca nişte stâlpi
privind în urmă la urmele noastre de paşi care se pierd
în intersecţie
-un lanţ de wc îngropat în zăpadă-

îţi tot zic
de mâncat se mănâncă doar sub felinar
sub lumina de felinar (neapărat)
printre undele neonului electrice şi magnetice
care nasc un spaţiu suficient
să se vadă spaima din spatele zâmbetelor noastre
generate de dragoste
şi pe care ni le oferim iubindu-ne devorându-ne

ca două fiare ce se mănâncă reciproc adică
vorba lui Dimitri Karamazov

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monologul puiului de vulpe

Albastru sunt, în ferma cenuşie,
Şi, pentru asta, bun de abator,
În cuşcă de metal ţinut -vai mie!-
Nu-s împăcat că trebuie să mor.

M-aş jupui de viu, să scap de-această
Nobleţe grea. Aş năpârli pe loc.
Dar albăstriul meu, ca o năpastă,
Trimfă-n blana mea fără noroc.

Năpraznic urlu şi mă iau la trântă
Cu cerul, trâmbiţând spre stele reci,
Ca să implor ori libertatea sfântă,
Ori blana năpârlită-n veci de veci.

Un domn străin, cum vin pe-aici tot anul,
M-a imprimat cum urlu. Ce nebun!
Dar cum ar urla şi el, sărmanul,
Numai o clipă-n locul meu să-l pun.

[...] Citeşte tot

poezie de Evgheni Evtuşenko (1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca silabele unui mare pian

Pot sta treaz o noapte întreagă lângă tine, în întuneric,
E o nebunie, recunosc, dar mie îmi place şi
Tot ce îmi place mă odihneşte. Cunoaşte-mă!
Spune noaptea, cunoaşte-mă!, spune sufletul,
Cunoaşte-mă! spune lumea de forme a nopţii.
Îmi deschid încet floarea craniului, îmi deschid
Venele, îmi deschid întreaga poartă de sânge,
Deschid auzul, ca o membrană imensă,
Deschid nervii, ca o plasă de fire electrice,
Pun şira spinării să stea la pândă, şi ea, ca hiena
În pustiu, îşi scoate ghearele şi aşteaptă.
Veniţi sunete!, spun, veniţi sunete!; şi ele vin,
Ca silabele unui mare pian, ca o rostogolire calmă de ape.
În fiecare noapte alte sunete, mai ciudate şi mai difuze.
Dacă închid ochii le văd, ca nişte forme aeriene,
Plutind în dezordine peste străzi, purtate de curenţi,
De vântul subţire al nopţii. Aş putea alcătui viaţa
Numai din sunete, mi-aş putea-o imagina,
Totul ar putea fi construit numai din sunete:
Muntele, oraşele, animalele, oamenii, dragostea, somnul,

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabere unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care transmite căldură sufletească, adică iubire, este simultan magnetic, carismatic, oamenii se simt inevitabil atraşi de acesta, nu există alt succes în relaţionarea umană. Iată că dovada o găsim în ştiinţă: conductivitatea termică este acea mărime fizică prin care se caracterizează capacitatea unui material de a transmite căldura atunci când este supus unei diferenţe de temperatură. S-a observat că materialele cu o conductivitate termică mare posedă şi o conductivitate electrică mare. Deci, dacă vreţi ca oamenii să vă accepte ideile şi să-i influenţaţi, fiţi plini de iubire! Vă garantează ştiinţa!

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de splendoare şi fragilitate

De splendoare şi fragilitate,
Trupul tău se mlădie uşor,
Străbătut e-n prag de zorior
De-o sublimă electricitate...

Sunt pătrunşi de suveranitate
Sânii tăi cu sfârcurile-n zbor,
De splendoare şi fragilitate,
Pasul tău – mereu surprinzător.

Răspândeşti în jur fertilitate
Şi iubeşti în pace şi onor,
Gândul tău atent, iscoditor,
Licăre de senzualitate...

De splendoare şi fragilitate!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olimp

Politica de datorii şi cadre,
Mă suge aspru şi mă duce-n parc,
M-aprind şi ard ca un electric arc,
Şi ţip la nori "Ajută-mă tu Padre!"

Prin viaţă-mi trec femeile hoinare,
Şi vreau să scap urgent de caldarâmuri.
Fecioare blânde din alte tărâmuri,
Fac dragoste în plina lor splendoare.

Ca trupul de copac pierdut în timp,
Mă-ntorc şi ies uşor dintr-o păstaie,
Vântu-mi trânteşte-n cap o vânătaie.
Sunt doar pământ, nu-s aur, nici Olimp.

poezie de Mihai Rădoi din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea 18 ani, era zveltă şi înaltă, cu ochii mari, bătăioşi, deşi veşnic gata de zâmbet. Când am zărit-o, am simţit parcă o comoţie electrică. M-am îndrăgostit de ea şi cu asta am spus totul. Mă cuprinse o ameţeală ce nu mă părăsi. Nu speram nimic... nu ştiam nimic... dar simţeam în inimă o suferinţă adâncă. Nopţile treceau chinuindu-mă. Ziua mă ascundeam prin livada bunicului, ca o pasăre rănită, mută şi suferindă. Când un bărbat adresa vreun cuvânt idolului meu, mă tortura gelozia – această palidă tovarăşă a celor mai neprihănite iubiri. Mai aud şi azi, înfiorat, zornăitul pintenilor unchiului meu, când dansa cu ea! Acasă şi prin vecini, toţi se amuzau pe socoteala bietului băieţaş de 12 ani, strivit sub povara unei iubiri peste puterile lui. Şi sunt aproape sigur că şi ea, care mi-a descoperit cea dintâi taina, râdea de mine.

Hector Berlioz în Memorii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o dragoste

cu gust de ciocolată amăruie
rafinată de buzele moi şi parfumate
avea toate ingredientele unei magii
priveam pierdut în ochii ei
vedeam nesfârşitul şi mă înfricoşa

era o dragoste cu picioare lungi şi fine
plină de nopţi cu atracţii electrice
unde cuvintele sunt mici poezii şoptite

era o dragoste rătăcită-n acorduri
de chitară clasică cu miros de parfum
arătai ca un trandafir care trage din ţigară
scoteai fum printre zâmbete suave

era o dragoste netratată de inimă
care stătea în îmbrăţişarea noastră

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Batista cu neuroni

păsări de timp prin aer de clipe
Domnul ce moare din carnea povară
nimeni de oameni nimic duc pe-altare
ape de gând nălucind în ulcică
lacrimi zidesc pe chipuri zeire
cerul e-o raclă-n trupesc rugăciune
şi iarăşi e iarnă-n cuvinte la mine

acasă e unde dumnezeu e copacul
iar mărul cu şarpe-n infern decupat
e doar să zărim mai lesne lumina

pe tine iubesc locuire de şoaptă
precum aş înfige o taină în moarte
în viul enigmei rămăşiţă de abur
suind dintr-o piatră în caldul imens
electrică urmă de rouă de zori şi zi re carnată

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!