electricitate şi moarte

Lumea se naşte, trăieşte şi moare..

Aud flori plângând, de sensibil ce sunt
Nu pot să tund iarba – se ascunde-n pământ.

La televizor nici nu pot să privesc
Să văd prădători în ospăţ nebunesc.

În zorii de ziuă eu am insomnie
La gândul că în abatoare-i urgie.

Că vite şi păsări sunt sacrificate
Cu şocul electric, cuţite zimţate.

E-atâta cruzime în noi şi-n natură
Din ochi îmi curg lacrimi şi sânge pe gură.

Mi-e milă de tot ce e viu şi mă doare
Că lumea se naşte, trăieşte şi moare.

Trăim pe-o Planetă de jaf şi război
Fă, Doamne, ceva, fie-Ţi milă de noi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (22 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii, împinşi de SS, letoni şi ucraineni, intrau pe uşa deschisă a "băii". Puteau intra cinci sute de persoane odată. Podeaua "sălilor de baie" era din metal. Din tavan atârnau duşuri. Când sala era plină, SS-iştii dădeau drumul unui curent electric de 5.000 de volţi prin podeaua de metal. În acelaşi timp, curgea apă din duşuri. Un ţipăt scurt şi execuţia era gata. Un medic SS pe nume Schmidt constata printr-o ferestruică că victimele sunt moarte. Se deschidea a doua uşă, intra "comandoul morţii" şi scotea rapid cadavrele. Totul era gata pentru următorii 500.

Simon Wiesenthal în articolul "Fabrica de Săpun Belzec" (1946)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este un tip de energie determinată şi care determină. De la naştere până la moarte există în organismul uman diferite tipuri de energie. Singurul tip de energie căruia organismul nu-i poate rezista este energia Razei Morţii. Această rază posedă un voltaj electric foarte înalt. Organismul uman nu poate rezista acestui voltaj. În acelaşi fel în care un fulger poate să distrugă un copac, raza morţii poate să distrugă inevitabil organismul uman. Raza morţii conectează fenomenul morţii cu cel al naşterii. Raza morţii produce descărcări electrice foarte intime şi produce de asemenea o notă cheie care are puterea precisă de a combina genele în ovulul fecundat. Raza morţii reduce organismul uman la elementele sale fundamentale.

Samael Aun Weor în Educaţie Fundamentală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fox Mulder: Ce ai descoperit la autopsie?
Dana Scully: Păi... încă nu am făcut autopsia.
Fox Mulder: De ce nu?
Dana Scully: Pentru că... am avut parte de un răspuns galvanic postmortem foarte neobişnuit.
Fox Mulder: Capul s-a mişcat.
Dana Scully: A clipit. Adică ştiu exact despre ce este vorba. Activitate electrică reziduală păstrată chimic în celulele moarte.
Fox Mulder: A clipit sau ţi-a făcut cu ochiul?

replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drum către tine

alerg pădurea peste un deal
trec cu trăsura prin încăperi
trenul electric pare un cal
pasărea-peşte cântă de ieri

înger femeie dintr-un bărbat
la rugăciune am să renunţ
un câine râde îmbălsămat
şi-ntr-o sămânţă umblu desculţ

cioburi mioape taie în lemn
vârfuri de scări spre zeppeline
c-o mângâiere până la semn
un curcubeu suie pe şine

vând amulete într-un popas
urmele arse muşcă din porţi
sunt caravane cifrele ceas
ducând prin oase şiruri de morţi

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru poetul poeziei

Am aşteptat să treacă timp destul
Pentru-a putea în linişte închide,
Ca pe-un zăvor de taină, glasul meu,
Plângând pe cel din urmă Philippide.

Cei ce i-au luat din drept îmbracă azi
Ca pe-un efect ce i-ar purta departe,
Tristeţea lui de om însingurat,
Mantaua lui, de veghe şi de moarte.

Poporul meu, tu nu ştii ce-ai pierdut,
Te-ai învăţat cu morţile trucate
Si n-ai mai dat crezare tristei veşti
Ca el, murind, se sting, o clipa, toate.

Uzinele electrice clipesc,
Pisicile din ochi işi pierd din rază,
O-nvălmaşeală-n creier toţi simţim
Parcă nici luna nu mai luminează.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul electric

e bine între îngeri: când
tuşeşti nu tuşeşti
te bucuri de o sănătate răpitoare...

când sângeri nu sângeri. când
trăieşti abia mori (?!) cu şocul cu intensitatea
bine aripata intensitate

înger la înger
fulger la fulger, cu penele de
electricitate-n reţetă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia domestică

Tu, care-mi intri-n casă cu toamna fumurie,
Cu ziua ce se duce
Şi noaptea ce-o să vie,
În casa mea fii binevenită...

Iată-mi casa!

Întoarce doar butonul electric din perete
Şi-mprieteneşte-ţi ochii cu tot ce poţi vedea,
Căci casa mea e-ntreagă, de-acum, şi casa ta...
Fii prietenă şi soră cu hall-ul şi terasa,
Cu treptele ce urcă sub rustice covoare
Spre sala de mâncare
Şi-odaia de culcare,
Cu sfinţii din icoane şi morţii din portrete,
Cu câinele, ce-ţi linge manşonul de-astrahan,
Şi cu pisica albă, ce toarce pe divan...

Opreşte-ţi apoi ochii pe frunzele de laur
În care se-ncadrează, sanctificând decorul,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, II, nr. 8 (20 noiembrie 1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Batista cu neuroni

păsări de timp prin aer de clipe
Domnul ce moare din carnea povară
nimeni de oameni nimic duc pe-altare
ape de gând nălucind în ulcică
lacrimi zidesc pe chipuri zeire
cerul e-o raclă-n trupesc rugăciune
şi iarăşi e iarnă-n cuvinte la mine

acasă e unde dumnezeu e copacul
iar mărul cu şarpe-n infern decupat
e doar să zărim mai lesne lumina

pe tine iubesc locuire de şoaptă
precum aş înfige o taină în moarte
în viul enigmei rămăşiţă de abur
suind dintr-o piatră în caldul imens
electrică urmă de rouă de zori şi zi re carnată

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu mustaţă de fum

Omul cu mustaţă în dublu exemplar,
Omul cântă din mustaţă imnuri de slavă
Pentru sine, mustaţa lui este din sârmă ghimpată,
În loc de mustaţă poartă un fuior de fum.
Fiecare dă o soluţie, murim fiecare dintr-o soluţie,
O jucărie explozibilă, fum dens violaceu, sârmă electrică,
Bordelurile ambulante pentru bieţii soldaţi se înmulţesc,
Armistiţiul se va încheia într-un bordel,
Se va servi cianură la masa tratativelor,
Cine doreşte poate să aleagă un atac cerebral la o vilă
Bine păzită, dar omul cu mustaţă de fum
Nu va muri niciodată.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura victorie

Singura victorie pe care omul ar fi meritat
Să o câştige a fost nemurirea,
Dar nu a fost să fie,
Vântul puternic, curenţii marini
Au dus departe acest vis, busolele s-au pierdut,
Vâslele sunt rupte, malurile s-au ascuns sub zare,
Zadarnice lacrimi sărate, o mare de lacrimi,
Caii de mare, dunele călătoare, iluzii.
Marea Sargaselor, cu misterele ei,
Tropicul Racului, ehei, Cuba şi Golful Porcilor,
Nu sunt de acord, propun terapie de şoc,
Morţi ne trezim uneori, ne iubim, da, ne iubim,
În somn, în paturi adânci, tofranil, tryptizol, streaptease?
Nu, mai bine şocuri electrice, le ştie Sindbad cel Rău,
Altfel mă las înşelat de acel trup de flori,
De peisajul ce-mi va asimila treptat trupul şi sufletul.
În jur caii sălbatici aleargă în căutarea sălbaticului stăpân.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scena

atârnă-n fereastră greoi cimitirul
şi iarna se scurge pe cruci
e cald înăuntru se-ncinge delirul
tu noapte tu iarăşi aduci
lumini luminând pe acei din departe
sau tot ce din ei a rămas
electrice raze de veghe la moarte
pătrund şi prin mine au glas

în noapte în noapte se-aruncă lumină
pe scena cu-actori obosiţi
nici măşti nici discursuri nu-s după cortină
ci oase şi viermi fericiţi

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea nesemnată

A îmbătrânit leurda pe Lună.
Cele mai multe stele au trecut graniţa
la apus. În faţa neonului ars
lumânările cântă...

Nerv după nerv
venă după venă
trec în gingii caravane cu dinţi
Se scrâşnesc stâlpii de electricitate
Se freacă păsările de aer până iau foc
Se taie metrul de croitorie şi se măsoară cu haine.

E linişte! În gropi morţii se bat pe locul
de la perete
de unde pot urmări mai de aproape
Pământul.
În rest e cald şi în loc de ochi mi-am pus două
cuburi de gheaţă
să văd cum este când plângi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Episod dramatic

nori negri se înghesuie unul într-altul
acoperă lumina prevestesc furtună
descărcări electrice fulgeră înaltul
în deşertăciunea cu păcate tună.

grindina striveşte splendori în grădină
florile iubirii le culcă la pământ
pe alocuri ploaia cânta în surdină
îi ascult mesajul sculptat pe cuvânt.

când suferă natura plânge şi Dumnezeu
arborii de cristal sunt frânţi de tornade
prin marea speranţei trece un alizeu
cu moartea pe aripi pretinde ofrande.

ne-am bătut joc de planetă e în agonie
omenirea se preschimbă într-o mare demonie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul soldat

îţi caută gura cu nebunia
unui adolescent ce numără
stelele aruncate pe cer
te gustă numai noaptea
cu tandreţea lipsită de ruşine
trece pragul cu dorul de ea
ochii scoşi din raniţa plină
cu praf de stele presurat
mângâie corpul până la glezne

bătrânul soldat moare sorbind
cu nesaţ esenţialul uitat
la marginea patului de vegetaţie
fugind pe asfaltul ud şi plin
de tacâmuri de pui de lebădă

bătrânul soldat te priveşte
cu ochii puri hăituiţi de un muncitor
forestier în haine verzi în lumina
electrică şi inumană până la capăt

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânguirea profetului Avacum (cântată la coarde electrice)

Ţie mă tângui, Doamne, dar Tu nu mă asculţi
Mă laşi să văd cum groaza pe oameni îi apasă;
Nesăţios ca moartea şi gura ca Gheena,
Cel rău atrage lumea cu vorba-i mincinoasă.
Dar milostiv eşti Doamne şi ochii Tăi curaţi
Ce luminează cerul, cum pot ei să privească
În ochii celor simpli, plăpânzi şi-nlăcrimaţi
Din care se înfruptă cel josnic ca hiena?

Ce îmi răspunzi tu, Doamne, la tânguirea mea?
Îmi ceri să scriu vedenii, ce sigur se-mplinesc,
Să scrijelesc pereţii, plângăd aceaste vremuri,
Cu foc, boli şi cutremur lumea s-o îngrozesc,
De mă-ngrozesc eu însumi şi din picioare tremur.
Să scriu că pe cel josnic il va lovi năpasta
Iar dreptul, prin credinţă, va fi viu,
Dar, din nesăbuinţă, multor din lumea asta
Li s-a răcit credinţa, şi-atunci, eu cui să scriu?!

poezie de David Daniel Adam (septembrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh! Suzana

(Solo) Am plecat din Alabama
Cu banjo-ul subsuoară
Şi o tai spre Louisiana
Să îmi văd iubita iară.
A plouat întreaga noapte,
Când m-a pornit la drum dorul din sânge,
Apoi arsiţi peste poate –
Dar tu, o, tu, Suzana, nu mai plânge.

(Corul) Oh! Suzana, nu mai plânge din rărunchi,
Mă întorc din Alabama cu banjo-ul pe genunchi.

(Solo) M-am căţărat pe un bampor
Ş-am coborât un râu cu valuri multe,
Avea lămpi mari luminate de Electric,
Ş-au murit cioroi cinci sute;
M-au urmărit câţ'va buhai ş-apoi nişte călăreţi,
De am crezut că viaţa mi s-o stânge;
Cu ochii-închişi, aşteptam să mor printre scaieţi –
Dar tu, o, tu, Suzana, nu mai plânge.

[...] Citeşte tot

cântec, muzica de Stephen Foster, versuri de Stephen Foster
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici nu ne va iubi nimeni

aici în oraşul nostru ipotetic
unde cuvintele fac din oameni minuni
rolul tău este să-mi creezi panica
pentru că tu poţi
poţi fi reglatorul meu de sânge
de circumvoluţiuni

ţine bine minte
spaţiul acesta hectic de febră
şi multă speranţă în care numai de asta
pentru că poţi
ţi-am cedat oseminte
culori
pentru că tu poţi
poţi muri fără să mori
de asta
în modul cel mai frenetic
te voi împinge în gol cu toată puterea
şapte sute de kilometri
în care mierea

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Straturi

avem foarte multe straturi care nu ne lasă să ne apropiem
de visele noastre / nişte tumori în fabricaţie

// vizual poate să mă ajute mai mult atingerea unui obiect
asa cum pot doar să-mi închipui dragostea //

să observi semnele subtile nu numai analizele concentrate pe
microfisurile apărute în carcasele animalelor abandonate pe câmpuri

am plecat să locuiesc într-un oraş mic
la marginea unei păduri de conifere
acolo se aude limpezimea cablurilor mele

înfăşurate pe stern & inimă

acolo ascult o chitară electrică

// un semn ca şi în oraşele mici oamenii fac dragoste se dezbracă de piele şi apoi mor
ca o specie de peşte marin care astfel şi-a atins scopul suprem//

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zece lilieci

mititei stăteau în mina peşteră
aşteptând umbra să-i elibereze
de vrajă
cu vraja izbăvitoare
îngerul negru de covid
nu le dă
pace după trecerea luminilor
lămpilor electrice în aerul împins
de ventilatoarele descântate
de sfânta varvara cea din mină
un pui mic de liliac a căzut
şi în canal s-a înecat
nouă mici lilieci stăteau agă
ţaţi de un cablu electric
perfect izolat
soarele bate afară în poarta minei
cere un liliac pui să-l bronzeze să-l prăjească
sfânta minei cedează unul plin
ochi de covid
şi-au rămas doar opt

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!