eroism şi prezent

Idolul de astăzi îl eclipsează pe eroul de ieri şi, la rândul său, va fi detronat de succesorul lui de mâine.

citat celebru din Washington Irving, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispută politică

Ieri, prieteni buni, loiali,
Ca eroii din nuvele.
Astăzi, însă, sunt rivali
Şi îşi spun... cuvinte grele.

epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din Rebus Bis (noiembrie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroii actuali

Prin jerfă marii eroi
Au căzut în crud război.
Astăzi, mulţi, cu minte creaţă,
Cred că sunt eroi pe viaţă
Şi amplifică angoasa...
Sunt cei de la puturoasa!

hexagramă de Constantin Enescu (10 mai 2016)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa americanilor de astăzi se simte nevoia de eroism.

citat din Vicki Baum
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria. Un palimsest în care eroii trecutului ies în evidenţă mai pregnant ca epigonii prezentului.

aforism de Cornel Stelian Popa (6 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În curând, prin munca acelui ce te iubeşte, o, cititor simbolic, o, cititor care întruchipezi întregul suflet eroic şi nobil al României, al trecutului, ca şi al prezentului, în curând, prin munca aceluia ce te iubeşte (şi te iubeşte fiindcă te cunoaşte), cel mai mare poet al tău, Eminescu, va apărea în veşmânt italian şi va cânta gloria ta mai mult decât orice articol de trecătoare propagandă politică.

Ramiro Ortiz în Dante şi epoca sa (1925)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, dacă-ţi propui să devii erou, trebuie să fii foarte atent; majorităţile Parlamentare pot schimba orice.

citat din Octavian Lupascu (4 februarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar felul în care curg, dă, şi astăzi, temei legendei. Pe cînd Mureşul străbate visător Ardealul, mînîndu-şi tot timpul undele spre apus, Oltul şi le poartă, cînd spre o zare, cînd spre alta, neliniştit de calea pe care a ales-o, chinuit de o mereu trează conştiinţă. Patetic, răzvrătit, căutînd primejdiile, provocînd soarta, veşnic în luptă cu lumea şi cu sine însuşi, iar în cele din urmă împăcat cu sine şi cu lumea, treptele pe care el coboară — şi în acelaşi timp urcă — sînt ale unui destin eroic şi fecund.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu eroilor Timişoarei

eroii Timişoarei au ars la crematoriu
au ajuns cenuşă spulberată-n vânt
în conştiinţa noastră au un loc meritoriu
pentru sacrificiul şi eroismul sfânt.

sângeroasa Revoluţie a început pe Bega
clopotele catedralei au bătut puternic
lacrimile gliei sunt Alfa şi Omega
unui popor eroic în toate cucernic.

zile de luptă cruntă pentru libertate
printre ninsori de vise se comemorează
lumini din candele vorbesc de pietate
istoria eroilor încă mai sângerează.

astăzi curg pe Bega omagii, demnitate
speranţa României luminată-i de-o rază.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroilor, slavă!

Ne cheamă duhurile lor
Şi ne-or chema şi- viitor
Ca împreună să venim
Şi amintirea s-o cinstim.

Bărbaţi viteji, ei pentru noi
De-a pururi s-or numi eroi
Pe-altarul ţării încercaţi
De Domnul Sfânt predestinaţi.

Iertare fraţilor acum
Să cerem, fie şi postum,
Că ne-am mândrit cu jertfa lor,
Cu faptele eroilor

Şi-am cam slăbit al forţei tun
Cu gândul la un trai mai bun.
Să aninăm astăzi cu toţi
Al sufletului crin la porţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihnă şi tăcere

Păstorii îngropară în pădurea despuiată soarele.
Un pescar trase
Luna cu năvodul lăţos din iazul îngheţat.

În albastrul cristal
Locuieşte palidul om, obrazul lipit de ale lui stele;
Sau capu-şi înclină în violetul somn.

Dar totuşi mişcă a păsării neagră aripă
Privitorul sfinţenia albastrelor flori,
Gândeşte apropiata linişte uitată, a stinşilor îngeri.

Iarăşi înnoptează fruntea-n lunatice pietre;
Un tânăr luminos
Apare Sora-n toamnă şi-n negru putregai.

Comentarii

Un text pictural-poetic, frapant chiar şi în celelalte texte picturale ale lui Trakl, cu numeroase aluzii mitologice şi literare.
Este prezentă "sfinţenia albastrelor flori" a romantismului, un "Un tânăr luminos" (figura eroului şi a mântuitorului), zborul păsării (cunoscut încă din vremea etruscilor, ca prezicător).

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ciuda trecerii timpului, mita a supravieţuit eroic. Bărbatul său, mitul, a trebuit să renască din propria cenuşă, pentru a-i putea sta şi astăzi alături.

aforism de Cornel Stelian Popa (4 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consider că educaţia muzicală şi drumul muzical încep din copilărie, însă cu obligaţia de a da copilului piesele pe care le agreează şi le înţelege. Asta presupune un limbaj special, atractiv. Cum se poate explica faptul că basmele, cu lumea lor mirifică, exercită şi astăzi o forţă de atracţie irezistibilă? Să fie oare pentru că întâmplările şi eroii lor reprezintă de fapt proiecţii simbolice în fantastic ale unor năzuinţe dintru-nceput ale umanităţii? Oricum, basmele trăiesc, şi nu numai pentru că celor mici le place să le asculte, ci şi pentru că celor mari le place să le povestească. Ele ne vrăjesc la fel, indiferent de vârstă.

citat din Cornel Trăilescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri, azi, mâini

Ieri!... cenuşa ce păstrează forma încă neschimbată,
Din ce-a ars în focul vremii; lacrima deja uscată,
Sau un zâmbet de pe buze, spulberat de-al sorţii vânt;
Ieri... poveste, cu eroii – oase putrede-n mormânt.

Astăzi?... lampă ce se stinge, stea plecată spre-asfinţit,
Visuri nebătute încă de-al ursitei vânt cumplit,
Piscul nalt, pe care dorul, vânător, stă şi pândeşte
Ţarmul unde amintirea cu dorinţa se-ntâlneşte.

Mâini?... o strângere din umeri a enigmei întrebate;
Rai sau iad, în care ochiul niciodată nu străbate,
Cui de aninat speranţe, prunc ce nu poate grăi.
Măine... măine, cine ştie câţi din noi vom mai trăi!

poezie celebră de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corupţii în Ţara lui Invers

Spúneau două jurnaliste:
Trăim astăzi vremuri triste,
Când eroii, patrioţii
Sunt corupţii şi cu hoţii,
Când corupţii mari – "fachiri",
De-s închişi, devin martiri.

hexagramă de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (6 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri, azi, mâine

Ieri!... cenuşa ce păstrează forma încă neschimbată,
Din ce-a ars în focul vremii; lacrima deja uscată,
Sau un zâmbet de pe buze, spulberat de-al sorţii vânt;
Ieri... poveste, cu eroii - oase putrede-n mormânt.

Astăzi?... lampă ce se stinge, stea plecată spre-asfinţit,
Visuri nebătute încă de-al ursitei vânt cumplit,
Piscul nalt, pe care dorul, vânător, stă şi pândeşte
Ţărmul unde amintirea cu dorinţa se-ntâlneşte.

Mâini?... o strângere din umeri a enigmei întrebate;
Rai sau iad, în care ochiul niciodată nu străbate,
Cui de aninat speranţe, prunc ce nu poate grăi.
Mâine... mâine, cine ştie câţi din noi vom mai trăi!

poezie celebră de Alexandru Vlahuţă din Poezii vechi şi nouă (1894)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare îşi închipuie cineva că poporul e o materie imaginară şi inertă, fără ochi, fără inimă? NU, NU. El reprezintă miile de ochi contopiţi într-un singur ochi gigant, miile de inimi contopite într-o singură inimă uriaşă... Poporului nu-i ajunge doar să-l gâdili. El vrea să fie prezent la lupta voinţei libere a omului împotriva destinului orb, vrea să fie cotropit de furtuna pasiunii şi a frumosului. Asta vrea acel ochi gigant, acea inimă uriaşă a poporului! Izbăvire şi, în egală măsură, râsul şi bucuria vieţii. Să trăiască viaţa eroilor! Să sufere cu ei, să triumfe cu ei. Să plângă cu sughiţuri în beţia extatică stârnită de marea putere a frumosului, de acea profunzime a ideilor ce te face să ameţeşti.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroi au fost, eroi sunt încă!

Noi suntem undeva, în iarba moale,
În spicul copt, în ţarina fierbinte
În munţi, cu mândrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luaţi aminte!

Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată,
Sus, sus, la ale veşniciei porţi
Să aducem iarăşi jertfa ne’ntinată,
Luaţi aminte, noi nu suntem morţi!

Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu,
Din noi se-nalţă flacăra cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
Că este pe pământ o Românie.

Şi dacă neamul plânge în nevoi,
Noi stăm de veghe sus necontenit
Şi cerem izbăvire pentru voi,
Căci numai pentru asta ne-am jertfit.

poezie celebră de Zorica Laţcu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan este vatra mamă şi-al duşmanilor ecou...

În cumplitele mizerii care sunt aşa greoaie,
Bate astăzi orologiul cu ardoare, mai cu jale.
Se înalţă-n nemurire un luceafăr trist şi rece,
Stele ciunte, învechite, trebui împinse ca să plece.

Să ne lase nouă vrerea unde-s zilele voioase,
Să ne dregem iarăşi vatra în măririle făloase.
Au trecut în nepăsare peste sângele murind,
Mai mizeră este lumea, numai intrigi auzind!...

Ce averi ne luară dânşii, ducă-se-n pustiuri negre!
Vrem să vieţuim cu limba, cu eroii, după lege.
Nici ferestrele înguste nu ne sunt de trebuinţă,
Nici o ţară osândită doar la jaf şi suferinţă!

Unde falşii intonează imnuri mult prea zgomotoase,
Să confişte nouă mintea printre vorbele mieroase.
Nu va străluci în dânşii nici scânteia pentru ţară,
Doar păcatul de-a ne vinde ca pe-o umbră mult amară.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de Patriotism (Constelaţii Diamantine - ian 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Româncele

Ca temelii în ziduri de cetate
Luptând cu arma pentru dreptul sfânt
Româncele, născând eroi de seamă,
Ne-au dat durată pe acest pământ.

Ele-au fost nume de Ştefani şi Ţepeşi,
De Mircea, Horea, Tudori şi Mihai
Şi de atâţi ce sângerară-n vreme
Pentru această inimă de rai.

Statornice-n iubire, când bărbaţii
Duşi la hotare se băteau aprins.
Arând şi culegând, ele ţinură
În inimi focul dragostei nestins.

Venindu-le copiii-nvinşi din lupte
Nu i-au primit, deşi le erau sori,
Ci i-au trimis la oaste: ori să moară,
Ori să se-napoieze-nvingători.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Virgil Carianopol
Adăugat de Elena Brătulescu, Lugoj
Comentează! | Votează! | Copiază!