etică şi moarte

Omul poartă în interiorul său o parte de Energie Primordială şi Divină care supravieţuieşte la moartea corpului, în Lumea Astrală, pentru ca, în acord cu comportamentul etic al vieţii sale anterioare, să se reîncarneze în alt corp şi să trăiască altă existenţă, şi astfel în mod succesiv, până la întoarcerea finală la Divin.

citat celebru din Pitagora
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă leşul persoanei iubite nu au luat naştere doar ştiinţa sufletului, credinţa în nemurire şi o puternică rădăcină a conştiinţei vinovăţiei umane, ci şi primele sale porunci etice. Prima şi cea mai importantă interdicţie a conştiinţei trezite este: Să nu ucizi. Ea a fost dobândită ca reacţie la satisfacerea urii ascunse în spatele doliului după morţii iubiţi şi a fost în final extinsă asupra străinilor neiubiţi şi asupra duşmanului.

Sigmund Freud în Opere IV, Consideraţii actuale despre război şi moarte, Studii despre societate şi religie (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasa-te in pace!

Instinctul vorbeşte despre etică şi moralitate
Se poate?
Instinctul nu moare
Doar hibernează.
Lasă-l în pace!

Merg în biserică să mă rog.
Cui?- Ştim cu toţii- Dumnezeului meu,
Dumnezeului nostru.

Voci şi frisoane,
Tremurături şi vorbe ciudate
Toate mă-npung,
Mă-nping de la spate.
Lăsaţi-mă-n pace!

Păcate. În biserică se-aud păcate.
Vreau să mă rog.
Se poate?

poezie de Laura Catana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

Pământul nu mai are formă de sferă
şi nu-l mai putem mângâia
ca pe-un motan pufos.

A devenit peste noapte
un zar tăios în mâna Morţii,
care ne obligă pe fiecare
să ne încercăm norocul împotriva ei.

E la mijloc şi o etică,
dar regula acestui joc
o schimbă chiar în timpul jocului.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt motiv care străbate gândirea Renaşterii, pentru a asuma, la Giordano Bruno, expresia etică şi cea mistică este acela al morţii şi renaşterii iniţiatice. Îl întâlnim mai ales în operele de alchimie, laolaltă cu motivul "coincidentia oppositorum", exprimat prin faza procesului alchimic numită "coniunctio".

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul molcum

Ascultă cântecul molcum
Ce plânge doar ca să îi placă:
Discret şi fără de bulboacă
Pârâu pe muşchi, pe lângă drum.

Ăst glas l-ai ştiut (ţi-a fost şi drag?)
Dar azi de-un văl e-acoperit,
Ca văduva păianjenit
Şi mândru tot ca ea-n vileag;

În cuta lui tăinuitoare
De-al toamnei vânt des fremătată
Miratei inimi îi arată
Tot adevărul, ca pe-un soare.

Şi spune, glasul cunoscut,
Că viaţa-ntreagă-i bunătate.
Că ura, pizma, toate, toate
Dispar când moartea a-nceput.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neistoviţi înfăptuim păcate

Pe buzele de Toamnă trecătorii plâng,
Nemulţumiţi de bruma căzută pe struguri,
Trişti egoişti ce-alergă spre nicăieri
Să primească pomană, tot sufletul Toamnei.

Pe pieptul Toamnei poposesc întristaţi,
Leneşii înlăcrimaţi de-a-lor sărăcie,
Îmbrăţişaţi de zori chiar dacă nu muncesc,
Cu parfumul florilor, ce-neacă astăzi Pământul.

Un Soare se aşează lent peste cărnuri,
Pe milioane de frunze otrăvite-n păcat,
Şi nu se-ntristează fugind de grele mirosuri,
Scoase din gurile celor, ce suflă spre El.

În Sinele lor sunt aruncate săgeţi de lumină,
Divine sclipiri rupte din puritate şi adevăr,
Miraculoase săgeţi ce-nvie conştiinţa etică,
In unele capete, ce şi-au pierdut Dumnezeul.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (22 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XI

Pe culmea unei nalte râpi, clădită
rotund din pietre mari ce-avalma zac,
soseam pe-o culme-acum şi mai cumplită.

Şi-aici, siliţi de aburi răi ce fac
aduşi de jos o groaznică putoare,
am stat să ne ferim dup-un capac

al unui larg sicriu ce-avea scrisoare:
"Pe papa Anastasie-l ţin, pe cel
de Fotie tras pe căi rătăcitoare."

– "Aci ne cat-a merge-ncetinel
spre-a ne-nvăţa cu fumul ce-abureşte
şi nu ne-o mai păsa apoi de el."

Aşa Virgil, iar eu: – "Atunci gândeşte
cu ce-am umplea, spre-a nu ne fi răpus,
ăst timp de-aici." Iar el: – "Gândesc, fireşte.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea dragostei

Nu se poate vorbi. Lucrurile stau diferit. Cu capul în jos.
Ne răspândim gândurile, ca
pe viruşi. Nu a existat niciodată un singur
gând. Totul pare mai complex.. Chestie de măsură.
Tatata, până la DADA.
Orice se explică, numai iubirea mea
pentru tine, nu. Sunt oameni care vor răspunsuri
exacte. Ei bine, nu se poate. De aceea este un
Dumnezeu. Mai este şi premoniţia şi muniţia,
municipalitatea, muncile lui Hercule, neplătite. O
picătură în ocean, o fi cianură? Scriitorul ştie, nu
spune. În plin deşert, în drumul spre Canaan, oamenii
păreau uniţi. Căutări, destine, destinde,
dragă, arcul, doare. Tangenţe, tangaje, Tanathos.
Azorel moare, dar nu se predă. Nu manipula frazele,
peştele oricum vine la musca artificială.
Permiteţi-mi să corectez câteva neadevăruri.
Doar o clipă. De fapt, nu ştiu ce să răspund. Să
spună clownul, el este Cel Mare. Ţineam cartea
lipită de piept, degetele în buzunar. Mă fur singur.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!