Citate despre examene și iubire
citate despre examene și iubire (inclusiv în versuri).
Unei studente iubite
Any este fericirea,
Viața fără ea-i funebră,
I-am dat dragostea, iubirea
Și-un examen de algebră!
epigramă de Ion Butulescu
Adăugat de Virgil Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un om să iubească pe altul e probabil cea mai grea sarcină care ne-a fost încredințată, sarcina supremă, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu... iubirea e un imbold pentru fiecare să se desăvârșească, să devină o lume el însuși de dragul cuiva.
citat celebru din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profesor la examen
Copil fiind, am pregătit întrebările pentru un examen.
Testul era atât de simplu
că nu aveam cum să nu-l trec.
Întrebare 1: Descrieți gustul Lunii.
Are gustul Creației, am scris,
are aroma luminilor stelare.
Întrebare 2: Care este culoarea Iubirii?
Iubirea are culoarea apei găsite
de un om însetat, rătăcit în deșert, am scris.
Întrebare 3: De ce se topesc fulgii de nea?
Am scris: pentru că ei cad
pe limba caldă a lui Dumnezeu.
Mai erau acolo și alte întrebări,
[...] Citește tot
poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu scriu la inspirație și la examenul dragostei nu fac contestație.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
În viață dăm examene. Dacă ne-am biruit patimile, dacă am dorit iubirea, dacă am urât răul, dacă ne-am cunoscut pe noi înșine, dacă L-am întâlnit pe Dumnezeu, atunci am găsit scopul, ținta, sensul vieții. Am trecut examenele, suntem câștigători. Simțim mireasma veșniciei. Nu ne temem de moarte. Nu ni se pare obositoare viața. Ne pocăim. Nădăjduim. Ne bucurăm.
Monahul Moise Aghioritul în Sensul vieții
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îsi petrecu viața așteptând mereu ceva: pe tatăl ei să se întoarcă de la lucru, scrisoarea iubitului care nu mai sosea, examenele de la sfârșitul anului, trenul, autobuzul, convorbirea telefonică, vacanța, sfârșitul vacanței. Acum trebuia să aștepte moartea, care venea la o dată fixă.
Paulo Coelho în Veronika se hotărăște să moară
Adăugat de alina sooz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoții la examen
- Iubito, totuși, un examen
Este un fel de aventură...
- Nu te mai teme, dragă Kamen,
C-am făcut plata în natură!
epigramă de Constantin Păun (2007)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Examen la geografie
se întoarce calul tău dezlegat
rumegând coroana de flori de tâmplă
potcoave de înfeminare
ascult cum ticăie metronomul uitat în priză
clavecinul la care ședeam lipiți
cântând motete la 4 mâini
de ne era frig de mansardă
arde viața molcom în soba portativă
între do-re e timp și de sub-sol
un fel de dragoste metafizică
în patul tău din fier sobru
mă uit la tine ca la un muzeu gratis
portrete în cărbune-fumatul interzis
tu îmi vorbești de arta etruscă
desenând în palmă sinoptici din noi
ecuatorul trece mai la sud de sâni
ca un hurican de vară șuie
hăulește îmi zici, strigă-mă pe nume
[...] Citește tot
poezie de Adrian Grauenfels
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Examen la miezul nopții
Când miezul nopții a bătut
În râs ne punem o-ntrebare:
Anume ce-ntrebuințare
I-am dat noi zilei ce-a trecut.
Azi, vineri, treisprezece, dată
Predestinată, pe cât știm,
Din câte ne mai amintim
Am dus o viață blestemată.
Pe Crist, pe el, cel mai curat
Din dumnezei, fără-ndoială,
L-am atacat cu îndrăzneală;
Apoi la Cresus am mâncat
Și-aici, ca bestia robustă
Să râdă și pe plac să-i fim,
Am înjurat tot ce iubim
Și-am lăudat tot ce dezgustă.
Noi celui slab i-am fost călău,
I-am arătat, ca toți, trufia
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
''Dacă vrei să înțelegi ce înseamnă un an de viață, pune întrebarea unui student care a picat la examenul de sfărșit de an. O lună de viață: vorbește-i unei mame care a adus pe lume un copil prematur și-l așteaptă să iasă din incubator ca să-și strângă puiul în brațe, teafăr și nevătămat. O săptămână: întreabă-l pe un bărbat care lucrează într-o uzină sau o mină ca să-și hrănească familia. O zi: întreabă-i pe doi îndrăgostiți lulea care așteaptă să se întâlnească. O oră: întreabă-l pe un claustrofob prins într-un ascensor în pană. O secundă: uită-te la expresia unui om care tocmai a scăpat dintr-un accident de mașină. Și o miime de secundă: întreabă-l pe un atlet care a câștigat medalia de argint la Jocurile olimpice și nu medalia de aur pentru care se antrenase toată viața. Viața este magică!''
Marc Levy în Și dacă e adevărat...
Adăugat de Georgeta Jenei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lauda mortului
Am avut o viață
Cu litere mari.
M-am născut fără să știu,
Dar am învățat multe:
Să merg, să număr, să iubesc...
Am făcut totul de nota 10.
Mi-a plăcut să se scrie despre mine
Doar cu litere mari.
Un singur lucru nu am învățat:
Să mor.
Viața e ca un examen la care intri
Fără să știi ceva,
Iar când ieși, uiți tot.
Nu mă duc să văd rezultatele,
Că sunt scrise mărunt!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la examene și iubire, dar cu o relevanță mică.
Absolvent
Mi-am băgat minte în sesiune, colegii să îmi caut iar,
doar în imagini, după chipuri, ori nume întregi, știute arar
și dor nestăpânit mă întoarce și-i văd în aulele pline,
fragezi, cum gândurile am încă, timpul trecut să mi-l aline,
teleportat o hologramă printre prietenii de grupă,
atât de tineri, toți ingenui, lipsiți de griji pe-a vieții plută,
lăsați curentului năvalnic, purtați în orice întâmplare
doar vis, mereu atât de aproape, încolorat cu iz de floare,
neobosiți de atâta vesel în întruniri de gașcă, ori cupluri,
cu îndrăgostiri în efemer, la baluri, glume printre trucuri...
parcă simt și miros de săli cu bănci în lemn, laboratoare,
emoțiile de examen, disecții, practici verile la mare,
lipsiți total de viitor, ce parte nu făcea din mâine,
ce era azi, mereu un altul, bon de cantină era pâine...
plimbare în parc, sau la terasă, erau materia de studiu
și amor, joc de dorințe vii, înfierbântat, fără preludiu...
cum se perindă tot prin spațiu, pe veci marcat cu "rezervat"
și loc cu disperare îmi caut, ca atunci, să fiu... da-i ocupat!
Ce dor, ce dor îmi e de tot... cât de păcat, cât de păcat!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mormântul gâștei sălbatice
Eu, unul dintre muritorii acestui pământ, întreb: ce este Iubirea
Care leagă perechile în viață și în moarte?
Aceast cuplu în zbor, călătorind de la miazănoapte spre miazăzi,
Avea aripi îmbătrânite, aripi care supraviețuiseră multor veri și multor ierni.
Viața în pereche este o binecuvântare,
Iar despărțirea, otravă: o capcană ea însăși, iubirea, unde îndrăgostiții loiali
Tânjesc să fie prinși. El pare să fi gândit:
Pentru cine să mai călătoresc eu, tristă umbră, zburând peste
Zece mii de mile de nori vineți
Și munți noptatic ninși?
Pe-acest drum, de-a lungul râului Fen, cimpoaiele și tobele
Nu mai răsună. N-au mai rămas decât fumul cenușiu și pădurile întunecate.
E în zadar evocarea stafiilor din alte vremuri. De asemenea, Duhul Muntelui
Jelește-n van. Cerul invidiază gâștele sălbatice,
Nevenindu-i a crede că, asemenea rândunelelor și grangurilor,
Se întorc și ele în țărână. Acolo așteptă o mie
De toamne poeții generațiilor viitoare
Care vor veni, rapsodiind și oftând,
Doar pentru a privi o clipă mormântul gâștei sălbatice.
[...] Citește tot
poezie de Yuan Haowen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Examen la ușa pântecelui
Cine-i proprietarul acestor piciorușe uscate! Moartea.
Cine-i proprietarul acestei fețe primitive, pârlite? Moartea.
Cine-I proprietarul acestor plămâni încă în funcțiune? Moartea.
Cine-i proprietarul acestui veșmânt de mușchi? Moartea.
Cine-i proprietarul acestor nervuri nevorbitoare? Moartea.
Cine-i proprietarul acestor creieri labili? Moartea.
Al acestui sânge unsuros? Moartea.
Ai acestor ochi prea puțin eficienți? Moartea.
Al acestei micuțe limbi vicioase? Moartea.
Al acestei repetabile insomnii? Moarea.
Oferit, furat sau păstrat în așteptarea judecății?
Păstrat.
Cine-i proprietarul acestui pământ pietros, bătut de vânturi? Moartea.
Cine-i proprietarul întregului spațiu? Moartea.
Cine-i mai puternic decât speranța? Moartea.
Cine-i mai puternic decât voința? Moartea.
Mai puternic decât iubirea? Moartea.
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motivul pentru care nu ai iubire în viața ta este același pentru care nu ai toate celalalte lucruri în viața ta. Nu ai fost învățat ce este iubirea și cum se trăiește iubirea. În primul rând iubirea și atracția sexuală nu sunt același lucru dar avem nevoie de ambele în viața noastră. Iubirea fără atracție sexuală poate duce la prietenie. Iubirea are multe laturi. E iubirea părintească, iubirea de țară, iubirea de prieteni, iubirea de sine și multe alte feluri de iubire. Când un bărbat și o femeie se iubesc și sunt și atrași unul de altul sexual, poți să aibă o relație de cuplu normală în care există și sex și iubire, care merg minunat împreună. Totuși, majoritatea oamenilor pică exact examenul iubirii. Emoțiile atracției sexuale sunt foarte puternice și îi fac pe oameni să simtă anumite lucruri care pot fi confundate cu iubirea sau se amestecă de obicei cu iubirea. Câteva din emoțiile atracție sexuale sunt: Fluturi în stomac, gelozie, posesivitate, dorință sexuală foarte puternică, dorința de a petrece timp cât mai mult cu persoana de care suntem atrași, dorința de a ne fi satisfăcute nevoile de afecțiune și sex. Câteva din stările iubirii sunt: Acceptare necondiționată a celuilalt, înțelegerea faptului că celălalt e diferit și frumusețea lui tocmai aici se află, dorința de a-l vedea fericit pe celălalt chiar dacă asta înseamnă ca celălalt să nu mai ne satisfacă nevoile. Ca să simplificăm, atracția sexuală VREA SĂ IA, iubirea VREA SĂ DEA.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era tânărul
dintr-un oraș mic care a trecut
de la hume la kant și se uita
la cerul înstelat după ce era
înșfăcat de un atac de emoții
apoi citea dintr-o carte de poezie
spaniolă modernă primită
de la studenta aceea
s-au iubit o vară întreagă și ea
a ratat examenele cu zâmbetul
pe buzele devorate de el
simțea că mintea și corpul
se despart în timp ce săruta
o floare eliberată de pudoare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incertitudine
Nu-mi place globalizarea,
Dar prin vama trec în goană,
Am uitat unde mi-e glia,
Nu mă ia nici dor de mama.
Nu-mi place globalizarea,
Pofticios mie-mi curg bale,
Cand imi cumpar o shaormă,
Cu mirodenii globale.
Nu-mi place globalizarea,
Spre ea poteca ne-au făcut,
Un dar de ziua României,
De la cei ce ne conduc.
Nu-mi place globalizarea,
Dar zilnic noi vedem pe sticlă,
Cum toți la ea participam,
Toți am pus o cărămidă.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Sbârcea (2020)
Adăugat de Vasile Sbârcea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantasme
... am o rătăcire de creier
aproape hipofizară;
mă pierd în hormonii de-o vară
de pe-o pajiște caldă, aurie,
lângă un cântec de greier
și mă frige nisip, aproape mă arde
un fulger de-o ploaie-torent
ce mă-mbie
... și îmi șterg armament,
tot în verde
de-o pădure... în tranșeu rătăcesc bulevarde
și n-am vrute dezmierde.
... guguștiucul adie
fluierându-și și aripi să-și cheamă pereche,
iar eu am o veste de moarte;
am pierdut rău de tot,
mi-a picat azi din tren prietenie
și-acum cer mă desparte...
și-s la mare în port,
sau pe stânci lângă epava roșcată de veche.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sticle goale
vorbesc cu niște surzi
care sculptează cu frenezie
aripi de fluturi ornamentali
din fumul de marijuana
le miroase gura cucută
de babe la menopauză
toaleta s-a înfundat și
apa nu mai curge în oraș
dragoste din cărți și vise
trăiesc într-un televizor cu lămpi
dedublați în frustrări sângerânde
amintiri mucegăite din sertare de fetițe
copilării netrăite deplin de băieței
moraliști lupești învinși
căzuți la examenul zilei
veșnic la viață candidați
au murit demult și nu o știu
doar bântuie pe mare
stafii neîmplinite de marinari
sticle goale fără mesaje
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"From your Valentine"
E luna focului, lângă cămin
când stai, cu inima o floare
de gheață, cu obraz lipit
pe geamul aburit de buze
visând cu suflet plin de muze
ce-aștern pe foaia de pe scrin
cuvinte dulci, voalate-n boare,
închinând rugi să fii iubit,
să storci suspine printre scuze...
E-un fin fior în sternuri stângi
ce-ți dă roșeața rozei fine
și-o apnee scurtă-n abdomen
ce stă cum pendul nemișcat,
de emoție transfigurat,
oprit din timp, când stai să frângi
bilet, ce nu ți-e sol de bine
și baftă ceri, ca-n examen,
să treci greșeli, de neiertat...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre examene și iubire, adresa este: