existenţă şi nave spaţiale

Viziunea din Star Trek asupra viitorului – conform căreia vom atinge un nivel avansat, dar staţionar – poate deveni realitate, în privinţa cunoştinţelor noastre despre legile fundamentale ce guvernează universul; ar putea exista o teorie finală, pe care o vom descoperi într-un viitor nu prea îndepărtat. Această teorie finală, presupunând că ea există, ne va spune dacă visul din Star Trek de a călători cu viteze supraluminoase este realizabil. După cum ştim acum, va trebui să explorăm lent şi greoi galaxia, folosind nave spaţiale care călătoresc mai încet decât lumina, dar, cum nu avem încă o teorie completă şi unificată, nu putem exclude cu desăvârşire călătoria la viteze supraluminoase.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părerea mea este că farfuriile zburătoare sunt reale şi că ele sunt nave spaţiale provenite dintr-un alt sistem solar. În mintea mea nu există nici o îndoială că aceste obiecte sunt ambarcaţiuni interplanetare de un anumit fel. Eu şi colegii mei susţinem că ele nu provin din sistemul nostru solar.

citat din Hermann Oberth
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dana Scully: Ai vreo teorie?
Fox Mulder: Teoriii am suficiente. Ceea ce poate îmi poţi explica tu este de ce constituie o politică a Biroului să categorizeze aceste cazuri ca "fenomene inexplicabile" şi să le ignore. Tu crezi în existenţa extraterestrilor?
Dana Scully: Gândindu-mă logic, ar trebui să spun că nu. Luând în considerare distanţele necesare pentru a călători din depărtările cosmice, necesarul de energie ar depăşi capacităţile navei spaţiale ca...
Fox Mulder: Raţionament convenţional.

replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Geangalau Lenke
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Vă ascult, domnule Stancu!
Virgil: Desigur. Îmi dau seama că te întrebi de ce ţi-am solicitat o întâlnire între patru ochi şi am să te lămuresc de îndată. Bineînţeles, înainte de ceremonie, nu ştiam că vei fi comandantul şi te felicit pentru numirea în această funcţie. De asemenea, felicitările mele pentru această superbă navă spaţială; ştiu că e mai mult capodopera ta.
Lucian: Vă mulţumesc, domnule.
Virgil: N-ai pentru ce, dar îţi spun că această numire în funcţia de comandant nu schimbă cu nimic situaţia.
Lucian: Despre ce situaţie este vorba, domnule? La ce vă referiţi?
Virgil: În primul rând, să nu-ţi închipui că fiica mea, Lia, ar avea vreun amestec; ea habar n-are de intenţia mea de a-ţi vorbi.
Lucian: Înţeleg; însă nici n-am susţinut că fiica dumneavoastră ar fi cumva implicată. Presupun că dacă ar fi, ar participa la această discuţie, deci, ar fi prezentă, doar nu există motive s-o înlăturaţi.
Virgil: Bineînţeles, însă am considerat că ar fi mai bine ca ea să nu fie prezentă. Şi hai să nu mai tot ocolim subiectul, pentru că n-are rost să prelungim prea mult discuţia. Am să încerc să fiu cât mai direct posibil.
Lucian: Chiar vă rog, domnule; nici mie nu-mi plac ocolişurile.
Virgil: Foarte bine. Deci, sper să înţelegi că nu de la fiica mea, însă am aflat despre tine că ai fi...
Lucian: Un mare Don Juan.
Virgil: Întocmai.
Lucian: Mda... Se pare că nu pot scăpa pe nicăieri de această "faimă" cu care m-am ales şi care mă urmăreşte...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Nu se poate! Tu?! Să găteşti pentru noi?
Lucian: Cu mâinile mele.
Lia: Nu-mi vine să cred.
Lucian: De ce? Găseşti ceva rău în asta?
Lia: Nu, doar că... Nu mi te pot imagina pe post de bucătar. Nu ţi se potriveşte. Eşti matematician, un om inteligent, nicidecum un bucătar.
Lucian: Ai cumva impresia că un matematician n-ar şti să gătească, sau că un bucătar n-ar putea fi inteligent?
Lia: N-am zis aşa ceva, dar... E ciudat! Ne aflăm la finele secolului XXI, într-o navă spaţială, într-o misiune spaţială, iar tocmai tu, comandantul misiunii, să găteşti... Pare straniu. Oamenii nu mai gătesc de mult singuri, nici măcar pe Terra. Pentru asta există roboţi şi alte maşinării inventate în scopul ăsta.
Lucian: Ştii ceva? Oamenii au greşit enorm procedând astfel, pentru că au uitat încet-încet plăcerea de a găti, arta de a-ţi pregăti singur bucatele... E ceva grozav, mai presus de orice invenţie sau cucerire a ştiinţei. E foarte plăcut. Se numeşte gastronomie. Sau artă culinară. E o denumire deosebită. Iar mie-mi place să mă ocup de aşa ceva.
Lia: Ciudate plăceri mai ai şi tu.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!