extratereştri şi lumină

Graţie forţei sale narative, Creangă pare un extraterestru, iar Ozana o dâră luminoasă de OZN!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuim într-un Univers în care atomii sunt confecţionaţi în centrele stelelor; unde în fiecare secundă se nasc 1000 de sori; unde viaţa este declanşată de lumina solară şi de fulgere, în aerul şi apa planetelor tinere; unde materia primă pentru evoluţia biologică este făcută uneori prin explozia unei stele la jumătatea drumului peste Calea Lactee; unde un lucru aşa de frumos ca şi o galaxie se formează de o sută de miliarde de ori - un Cosmos de quasari şi quarci, fulgi de nea şi licurici, unde ar putea fi găuri negre şi alte universuri, şi civilizaţii extraterestre ale căror mesaje radio, ajung în acest moment pe Pământ. Cât de palide sunt prin comparaţie afirmaţiile superstiţiilor şi ale pseudoştiinţei; cât de important este pentru noi să urmăm şi să înţelegem ştiinţa, acea strădanie caracteristică omului.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte târzie

Noapte târzie!
Cer acoperit cu nori grei.
Undeva, în univers, atârnă o lumină.
Este ascunsă în ceţuri.
Apoi se transformă într-o formă eliptică
Şi... dispare.
Mă tem! Motiv pentru care
Emit pretenţia de comunicare.
Dar telefonul se întrerupe
Când gândurile noastre alunecă spre paranormal.
20 e apeluri,
Dar la capătul adevărului
Răspunde tăcere.
Irelevant!
Cu toate astea insistenţa dă roade.
03 şi 25 de minute –
Lumina e mai aproape!
Se aprinde, se stinge!
Nelinişte şi somn agitat...
Nu caut răspunsuri, nici semne! Ajunge!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cuprins se manifestă fenomene terestre despre care pământenii nu cunosc prea multe. Totuşi un aspect benefic pentru întreaga civilizaţie de pe Terra este acela că în urmă cu sute de mii de ani Fiinţe de Lumină au popsit pe planeta noastră şi au lăsat unor reprezentanţi divini tot ce le va fi fost de folos în civilizaţia lui Homo Sapiens. Aceşti mesageri ai luminilor extraterestre sunt reprezentanţii unor lumi care îşi sprijină existenţa şi evoluţia pe Legile Spirituale pe care Arhanghelii le-au alcătuit şi apoi le-au oferit tuturor civilizaţiilor.

Ştefan Marinescu în Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traseişti

Copii cu destin cosmic
Efemeride pământene
Purtaţi de duhuri tainice
Cu viteza luminii
Străbat străini spaţii galactice
Făcând schimb de roluri
Cu extratereştrii
Seduşi de gânduri răzleţe
Fără reguli autoimpuse
Numai din impulsuri spontane
Fără regrete notabile
Doar nostalgii primordiale
Moştenite de pe terra.

poezie de David Boia (13 mai 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aliens

În căutare de mai bine, mereu de mai bine.
Să ne umplem
valizele
cu literatură multi-culturală,
polaroide,
lamele tale de ras, cămăşile oversized,
rochiţele mele retro şi stângăciile,
sunt sigură că vom da lovitura,
undeva într-o ţară exotică
despre care nu ştim încă nimic.

Cu aripile noastre Boeing 777,
curajul adolescentin,
şarmul tău sovietic, naivitatea mea provincială,
vom spulbera lumea,
o să ni se gudure la picioare.

Sunt
pregătită
pentru o vară eternă,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul

Nu vezi că cerul este cu tine?
îţi spune "atinge-mă", dar nu mă pângări!
Este mersul cerului printre planete,
printre fiinţele omeneşti şi extraterestre,
cerul te mângâie şi tu nu îl vezi?
Cerul şi timpul petrec împreună drumul
care duce spre infinit
şi către Lumina care-l pătrunde,
cerul este pavat cu respiraţia ta,
cerul se joacă în zbor cu plămânii tăi,
dezmierdându-te cu un suflu terestru
şi cu o energie eternă,
care se plimbă prin Universurile cerului
şi printre stelele destinului, cerul se lasă pătruns de zânele Soarelui
şi se mângâie unul pe altul,
spunând "ce soartă grea avem"
cu pământenii acestui Pământ destin,
ce îşi duc destinul sortit
de atâta trudă şi viaţă-n derivă...
Este cerul pe care tu nu-l vezi,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare capcană a creştinului ca şi a femeii îndrăgostite este să creadă că el s-a eliberat de mintea lui, că a trecut dincolo de ea, pentru că are niscaiva-i taine/trăiri. Şi nu vedem că şi asta e un banal gând. Deseori oamenii spun: te iubesc din inimă, nici nu ştii ce simt pentru tine, când de fapt e mintea toată ziua. Omul uită că mintea prin repetiţia unui gând poate crea o emoţie, o emoţie care se repetă poate crea un sentiment, iar un sentiment îndelungat va duce la banala credinţă gen "Eu vorbesc cu Dumnezeu, cu extratereştri, îi simt harul pogorându-se asupra mea, sau simt că şi Gogu mă iubeşte! etc." Momentul în care ne eliberăm din ghearele minţii toate aceste creaţii ale ei sfârşesc, se topesc în liniştea non-duală a vieţii veşnice în Dumnezeul tuturor Dumnezeilor. DE ABIA CÂND ABSOLUT TOTUL SE STINGE, LUMINA SE APRINDE! Absolut totul va fi înghiţit de tăcere, vezi asta în fiecare noapte, dar de ce să aştepţi moartea pentru asta? De ce să nu te eliberezi de vacarmul gândirii, fie sociale, religioase, afective, etc. chiar Acum? Odată eliberat din ghearele minţii, VEZI CĂ: tot ceea ce vine şi pleacă şi un miliard de veşnicii de ar trăi este efemerul, nu eşti tu. Tu nu eşti născut, doar în veghe visezi asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E=mc2!?

Merg pe şoseaua unui neuron
-aşa-i zic eu, la prelungirea de axon-
să mă explic cu mult mai multă uşurinţă;
mă simt ieşit din minţi... viteza... nu e cu putinţă...

Înseamnă că-s un geniu, n-am ştiut,
că posed tot misterul... S-a făcut,
sunt posesorul Nobel d-un experiment ascuns;
dispun de proba că viteza de lumină nu-i de-ajuns;

... Cum poate gându-mi să s-inducă în realitate;
să mişc, când nici pe gând nu-l am o posibilitate?...
Să fiu instantaneu, fapt, gândului ales?...
Sunt însumi gândul faptei timpului purces!?!

M-am hotărât -pot să teleportez pe bucăţele
particule ce-am doar fotoni nestinşi, de la candele
din miliardele de morţi ale planetei, dinainte de microbi-
s-ajung, cu atâta energie în Univers de-anaerobi!...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurrasic Way

Pe Jurrasic Way din nou,
în ceaţa asta thriller, cu plămânii
umflându-se ca nişte baloane meteo
subţiri,
gata să explodeze. Să-mi ajustez antenele,
boţite sub şăpcuţa de căpitan, să verific conexiunile.
Aş vrea puţin soare,
să se lovească
de lucrurile din jur,
să le facă
mai suportabile.
Încă o dată să mă prindă
răsăritul cu mintea împăienjenită de
planuri şi o fereastră deschisă
către un câmp scufundat în pericol,
animale de sticlă spărgându-se în fugă,
un sound straniu lovindu-mi-se
între tâmple ca o reacţie adversă,
nu sunt decât o altă
provincială care-şi încearcă norocul,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, cer senin

O, cer senin,
tu nu eşti zeu,
dar poţi să te cobori în noi cu-aliură înzeită
tu eşti ocean fără de fund murmurând înseninări,
sau eşti cineva care vrei să ne încurajezi zborurile
şi să ne-nalţi mai presus decât tine;
tu, pasăre albastră cu penaj înstelat,
ritmând în zbor muzica norilor,
ecran uriaş pe care zodiile ne proiectează,
glumind sau nu, umbrele viitorului,
ale fiinţei şi nefiinţei.- ale bucuriilor şi ale suferinţelor;
o, cerule senin şi înalt,
iată-mă, ameţesc privindu-te până la lacrimi,
ameţesc de albastrul tău, de aurorele tale boreale
dansând graţios cu fluturări de draperii policrome
în care îmi scald spre purificare gândurile,
limpezindu-mi faţa de lacrimi şi sufletul tot -
o, cerule nesfârşit, cer nestatornic,
cu încruntări cenuşii uneori,
alteori cu franjuri negre de doliu,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Balan (19 februarie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shambala

Înaripata-mi minte, cu mult discernământ,
Tot scormonind prin tomuri, cu fler de jurnalist,
Aflase de-un loc mitic, eteric, sub pământ,
Sub Polul Nord şi-n zona Tibetului budist...

Acolo-ar fi o lume de basme şi de vis,
Cu oameni ce nu mor, de care n-am ştiut,
Creând civilizaţii de superparadis,
De super-tehnici vaste, cum nimeni n-a văzut.

Se spune că pe-acolo sunt râuri, codri verzi,
Că-n loc de soare, miezul din Terra dă lumini,
Că sunt şi flori, şi păsări, că-n jur doar viaţă vezi,
Cu au oraşe-parcuri, că toţi sunt blânzi, blajini...

Când amiralul Byrd, la ei, sub Polul Nord,
Ajunse-n zbor pe-un spaţiu prin care a intrat,
A fost primit cu drag şi-onoruri, ca pe-un lord,
Iar gazdele, gentile, ce-a vrut - i-au arătat.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flying in that silver world

bărbaţii erau aiurea
unul discuta despre s. x şi alte chestii de genul
altul despre fake wisdom şi alte chestii de genul
altul despre cer constelaţii g mic şi viteza luminii
iar toate acestea îmi apăreau ca un orgas. m închipuit
ca o dragoste falsă
într-un timp divizat în fişicuri şi aruncat peste umăr
ca atunci când murise bunicu-meu şi ăia toţi aruncau monede mici
din naiba ştie ce de păreau argintii în soarele verii

uneori îmi vine să şi râd, cum să discuţi cu o tipă despre s. x şi alte chestii de genul
bărbaţii sunt necesari ştiu îţi vine să râzi
mie îmi venea să râd când murise bunică-meu, de fapt după aceea
aveam nouă ani era vară o căldura toridă şi lumea aprindea lumânări
soarele ne-ar fi fost îndeajuns
lumea aprindea lumânări noi râdeam
eram în camera aceea albastră şi râdeam, eram pe atunci pe jos de râs
prea mici pentru a râde singuri
acum prea singuri pentru a mai râde

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Manole
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul

*

Explodează supernove,
Se formează nebuloase,
Se duc multe alte nove,
Stelele se fac frumoase.

Se iveşte o cometă,
Cade un meteorit,
Se-nvârteşte o planetă,
Lângă ea – un satelit!

Se "văd" multe "goluri negre",
Luminează un pulsar,
Răsare al nostru Soare
Şi apoi dispare iar.

Se nasc mii de stele duble
Şi milioane de asteroizi
Şi omul s-a gândit să "umble"

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolt: Bine, băieţi, dar chiar trebuie să plec.
Blake: Ştiu, ştiu că eşti un câine ocupat, dar dacă ai un moment ne-ar plăcea să îţi dăm câteva sugestii cu privire la film. Tom are idei mai bune, aşa că îi dau cuvântul. Tommy se află sub lumina reflectoarelor! (Tom îşi drege vocea.) Aşteaptă!
Tom: Extratereştri!
Blake: Surpriză!
Bolt: Extratereştri?
Tom: Publicul iubeşte extratereştri.
Blake: Aşa e!
Tom: Va fi un succes imens, omule! Imens!
Blake: Nu ne poate ajunge!
Bolt: Da... îmi place. Dar să vă spun ceva. Daca mă ajutaţi să o găsesc pe Penny, fata din film, atunci m-aş bucura să aud mai mult despre ideea cu privire la extratereştri, dar pe drum.
Blake: Avem o şansă!
Tom: Nu intra în panică! Aşa ai dat-o în bară cu Nemo!

replici din filmul artistic Bolt
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!