ezitare şi religie

om bun

Un om bun nu este un om perfect; un om bun este un om cinstit, credincios şi care răspunde fără ezitare vocii lui Dumnezeu pentru viaţa lui.

definiţie clasică de John Fisher
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă justiţia ar şti să cântărească anumite cazuri ca şi Dumnezeu, dacă s-ar osteni să vadă că şi în asasin şi în victimă există un monstru, aş rămâne fără ezitare printre oameni.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne aşteaptă o Apocalipsă cumsecade

Ca un
obuz rămas
neexplodat
de la
ultima revoltă
a
îngerilor

Cerul

Îşi întinde
aripile neliniştite

De la
primul
la
ultimul înger

Dumnezeu
cu

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (21 mai 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eligibilitate în amor: "Dragostea trece prin stomac."

Izgonit, cândva, din Rai
Dar bărbat-sadea, nu glumă,
Încă nu eziţi să dai
Orhidea pe-o... legumă.

epigramă de Cornelia Cociş-Inovan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă românaşul ar şti că, prin absurd, Dumnezeu ia mită, n-ar ezita să-L mituiască.

aforism de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ezita să ceri cât mai mult. Treaba ta este să te concentrezi şi să exprimi dorinţa ta lui Dumnezeu.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Keating (când elevii ezită să rupă pagina introductivă din manual): Nu e Biblia, n-o să ajungeţi în iad din cauza asta.

replică din filmul artistic Cercul poeţilor dispăruţi, scenariu de Tom Schulman
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Webern este pentru mine ceea ce este drept în faţa Muzicii, tot aşa cum cineva este drept în faţa lui Dumnezeu şi eu nu ezit de a mă refugia sub ocrotirea binefăcătoare a acestei arte încă neconsfinţite.

citat din Igor Stravinski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Dumnezeu m-ar chema în această clipă, m-aş duce fără ezitare! N-aş spune: mai stai puţin, Doamne, că n-am ajuns, unde m-ai trimis Tu! Ştiu precis că, de mii de ori, am ajuns în locul cel mai râvnit de pe Pământ: suflet! Şi, de cele mai multe ori, am rămas acolo!

Iulia Mirancea (18 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte cu moarte

şi nu am ezitat niciodată să fim egoişti
oare ce mai contează pentru tine
oare ce mai contează pentru mine
aproape că-mi aud mama strigând
şi oricât aş vrea să-i răspund
dumnezeu a adormit în plămânii mei
respir
şi când inspir
îi fac loc
pentru el nu contează altceva.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino cu mine la ţară

Casă în construcţie cu ramuri uscate, ca păianjenii, în schele
Înalţă-te în ceruri cu seninătate
Până când norii ţi-or sluji de perdele
Şi stelele: mulţămirea lămpilor pe balcoane înserate.

Între doi castani împovăraţi ca oamenii ce ies din spital
Crescu cimitirul ovreiesc - din bolovani;
La marginea oraşului, pe deal
Mormintele ca viermii se târăsc.

Docarul galben ne aşteaptă în faţa gării
În mine se rup trestii cu foşnet de hârtie
Vreau să mă sfârşesc încet de-a lungul ţării
Şi să-mi ezite sufletul ca dansatorul pe frânghie.

Rătăcesc prin pădure
Cerşetori ţigani cu barbă de cenuşă
Că ţi-e frică dacă-i întâlneşti
Când îşi freacă soarele pleoapa pe poteci.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tristan Tzara (1915)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii

Oare fluturii vor ajunge la inima mea
Sau au îngheţat pe undeva pe drum?
Sunt singură şi în viaţa mea se simte un veşnic gol.
Poate ar trebui să văd cerul de argint, să-mi ascult inima,
Mă vizualizez la început de drum,
Sunt iubită de copiii mei dragi,
Fiul meu care nu ezită să-mi arate
În fiecare zi cât de mult mă iubeşte
Atât de cald îmi şopteşte la ureche cuvinte dulci,
Atât de suav îmi zâmbesc amândoi,
Încât mă pot topi de dragul lor, eu, înger de foc.
Atât de dragi sunt că viaţa aceasta este prea scurtă
Pentru a mă bucura de îngerii mei.
Vulcan de cuvinte mă poartă spre portalul spre rai.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubindu-mă ca pe întâiul născut

Numai tu îmi poţi strânge moartea în pumni,
iubindu-mă ca şi cum ţi-aş fi întâiul născut,
întâia cămaşă aruncată de un zeu către tine,
în care să stăm lipiţi până va sângera amurgul
şi crengile cărnii să ţâşnească din noi
într-o durere mută,
să strângem în dinţi gleznelele toamnei,
când vrea să-şi pieptene rădăcinile...
Să ne mâzgălim faţa cu mierea prelinsă
din ochiul şugubăţ al lunii
ce nu ezită să cadă peste coapsele noastre,
iar la pâlpâitul dintre clipe,
să-mi tai o cruce pe una din tălpi,
ca Dumnezeu să-mi râdă în priviri,
când voi muşca
din mărul copt sub aripa păsării
şi femeia din mine se va încolăci frumos,
într-un inel, pe sufletul tău...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustând nemărginirea

Motto: "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu,
şi Dumnezeu era Cuvântul". (Sfânta Evanghelie dupa Ioan)

Mă-nalţ spre tine armonie pură,
din cupa ta să beau adâncul infinit
al veşniciei sacre-a primului venit
ce s-a dezis de schismă şi de ură.

Simt taina sfântă atingându-mi firea
şi îngerii venind să mă ridice-n zbor,
pe umeri să-mi sădească aripi de fior,
să pot urca..., gustând nemărginirea.

În urma mea s-aud vuind pământul
de tropotul acelora ce-mi sunt urmaşi
pe huma răscolită de nătângii paşi
spre taina care-a zămislit Cuvântul.

Tu, fiu al meu, spre calea hărăzită
nu te hrăni cu ezitările prea lungi –

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, 08.02.2021, ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşim spre ţintă

Păşim spre ţintă-ncrezători
Poteca, da, este pietroasă
Vedem şi spini, vedem şi flori
Dar ştim că Tatălui îi pasă.

Fiind copiii Lui iubiţi
E-un adevăr ce ne susţine
Iar de suntem de val izbiţi
Bine-nţeles, El intervine.

Păşim s-ajungem la Liman
C-al nostru cort nu e-n pustie
Putem învinge pe duşman
Doar cu o sfântă strategie.

Un crez format în încercări
Ne e imbold şi călăuză
Nicicând nu vrem manifestări
Înfăşurate în vreo scuză.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (19 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rubaiyat

Hai, sus! Soarele-a risipit Aştrii
De pe Câmpia Nopţii şi-albaştri
Ochii zilei se oglindesc peste
Turnul cel Mare – mii de piaştri!

În geana zorilor mi s-a părut
Ca-aud din Crâşmă glas, frăţesc salut:
"Templul aşteaptă oaspeţi credincioşi,
Intraţi, nu vă sfiiţi, slujba-a-început"!

Cocoşu-a cântat, umflându-şi guşa,
Iar cei de-afară-au strigat: "Uşa,
Deschideţi uşa, ştiţi cât de puţin
Timp avem de stat şi-apoi... cenuşa."

Învie Noul An dorinţe dragi,
Dar gânditor tu, suflet, te retragi
Spre spaţiul unde Moise-a rupt un ram,
Iar pe Hristos l-au adorat Trei Magi.

[...] Citeşte tot

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sofie

Sofie e o femeie ce s-a apucat de muncă
fostă deţinută din ţinutul meu
o văd în fiecare dimineaţă când părăsesc oraşul
cu buzele întinse aşteaptă
din păr i se desprind corbi spre seară
din paltonul gri demodat ies doctori
pantofii înalţi sunt purtaţi de muncitori cu ziua de prin preajmă
ţipetele ei sunt ţipetele oraşului
unghiile ei sunt lungi ca iadul.

Sofie e o femeie frumoasă dimineaţa când roua
se aşază pe bancă
şi câţiva lingăi îi lustruiesc genunchii
fără să ezite se uită la mine
mă vede cum mă văd eu
mila mea pentru Sofie s-a întins jos şi ne-a făcut semn
ne-am dus şi ne-a şoptit la ureche
inteligibil dar suficient
- mai mult o stare
lucrurile s-au legat şi am luat-o acasă

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie cu un trecut

Era acolo femeie care şi-a sfâşiat rochia roşie de catifea
Şi care şi-a lovit umărul drept, alb, şi carminul unui semn
A mărturisit în zigzag graba unghiilor.

Era acolo o femeie care a rostit şase cuvinte scurte
Şi a pus capăt unei vieţi care devenise trecut
Pentru o viaţă nouă.

Era acolo o femeie care-a depus un jurământ
Şi care, răguşit, a şoptit o rugăciune –
Şi totul a luat sfârşit.

Era o tâlhăriţă şi o curvă şi o femeie întreţinută,
Era un lucru care putea fi folosit şi cu care te puteai juca.
Purta o eşarfă veche, de un roşu aprins.

Povestea este subţirică şi ezitantă,
Albă ca un chip în momentul când merii abia dau în floare,
Albă ca un mesteacăn iarna sub razele de lună.

[...] Citeşte tot

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am avut niciun motiv - sfârşit

Motto: "Singura prietenie de preţ este cea care s-a născut fără motiv." Arthur van Schendel
Dumnezeu este Olarul iar noi suntem vasele de lut. Toţi am fost creaţi pentru un scop.
"El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea." (Romani 9:18)

şi a venit şi vremea, să-ţi dau drumul să zbori,
să străluceşti în soare, asemeni unei flori...
şi ceasul a bătut, zicându-mi să te las...
de-acum, tu să mergi singur,
lucrând ca şi un vas...
orice sfârşit dă lacrimi,
chiar de un început
se-arată şi porneşte, lăsând ce-a fost... trecut.
şi doare şi apasă, deşi e tot ce-ai vrut,
răscolind momentul, când noi...
ne-am cunoscut.
nimic accidental n-a fost cu noi vreodată,
însă destinul acum, deschide altă poartă...
eu simt şi ştiu ce vine,
oricât m-aş bucura...
în suflet ard suspine,

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petru

Isus, Cuvântul întrupat,
În lume la noi a venit.
Era divin, adevărat,
Dar pentru mine S-a smerit.

Pe mulţi din lume i-a chemat,
Le-a zis să vină şi să vadă
Cum viaţă nouă le va da
La cei ce-n El vor vrea să creadă.

Şi Simon L-a urmat pe El,
Crezând că El este Hristos.
Şi-a fost schimbat de Dumnezeu
Şi din păcat a fost el scos.

De-atunci el nu mai este Simon,
Ci Petru este el acum,
Iar viaţa lui este lumină
Trecutul lui deja e scrum.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Blajinschi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!