Citate despre faraoni și prezent
citate despre faraoni și prezent (inclusiv în versuri).
Mitul lui Moise, în forma în care îl cunoaștem azi, rămâne mult în urma mobilurilor sale secrete. Dacă Moise nu este de viță regească, atunci legenda nu poate să autentifice în el un erou; dacă rămâne un copil evreu, legenda nu a făcut nimic spre a-i ridica rangul. Din întregul mit rămâne de fapt un singur element activ, anume asigurarea că copilul a trăit, în pofida puternicelor forțe care doreau contrariul, iar acest element se repetă în istoria copilăriei lui Iisus, unde regele Irod își asumă rolul faraonului.
Sigmund Freud în Moise și monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la faraoni și prezent, dar cu o relevanță mică.
Ozymandias*
Am întâlnit un peregrin de pe-un meleag străvechi, plin de istorii,
Care-a spus: " Se văd în aerul deșertului, fierbinte și uscat,
Două picioare enorme văduvite de bust, la intersecție de teritorii.
Și-alături, un chip aspru, jumătate-n nisipul galben scufundat,
Cu buze zbârcite,-al cărui rânjet de stăpân nemilos al vânătorii
E mărturie că sculptorul a știut să-i citească patimile lămurit
Patimi care parcă-s vii și astăzi, înscrise-n piatra fără viață,
El a simțit mâna care le-a urmat porunca și inima care le-a hrănit.
Iar pe soclu se deslușeau câteva cuvinte, peste veacuri soli:
"Eu sunt Ozymandias, rege peste-a tuturor regilor aroganță:
"Priviți, Eroi ai zilei, tot ce-am făcut și simțiți-vă mărunți, ridicoli!"
Nimic nu dăinuie. În jurul ruinei colosale, ca o condamnare,
Uscate de soarele încins și de pecinginea a fel de fel de boli,
Se-întind mai uniforme ca uitarea nisipurile până dincolo de zare.
[...] Citește tot
poezie clasică de P.B. Shelley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi și moartea
A murit mister MdR, respira și după opt ore,
Respira și după ani de zile, ca faraonii,
Înțeleptul stă la masă cu moartea, o învață bunele maniere,
Trăim între spasm și orgasm, aventura sufletului nostru,
Doamna Eros și domnul Tanatos, fie invers, le mai încurcăm,
Sămânța moare și dă rod, asta a înțeles și Iov, nefericitul,
Nu este un eșec nici moartea, eșecul nu este decât un început,
O revoluție propusă la masa de cărți, să nu absolutizăm moartea propie,
Trăim într-un ocean al relativității, deștepte chestii, dar
În fața ei ni se pare ceva teribil, apoi ce spui?
A fost simplu, acum am scăpat. Auzit-ați de haptonomie?
Vom trăi în frumusețea lucrurilor, va fi bine.
Piatra doliuui și aerul respirației, asta este natura.
Cel viu este în dric, cei morți merg în urmă și se roagă.
Destul, om vedea.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există Nici o Educație. Absolut Tot ceea ce numiți educație mai ales educația primară, școlară e doar viitorul și tristul sclavagism politic. Faraonii, boierii, aristocrații, regii sau cum dracu și-or mai fi spus, sunt doar politicienii de azi. Cât de naivi sunteți dacă nu vedeți că nenorocita de minte vă pune alte măști/titluri, dar jucați aceeași jalnică piesă?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tutankamon
Când ne-amintim de-un faraon,
Și piramida-i legendară,
Ne duce gândul așadară
Spre cel numit Tutankamon
Mumia sa era-n bon ton
C-o faină mască mortuară
De aur, astăzi legendară,
Dusă-n muzee, etalon
Dar, dându-i masca la o parte,
Să fii entuziast nu poți
Figura sa-i acum departe
De-aspectul măștii, o știu toți
Să-l proslăvim, ar fi zadarnic,
El fără mască, e-un fățarnic!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papirusurile vieții - I
Citesc printre lacrimi
Și mă devoră tăcerile strigătul mut,
Creierul neoxigenat plin de bacteria
Atâta trecut prezent viitor pierdut!
Citesc printre lacrimi
La marginea tuturor imperiilor nevăzute,
Corpul în delir viruși și bacilli fragmentându-l
Atâția luptători mor pe baricade fără ca să lupte!
Citesc printre lacrimi
Din profeții de altădată care-au scris
Dumnezeu când să se întoarcă
Și morții să se topească-n proriul abis!
Citesc printre lacrimi
Pagini rupte dintr-un posibil destin,
Priviri orbesc în false patimi
Trufașului faraon i se închin!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până și aurul faraonilor sau al împăraților chinezi este vândut astăzi la licitație, semn că ce faci pentru tine în timpul vieții sunt lucrurile importante.
citat din Cristian Mărgărit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să se fi "stricat" Busola?
Cuvântul scris e-a Tatălui din cer scrisoare, trimisă nouă celor jos de pe pământ,
Busola pelerinilor care-au pornit pe drumul ce duce-n patria de sus, în cerul sfânt.
Dar cât de curioasă e de-atâtea ori busola, că-ți vine tot să crezi că-i eronată,
Căci tocmai când te-aștepți cel mai puțin, atunci primești un fel de pedepsire drept răsplată.
Păi să vedeți: din doisprezece fii ai lui Israel, Iosif a fost și fiu, și frate cel mai bun din toți.
Ceilalți ai lui s-au dovedit a fi până la urmă răi și ca fii, răi și ca frați - și pe deasupra hoți și mincinoși.
Și într-o zi, îl cheamă Israel pe Iosif și îl roagă: "Te du în câmp la frații tăi și-mi adu vești;
Ei sunt plecați cu turma la păscut de multă vreme; mergi dar, te rog, și vezi cum îi găsești".
Iosif n-a stat la gânduri, nici să-și facă socoteala la drumul lung și soarele fierbinte din pustie.
Căci el iubindu-și deopotrivă tatăl lui și frații, tot ce făcea legat de ei făcea cu bucurie.
Și-acum priviți: răsplata Domnului pentru-altruismul lui e-o groapă cu noroi. Apoi, urgie,
Vândut ca sclav la niște trecători călări pe drum, o ceată de ismaeliți, de negustori.
Dar bine, Doamne, nu Te supăra că-Ți facem întrebare: așa cinstești Tu pe copiii Tăi ascultători?
Și în sfârșit, ajunge sclav la domnul Potifar. Aici din nou, se dovedește credincios în ascultare.
Anii-au trecut și Iosif e de-acum un tânăr chipeș, căruia doamna Potifar îi da mereu târcoale.
A încercat tot ce i-a stat ei și în gând, și-n minte, dar nu i-a reușit deloc să-l tragă la curvie,
Căci chiar de nu erau evrei să-l urmărească-acolo, sfințenia-i era lui Iosif totuși vie.
Și într-o zi, cucoana Potifar, pândind prilejul, îl prinde pe evreu să-l tragă iară;
Dar ce credeți că face-atunci tânărul Iosif? Își lasă haina-n mâna ei și fuge-afară
Plin de nădejdea sfântă și îndreptățită a unei răsplătiri, dar mai ales o-ncurajare.
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul I
Păn Vlad Vodă pe țigani armează,
Asupra lor Urgia-întărâtă
Pe Sătana, ce rău le urează,
Întracea luându-ș' de drum pită,
De la Flămânda pleacă voioasa
Țigănimea drept cătră-Inimoasa.
Musă! ce lui Omir odinioară
Cântași Vatrahomiomahia,
Cântă și mie, fii bunișoară,
Toate câte făcu țigănia,
Când Vlad Vodă îi dete slobozie,
Arme ș-olaturi de moșie,
Cum țiganii vrură să-și aleagă,
Un vodă-în țară ș-o stăpânie,
Cum, uitându-și de viața dragă,
Arme prinsără cu vitejie,
Ba-în urmă-îndrăzniră ș-a să bate
Cu murgeștile păgâne gloate,
[...] Citește tot
cânt de Ion Budai-Deleanu din epopea Țiganiada (1800)
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
15 aprilie 2006
Apun razele în spatele soarelui
Sălciilor le-au crescut pletele
Pământul mustește de iarbă
Luminile răsar în încăperi
Urăsc singurătatea
Degeaba-mi sărută buzele
mi-e scârbă
Pereții bisericii au mucegăit
Adolescenții se sărută, se ceartă
Proporțiile-mi joacă feste, băncile îmi sprijină inima tremurândă
De frică să nu se oprească tremură
A luat foc părul unei puștoaice
Ce pe zi ce trece devine tot mai conștientă de propria frumusețe
Băncile se golesc,
Mâine florile răsărite azi se scutură
De ce tremur?
De ce învață copiii să meargă?
Un deșert de praf se așterne peste mormintele faraonilor de azi
Ce nu-și îmbălsămează nici trupul nici mintea
Și nu-și sapă forma în piatră
Oare alții tânjesc după fericirea ce li se pare că o am?
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre faraoni și prezent, adresa este: