Citate despre femei și verighete
citate despre femei și verighete (inclusiv în versuri).

Tandem la plajă
Ca să-și bronzeze bine tenul,
Ignoră ambii eticheta:
Își scoate dama sutienul
Și-apoi bărbatul... verigheta.
epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Femeia: Ești mândru ca un soare, scumpule! În jurul tău se rotesc despuiate, planete blonde, planete brunete, planete roșcate...
Autorul: Ai aflat că...
Femeia: Sigur că am aflat! Sunt o femeie bine informată. Crezi că nu știu cât de afemeiat este sistemul nostru solar? Saturn este singura planetă serioasă, cu verighetă la vedere... (Tare, isteric.) Celelalte corpuri cerești se complac într-un desfrâu total! Orgia cosmică e infinită, în spațiu și timp... Meteoriți incandescenți se aruncă, noapte de noapte, peste sânii fierbinți ai stelelor. Cerul e plin de găuri negre! Pe firmament își fac de cap asterozi în formă de falus și miliarde de comete despletite... (Îl sărută, strângându-l, sufocant, în brațe.) Astronomia este atât de excitantă! Iubitule! Mi-e tare dor de telescopul tău...
replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forța imaginației), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile pe care le-am iubit
Din milioane de femei,
Eu am iubit în viață trei;
Pe prima, ca adolescent:
Romantic, visător, atent.
Pe-a doua-n prima tinerețe,
Vestită pentru frumusețe.
A treia-a ridicat ștacheta
Și mi-a pus iute verigheta.
poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (27 martie 1992)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci în iarnă
Cernelurile umede ale zorilor se topesc în albastru.
Pe sugativa de ceață arborii
Par un desen botanic -
Amintiri crescând în cercuri concentrice
Noian de verighete.
Necunoscând avortul, nici murdăria înșelăciunii,
Mai sinceri ca femeile
Ei nasc fără chin!
Gustând doar vântul, nestatornicul vânt,
[...] Citește tot
poezie clasică de Sylvia Plath
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Femeia fără bărbat (pamflet feminist)
Femeia fără verighetă
Se spune că nu e completă.
E-un șoim lipsit de ochelari,
O țară fără de tâlhari,
E-o scoică fără de arípi,
E nasul fără de polípi,
Gazelă făr' motocicletă,
Un pește fără bicicletă.
poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!


A. Maeder relatează cazul unei doamne care, în ajunul căsătoriei, a uitat să meargă la proba rochiei sale de mireasă și nu și-a amintit, spre marea disperare a croitoresei, decât seara târziu. El vede o legătură între această amnezie și divorțul petrecut puțin după cununie. Personal cunosc o doamnă, astăzi divorțată, căreia i se întâmpla adesea, cu multă vreme înainte de despărțire, să semneze cu numele ei de fată actele care se refereau la administrarea bunurilor sale. Cunosc și cazuri privind alte femei care, în cursul călătoriei de nuntă, și-au pierdut verigheta, accident căruia evenimentele ulterioare i-au conferit o semnificație fără echivoc. Se citează cazul unui vestit chimist german, a cărui căsătorie n-a putut avea loc, pentru că el uitase ora la care fusese fixată ceremonia și în loc să se ducă la biserică, se dusese la laborator. El a fost destul de chibzuit ca să se limiteze la această unică tentativă și a murit la adânci bătrâneți, celibatar.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la femei și verighete, dar cu o relevanță mică.

Cel mai puțin iubit dintre pământeni
(adaptare după romanul lui Marin Preda, "Cel mai iubit dintre pământeni")
cotonogește fumul ăsta, Petrini!
aplecarea în sala de mese
te-a făcut să ciopârțești
omul fără un ochi
și acum
muști din ultima treaptă
pe care ai găsit
femeia smulsă
din podul palmei tale
ți-a fost dat să te-nvârți
în cercurile verighetei
pe ușa bisericii scrie
să rămâi
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, domnule
femeia, domnule, trebuie ținută pe palme de-amor
cum ții liniștea ta cea mai de preț
în tezaurul muzicii de sacru,
o tăcere-i femeia acolo
cântându-ți iubire cu ochii
domnule, femeia trebuie șoptită
nu strigată în gura mare
ca la vânzarea poftelor,
învelită-n lumină îți intră-n privire
pe imnul de clipe
nu intra nedesculț în odaia dinăuntru acelei
plătitoare cu banul iubirii la tine,
odrăslind tihne în plaiul zbuciumului tău
când dumnezeul e prea aproape de crepuscul în credință
și lumânarea zidește biserici de frică
fără de fum, ce să înalțe ruga la slavă
femeia, domnule, are cheia
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Azi iarba respiră frumos,
tu ai lăsat pe ea urme de aripi
pe care eu le sărut
ascultându-mi inima cum bate,
închisă în pumnul lui Dumnezeu...
Ce dragi îmi sunt sânii tăi,
clipesc ca o primăvară abia născută,
iar gura îmi pare o verighetă decupată din rai,
după ce a fost sărutată de sfinți...
Femeie, nu ți-e îngăduit să mori, ființa ta încă miroase a copilarie
și fructele ei abia prind a se coace!
Cu tine, țărâna trupului meu e tot mai dulce,
iar timpul îmi trece prin sânge, fluierand,
ca un vagabond rătăcit în ploi.
Tu îmi ești veșnica cină de taină,
paharul de vin sorbit înainte de moarte
și spicul de grâu din rugăciunea
pe care o voi spune
la intrarea fiecărui vis cu tine,
unde îmi vei fi ca o pâine neînceputa...
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Parada muștelor
M-aș ofili în toate sertarele durerii
unde ard cromatic visele-n galbenul amar-mortal;
iar eu, literă fără casă
îmi beau crematoriul pe la marți și jumătate...
Mă tem de Septembrie
o doamnă trecută de vârstă a treia
mi-a zis mai de mult că m-am născut pentru a mă urî oamenii înalți...
Mă iubește furtuna manuscriselor roșii
atât de tare încât îmi pune arta la picioare,
dar Dumnezeu poate nu a vrut să mă iubească poemul...
A vrut să mor...
Să mor cu bricheta în mână, să nu-mi aprind aplauzele.
A vrut să fiu cenușă de poet acum două vieți,
Iar azi, uite-mă verighetă de damă...
Doar un cadavru de zăpadă
mai dă târcoale-n fantezii amnezice
[...] Citește tot
poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai liniște
Ea se numea Miri
Mihai îi spunea așa, în fiecare scrisoare,
plănuia să îi fie mireasă,
se gândea, serios,
naibii,
de ce, naibii, îi lipsește verigheta aceea,
e aur prea verde, e miros de pădure,
poate nimic nu contează în această lume dezechilibrată
în fapt, îți iei
tatăl
îți așază baticul pe cap
devii dintr-odată femeie, te duci înspre lanuri cu maci
să uiți de dragoste, că există,
dumnezeu este lanul cu maci, și îngerii pleacă,
se face liniște este liniște în lanul de veci
un clopot ascultă
cum macul se leagănă
cine culege pe cine? femeia? sau roșul din floare culege?
se leagănă
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Zepeline peste piața Bucur-Obor
Zepeline lungi planau peste piața Bucur-Obor
erau ochii tăi lungi, văzuți prin retrovizor.
Cine mai văzuse glisând uriașe, atâta de-aproape
zepeline cu gene, cu cearcăne, cu fard albăstrui peste pleoape?
Cetățenii priveau prin ferestrele farmaciei, patiseriei, C. E. C.-ului,
magazinului de confecții pentru bărbați, femei & copii
indicatoarele de circulație se muiaseră de plăcere
țigăncile cu gumă de mestecat cu poze de Alfa-Romeo
își suciseră vertebrele cervicale în sus
iar ochii tăi intrau în nori, sclipeau în soare, îndreptându-se mereu
spre apus...
Erau nebunești, aveau expresia nebunească pe care ți-o văzusem în holul
blocului, când ne sărutasem în lumina beculețelor de la lift,
erau extraordinari și amenințători, erau instrumente de război, ovale
zepeline care nu țineau seama de galbenul zilei de
iunie, de emailul mașinilor de mic litraj parcate în
fața magazinului Materna
erau pure mașinării, mecanisme de ceas care nu-nțelegeau alfabetul
cosmeticelor, limbajul peltic al costumașelor pentru copii,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Navigatorul
Aceasta este o poveste adevărată este povestea mea
Și-a întâmplărilor mele, îmi povestesc călătoriile
Și suferințele din zilele de mari încercări,
Din momentele de răstriște, necazurile pe care le-am îndurat,
Cum, la bordul corăbiilor, am trecut prin multe îngrijorări,
Zvârcolirea teribilă a talazurilor asemeni unor balauri uriași
Din carturile zbucimate de noapte, când nava
Se-apropia de colții perfizi, șuierători, ai stâncilor submarine,
Iar eu, în vântul tăios, stăteam de veghe pe teugă.
Picioarele îmi erau înlemnite de frig,
Suspine fierbinți îmi umpleau pieptul. Foamea
Îmi chinuia trupul frământat de vâltorile mării.
Omul de pe uscat, unde traiul este mult mai îngăduitor,
Nu-și poate închipui-n ce chinuri amare-am înfruntat iarna
Pe marea rece cu sloiuri plutitoare, pe drumurile singurătății,
Înconjurat de țurțuri, sub loviturile averselor de grindină,
[...] Citește tot
poezie de Autor necunoscut, Anglia, sec. al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre femei și verighete, adresa este:
