femei frumoase şi suflet

Femeile frumoase ar trebui să fie fericite. Dacă nu sunt fericite înseamnă că, vorba unui coleg de-al meu, e un defectulică în sufletul ei.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când miroşi o femeie frumoasă care a trecut în faţa ta, nu-i ştii numele, dar amintirea ei îţi rămâne undeva în suflet toată noaptea.

citat din Octavian Coifan (17 iulie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie frumoasă încântă ochiul, o femeie înţeleaptă încântă raţiunea, iar una pură încântă sufletul.

citat din Minna Antrim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie frumoasă este ca o apă curată prin care i-se vede sufletul.

aforism de Betty Marcovici (10 aprilie 2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu garda jos

Stai departe de săbiile ascuţite.
Nu te apropia de femeia frumoasă.
Apropierea de o sabie tăioasă te va răni la mână;
Apropierea de frumuseţea femeii îţi va răni viaţa!
Nu distanţa constituie pericolul drumului,
Zece metri sunt îndeajuns pentru a distruge o roată;
Pericolul iubirii nu vine din a te îndrăgosti de multe ori;
Este suficientă o singură seară pentru a rămâne cu o cicatrice în suflet.

poezie clasică de Meng Chiao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia frumoasă (amfibrahic)

Al ochilor sfânt PARADIS,
INFERN pentr-un suflet "ucis",
Şi-ncheie-acest repertoriu
Al pungii, mereu, PURGATORIU.

epigramă de Mihai Haivas (2023)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

Morminte de soare şi scrum de nori,
Deşert de valuri şi ceruri de mare,
Câtă iubire e-n noi şi cât război,
Fără să vrem să cerem pacea cu daruri?
Femeie frumoasă şi, tu, cel iubit,
Voi care aveţi Dumnezeul în oase,
Inimile ştiu tot şi ştiu, ca şi voi,
Că totul e dar, fără de moarte;
O, pace –
Cuvânt minunat şi pur,
Ca aerul dimineţilor pline de vară –,
Scrie-te în inimile oamenilor, în sufletul lor,
Să te simtă, când vor uita
Să privească cerul şi mările, laolaltă!

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muierile ajung chiar să mă iubească... În adâncul sufletului, pe o femeie frumoasă o fascinează întotdeauna bestia, după cum dovedesc atâtea fabule şi mitologiile.

Mario Vargas Llosa în Elogiu mamei vitrege (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia frumoasă

Al sufletelor slabe, un INFERN
A fost, mai este şi va fi etern;
Un PARADIS al ochilor ce "ard"
Şi-un PURGATORIU... pentru orice card.

epigramă de Mihai Haivas din revista EPIGRAMA 94 (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre frumuseţe

O femeie frumoasă
nu este aceea care,
cochetă şi arătoasă,
iese la plimbare.

Q femeie e frumoasă
dacă are suflet bun.
Are minte sănătoasă
şi în inimă parfum.

Frumuseţea nu stă în veşminte,
nici în fizicul perfect.
Frumuseţea stă-n cuvinte,
definind omul corect.

Suflet bun, inimă bună,
frumuseţea împlinesc.
Doar acestea, împreună,
pe oricine definesc.

poezie de Dumitru Delcă (4 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtătoare de viaţă

Femeie frumoasă, dai lumii-lumină,
Din pântec ce creşte iubirea în rod,
Ai pus nemurirea plămadă în tină
Şi fire de viaţă făcutu-le-ai nod.

Acum eşti potir, ţi-e trupul-ofranda,
Scânteia divină aprinsă-n zidire,
Bărbatul în mir îmbracă triada
Şi-ntreaga fiinţă-i dumnezeire.

Ai luat de la stâncă tăria să rabzi
Când taie în tine durerea ca lama,
Dar ce bucurie în suflet, ce arzi,
Când puiul de om îşi caută mama!

Eşti totul în toate, aceasta-i menirea
Sădeşti bucurie aici pe pământ,
Prin jertfa adusă, primeşti mântuirea,
Mărită femeie, eşti lutul cel sfânt...

poezie de Angelina Nădejde (22 iunie 2013)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie pentru cei mai frumoşi miri

Pe cerul vieţii mele fluturi zboară...
Ază îţi voi fi mireasă-ntâia oară,
Un vis frumos, un înger de lumină,
Ce-a prins prin tine, Gigi, rădăcină.

S-a aşezat lumina-n diademă...
Azi mi-a jurat o dragoste eternă.
Eternitatea ne va înfia,
Căci tu vei fi al meu şi eu a ta.

Eşti cea mai frumoasă, femeie!

Femeie, astăzi eşti cea mai frumoasă,
Strălucitoare stea din Carul Mare,
Căci Gigi te-a ales să-i fii mireasă...
Să-ţi fie viaţa cânt şi sărbătoare.

Eşti Soarele şi viaţa pentru care
A-nmugurit lumina la altar,
Eşti vis, lumină, pace, sărbătoare,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În liceu, cu un balerin de la Operă, s-a pus în scenă "Lacul lebedelor". Balerini – elevii liceului. Eu, Lebăda albă. Ce succes! Cunoscută de un liceu întreg, de clasele de băieţi, de prietenii lor... Dar nu mă interesau prea mult. Voiam să fiu prima şi la balet, şi la carte. Şi am reuşit. Dar nu asta mi-a fost dat. Şi nici nu voiam. Cum nu mi-am dorit nici pianul, la care cântam, pe atunci, destul de bine. Poate cineva îmi şoptea că locul meu e... «Înşir-te, mărgărite»... Şi, în ciuda faptului că bunica – mama tatei – se opunea categoric să devin "saltimbancă" şi nu ne-a vorbit vreo doi ani, tata oscila, mai ales că mama era trup şi suflet alături de mine. Totuşi, intrată la facultate, impusese un program strict: ora nouă seara în casă şi, pe cât posibil, mâncată, spălată şi culcată. Sigur, nu se putea. Aşa că mama – frumoasă femeie! – venea la Institut şi mă lua, ca să nu găsim poarta încuiată.

Adela Mărculescu în revista "Q Magazine"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie frumoasă

cu siguranţă albă
tristă e numai femeia
albă fragilă până la adn
nemângâiată
care trimite foto
grafii
în avantajul egalităţii
îşi mângâie buzele şi sufletul
cu poezie
iubeşte pe înserat
stând în planuri geometrice
şi desenând linii curbe

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-o închipui, în zbuciumul acesta plăcut, cum am întâlnit-o într-o doară la început. Mândră şi rece, plimbându-se elegant prin viaţă pe tocuri înalte. Poate iubind-o i-am adus soarele în suflet. Şi astfel azi, când dansa desculţă, îmbrăcată doar cu visele mele, am găsit în sfârşit cea mai frumoasă femeie...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilios (povestind): Eforii aleg doar cele mai frumoase femei din Sparta ca să trăiasca printre ei ca şi oracole. Dar frumuseţea lor este un blestem pentru că bătrânii nemernici au dorinţe de barbaţi... şi suflete la fel de negre ca iadul.

replică din filmul artistic 300 - Eroii de la Termopile
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii fugiseră în mare, cu colacii în jurul brâielor, uitaţi de mamă şi uitând de mamă. El a trebăluit un pic pe lângă cearşaf, apoi, fără să se dezbrace, a scos o carte şi a început să citească, aparent detaşat de femeia frumoasă de lângă el, de copii, de bucuria primitivă a acelei comuniuni cu marea şi cu soarele, ce are puterea să netezească fiecare cută a sufletului, calcinând şi spulberând îndoielile ca pe un pumn de cenuşă. (Uneori, chiar îmi afund mâinile în nisip, cu impresia că răsfir printre degete nu grăunţi minerali, ci temeri, prejudecăţi, tristeţi şi taine - descojite din suflete, arse de soare, cernute de vânt şi spălate de valuri - ale omenirii care s-a răstignit la ţărmul mării.)

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norrington: Îmi cer scuze dacă par îndrăzneţ, dar trebuie să spun ce am pe suflet... Această promovare scoate puternic în evidenţă ceea ce nu am realizat încă: căsătoria cu o femeie frumoasă. Ai devenit o femeie frumoasă, Elizabeth.
Elizabeth (se sufocă din cauza corsetului): Nu pot să respir!
Norrington: Da, şi... şi eu sunt puţin emoţionat. (Elizabeth leşină şi cade de pe zid.)

replici din filmul artistic Piraţii din Caraibe: Blestemul Perlei Negre
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuget târziu

Am dedus că viaţa pâmânteană ar deveni o adevărată peliculă divină,
dacă oamenii nu s-ar speti să o aglomereze cu viitoare religve materiale,
ci s-ar înfrupta mai des din bucătăria frumuseţii ei spirituale,
care prin legile înţelepte va înflori sănătatea, fericirea şi pacea sufletească a omenirii.

Am învăţat că nu râvnesc şi să nu imit pe nimeni niciodată, pentru fericirea searbădă a confortului material,
dar să fac tot posibilul să arăt oamenilor din jurul meu cât de aproape şi de sănătoasă este fericirea spirituală,
trebuie doar să o dorească cu adevărat şi să respecte câteva norme elementare de morală,
apoi trăgând linie de fracţie să calculeze cu mintea sufletului câtul dintre fericirea materială şi cea spirituală şi să aleagă.

Am înţeles că nu întâmplător viaţa pământeană are scară de valori,
dacă pe ea nu se coboară măcar o dată în infernul mizeriei morale nu avem cum să râvnim la caracterul frumos al înţelepciunii.

Am dedus că în travaliul vieţii pământene, iubirea umană ridicată mai presus de cea Divină, transformă viaţa oamenilor în episoade dramatice şi poate educative până la sfârşitul ei.

Am înţeles că oricât de ateistă şi nesaturată este stiinţa omenirii, în faţa neputinţei şi a morţii îngenunchiază la picioarele Divinităţii cerându-i cu pioşenie ajutor şi îndurare.

Am dedus că oamenii aţâţaţi de poftele cunoaşterii, dezgroapă barierele enigmelor îngropate de frământările trecutului, eliberând odată cu ele şi blestemele lor.

Am înţeles că energia apei este însetată de sărutul rece al pământului ca plămânii focului de oxigen, ca aripile aerului de libertatea mişcării şi ca omenirea de fericirea supremă, încă umbrită de caprici ispititoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (martie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul ud

scotea aburi ca de răsuflare.
îşi lăsă palma pe nisip şi privea
întinderea bălţii. auzea zgomote
noi în tufişuri. aerul greu de smârc
îi intră în plămâni. sticla de whisky
pe jumătate plină, pe jumătate
goală, îl înveselea. fordul răblăgit
lua apă, mlaştina îl sorbea încet,
încet. îşi amintea cum caroseria
maşinii se freca de tufele dese
de pe marginile cărărilor. salvase
sticla. era cel mai important lucru
din acest univers.
îşi simţea sufletul ca o casă
în care adusese o femeie frumoasă,
goală, beată de fericire.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!