Citate despre fericire și logodnă
citate despre fericire și logodnă (inclusiv în versuri).
- logodnic
- Logodnicul este un om fericit care se pregătește să-și piardă fericirea.
definiție de Enrique Jardiel Poncela
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul meu este în întuneric, dar sunt fericită. O, da, sunt foarte fericită fiindcă nu sunt consolată, ar trebui să mă rușinez dacă iubirea mea ar fi asemănătoare cu cea a logodnicelor pământești, care se uită mereu la mâna logodnicului, de la care așteaptă să le aducă ceva, sau urmăresc pe fața lui zâmbetul de iubire. Tereza, mica logodnică a lui Isus, îl iubește pe Isus pentru El însuși.
citat celebru din Sfânta Tereza de Lisieux
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 56
O, dragostea mea dulce, tu te-nviorează
Tăișul se tocește, foamea nu dispare
Chiar dacă azi mănânci și ea se temperează
Mâine va fi din nou la fel de arzătoare.
Așa că, dragul meu, chiar dacă azi privirea
Din ochii tăi flămânzi ți-o umpli cu de toate
Să mai privești și mâine, să nu te pierzi cu firea
Ca dragostea s-o împingi cu nepăsare-n moarte.
Lasă acest răgaz, ca un ocean să fie
Care desparte țărmuri, cu oameni logodiți,
Ce-n fiecare zi privesc cu nostalgie
Iubirea să se-ntoarcă, să fie fericiți.
Și-această separare e ca o iarnă grea,
De-aceea toată lumea să vină vara-ar vrea.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elizabeth Bennet: Charlotte!
Charlotte Lucas: Lizzie, draga mea. Am venit să dau o veste. Domnul Collins și cu mine ne-am... logodit.
Elizabeth Bennet: Și vă căsătoriți?
Charlotte Lucas: Da, bineînțeles. Ce alt fel de logodnă mai există? (Lizzie pare uimită.)
Charlotte Lucas: O, pentru numele lui Dumnezeu! Nu te uita așa la mine, Lizzie! Nu există niciun motiv pe lume pentru care să nu pot fi la fel de fericită cu el ca și cu oricine altcineva.
Elizabeth Bennet: Dar el este ridicol!
Charlotte Lucas: O, mai taci! Nu ne putem permite toți să fim romantici. Mi s-a oferit un cămin confortabil și siguranță. Am de ce să fiu recunoscătoare.
Elizabeth Bennet: Dar...
Charlotte Lucas: Am 27 de ani, nu am bani, nici viitor. Sunt deja o povară pentru părinții mei și mi-este îngrozitor de teamă. Așa că, Lizzie, să nu îndrăznești să mă judeci. Să nu cumva să îndrăznești!
replici din filmul artistic Mândrie și prejudecată, scenariu de Deborah Moggach, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Logodna la rece
cu farmece e-terne bătrânul acesta își face din ne
vinovata copilă o pușculiță de porțelan: rafinat
piciorușele ei patinează pe polița
de asigurare a fericirii perverse a monstrului re
condiționat (?!) înainte cu o
oră la rece ca vremea finită de toamnă să-l bage
cu tot cu durerea din oasele craniului de scanat
după unele gratii subțiri: trase ca
printr-un inel de logodnă... de forță minoră
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la fericire și logodnă, dar cu o relevanță mică.
Muza mea
Muza mea stă la colțul străzii
și oferă trecătorilor ieftin
ceea ce eu nu-mi doresc
când e fericită oferă-n dar tot ce-mi doresc.
Foarte rar am văzut-o fericită.
Muza mea e călugăriță
într-o casă întunecată
în spatele gratiilor duble
pune o vorbă bună
pentru mine la logodnicul ei.
Muza mea lucrează într-o fabrică
când iese de la slujbă
vrea să danseze cu mine
după orele de muncă
nu am eu timp.
Muza mea e bătrână
mă ceartă
[...] Citește tot
poezie de Heinrich Böll, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei doamne
O, dacă Soarta ne unea,
Cum îmi juraseși, mi se pare,
N-aș mai fi fost, în pacea mea,
De-atâtea nebunii în stare!
De vină tu ești, deci, deși
Certat sunt eu, pentru păcate,
De cei ce n-au de unde ști
Că tu ai rupt logodna, poate.
Mi-era, ca și al tău, curat
Pe-atuncea sufletul, de-aceea
Putea curma orice păcat. -
Azi, altuia îi ești femeia!
Aș fi în stare să-i zdrobesc
Și liniștea și fericirea,
Dar pentru că te mai iubesc,
Nu-l pot urî - așa mi-e firea!
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Logodnă marină
Iubita mea, înfășurată-n alge
Apari pe plaja unei veri târzii,
Cu marea-n spate, fără de catarge,
Pe brațele de valuri străvezii.
Când te-oi vedea înaintând spre mine
Am să mă rup nisipului ce sunt
Și cu-n buchet de scoici venind spre tine
Că zeu teluric voi păși în vânt.
O să ne recunoaștem din privire,
Căci ne-așteptăm cuminți de mii de ani,
Și sarea s-o depune pe iubire
Precum pe scufundate lăzi cu bani.
Vor da onorul căpitani eterici,
Albi pescăruși țipa-vor lung de sus
Și melcii suspina-vor uzi și sferici
La-mbrățișarea noastră din apus.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți cei de față auziră vorbele lor. Puterea farmecului se zdrobi și toți cu totul se pomeniră în palaturile împăratului. Palatul cel fermecat pieri ca o nălucă, ca și cum n-ar fi mai fost pe lumea asta. Când îi văzură împăratul, încremeni de uimire cu amândouă mâinile pe barbă. Flăcăul, fostul argat la grădinărie, îi povesti toată șiretenia nopților. Împăratul dete pe fata cea mică după flăcăiandrul cel frumos și drăgăstos. Apoi se înfățișară și celelalte fete cu câte unul din fiii de împărați și de domni pe care și-l alesese. Împăratul se înduplecă și le dete pe fiecare la casa lor. Și se făcu o bucurie mare în toate părțile, care bucurie de ar fi o sută de guri, nu una ca a mea, n-ar putea-o spune. Înainte de a se cununa, fata cea mică întrebă pe logodnicul ei cu ce putere făcu el de le descoperi ascunsurile faptelor lor și legătura farmecului ce le țineau înlănțuite. El spuse. Iară ea, ca să nu fie bărbatu-său mai presus decât ea, ci să fie deopotrivă om ca toți oamenii, se duse de tăie dafinii și-i băgă în foc. Apoi se cununară și trăiră o viață fericită, cum se trăiește pe lumea noastră asta bălțata, până ce se istoviră toți cu totul, în adânci bătrânețe.
Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anabel Lee
De demult s-a-ntâmplat, de demult...
Era lângă-o mare cu ape-argintii,
O fecioară trăia, și poate c-o știți,
O fecioară, Annabel Lee;
Și trăia doar c-un gând - s-o iubesc mereu,
Și trăia - să mă poată iubi.
Eu - un copil - și ea un copil,
Lângă-o mare cu ape-argintii,
Ne iubeam ca un cântec mai presus de iubire
Ca un cântec - Annabel Lee;
Și priveau, pizmuind preacurata iubire,
Chiar serafii de sus, din tării.
Și așa s-a-ntâmplat că-ntr-o zi, demult,
Lângă marea cu ape-argintii
Un vânt de pustiu s-a iscat dintr-un nor,
Înghețând-o pe Annabel Lee;
Măritele-i neamuri au dus-o departe.
Departe de mine, spre miazăzi,
[...] Citește tot
poezie celebră de Edgar Allan Poe din Poezii și poeme (1964), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În patima versului
dependență de lumină locuiesc în vers
cu pereți de idei și tavan de cuvinte
am percepții clare despre univers
luceferi poetici freamătă în minte.
fac ascensiuni pe munți de poezie
logodită cu codrul semantic și sfânt
pe cărări de viață presar fantezie
cu ochii la Soare fericită cânt.
urc Golgota vieții ocolind avene
topesc în raze nori de melancolie
lumina iubirii circulă prin vene
mereu însoțită de-un cânt de ciocârlie.
monumentul dragostei l-am sculptat în granit
ca pe Sfinxul magic cu ochii către infinit.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spaime
iubite,
fug ca o lașă de viață,
de iubire, de cântece
am spaimă de cutremure,
de moarte, de tine,
de brațele tale îndrăgostite de mine,
de cuvinte, de sângele meu
plin de poezie și de candori.
mă despodobesc de dantelele
care-ți fură ochiul-zeu,
de cuvintele care scapără în atingere
cu trupul meu devenit pâine și apă
și apoi cuminecătură,
în timp ce tu urmărești lupul alb
prin pădurea de ispite
moartea, noapte de noapte,
mă fură și mă duce la iazul
unde vin stelele să mă culce până-n zori
la răscruce de destin,
unde se logodesc viețile noastre
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sântion de primăvară
Astăzi soarele s-a gătit
Și-a pus strai de sărbătoare,
Cu omenirea s-a nuntit,
La ureche are-o floare.
Din munții dacici coboară
Logodnicul păsărilor,
Sântion de Primăvară,
Voinicul sărutărilor.
Fetele adună-n grabă
Rămășițe de zăpadă
Păstrată în poala albă
Și-n cântecul de albadă.
Apa pentru frumusețe,
Descântece de dragoste,
În zori să le dea binețe
Cu razele din miloste.
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva, cândva
Știu că ți-am rămas datoare
Cu o noapte de splendoare,
Cu o clipă de iubire,
Cu un vis și-o fericire,
Cu o faptă, cu o treaptă,
Ca o victimă ce iartă,
Cu poveștile o mie,
Cu un colț de veșnicie,
Certitudinea din pi
Și puterea de-a iubi.
Mi-ai rămas dator cu șoapte
Și cu liniștea din noapte,
Cu un cal înaripat,
Cu tandrețea de bărbat,
Zece porți și doar o cheie,
Eu desăvârșit femeie,
Ferm rebelă, vag supusă
Voluntar, deplin răpusă,
Mi-ai rămas dator cu mine
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă ceartă toamna...
Se mistuie în mine zeci de toamne
Ca un ecou din vremuri ancestrale
Venind, intransigent, să mă condamne
Că scutur ale anilor petale,
Apoi le-ngrop, zâmbind copilărește
Într-un album cu foi de catifea
Din care, inocentă, îmi zâmbește
Fetița cu ochi mari de peruzea.
Mai scotocesc, un pic înfrigurată,
Fotografii... iar un surâs fugar,
Privind adolescenta de-altădată,
Tresare într-un colț de calendar.
Și lacrimi reci în ochii mei se-adună,
Mă năpădesc duioase amintiri
Privind pe Mama, ce-o țineam de mână
În curtea cu nostalgici trandafiri.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana
În semn de iubire și recunoștință,
Eu îți ofer holistic tot ce am,
Eu nu am vile și palate,
Dar dragostea ți-o dau în dar.
Eu nu am lucruri materiale,
Dar știu ce pot să îți ofer,
Îți dau și soarele și luna,
Până și stelele din cer.
Până și bolta cea cerească,
Ce ajunge până la zenit,
Până acolo te iubesc,
De fapt glumesc, la infinit.
Aș vrea să îți ofer o rază,
Și o scânteie fără de sfârșit,
Care să strălucească în tine,
Până în eternul infinit.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recreația
deodată zgomot infernal -
amalgam de sunete stridente de zgâriau
epiderma zidurilor.
tăcerile se rupeau și se prăbușeau
nemilos peste ghete.
o anarhie de sunete trecea, timpul își juca dezacordul grăbit.
diftongii se striveau sub secunda tăcută marmură
ca apoi alți diftongi să reapară mai gravi, mai deși și decisivi;
mai rebeli, fulgerare imitând.
și niciun foșnet de meditații nu era pentru asta.
așa că o sonorizare de curte tot accelera și dezaccelera
dar toate apar în timp și pier, toate-s trecătoare
de-om vrea, de n-om vrea.
eu împingeam mari bolovani de absolute
de lăsam dâră consistentă prin aria școlii.
prin inecuații dădeam de încrucișarea zâmbetului ei
dar asta e o poveste, alta.
de exponențiala fericirii nici nu vorbesc
mi-e era neagră teamă și atunci
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XII
Abia sfârși fericea făclioară
cuvântu-i ultim și-ncepu, zburând,
în roat-a se-nvârti divina moară.
Dar n-a-ncheiat deplin o roată, când
veni s-o-ncingă altă roată sfântă,
și-n cânt și-n joc același tact urmând,
un cânt ce-ntrece-n toate câte cântă
și muze-aici și-a mărilor femei,
cum raza primă-ntrece pe-o răsfrântă.
Și,-așa precum și norii supțirei
fac arcuri paralel și-ntr-o coloare,
când Iuno dă poruncă servei ei,
iar cel îngust dă celui larg lucoare,
precum fu glasul nimfei mistuite
de-amor așa ca negura de soare
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imnul lăutei Românești
O, lăută a Moldovii! tu ai fost de tot uitată
În creanga Dumbrăvii Roșii ce românul hăulește,
Și care umbrea cu faimă sânta apă a Sucevii,
Cruntată în multe rânduri d-a neamicilor sânge...
Vântul clătina odată mângâios a tale coarde;
Dar curpănul zaluziei, întinzând vițele sale,
S-au suit cu sumeție, s-au încâlcit pintre ele...
O, lăută românească! cine poate să deștepte
După timpuri vechi trecute încântătoriul tău sunet?
Sau vei fi cu-ndelungare acolo în frunziș mută?
Ori când vei face tu iarăși ca să zâmbească eroul
De plânsul și îngrijirea logodnicei părăsite!!!
O, lăută a Moldovii! odată în țara noastră
Tu țineai hangul tristeții la a domnilor ospețe;
Când lăutarul-maestru amesteca al tău sunet
Cu al oaspeților cântec, tu consolai cu duință
Dragostea misterioasă a româncelor fecioare.
Tu celebrai cu putere biruințele faimoase,
Tu frăgezeai ca un farmec pe românii cei mai aprigi,
Tu umpleai de bărbăție pe cei fricoși în răzbeluri;
[...] Citește tot
poezie de Costache Stamati
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă "Cărții Glosselor"
A fost odată... va rămâne-n gând,
Prin literă și glosse jurământ,
Ca o lumină strălucind în noapte,
Quasar printre poeți, această carte.
M-am logodit cu litera și sînt
Mireasă re-zidită în cuvânt.
Mi-am judecat ființa cu asprime
Și mi-am ales perfecțiunea mire.
A fost odată... va rămâne-n gând,
O lege-n suflet, de la Duhul Sfânt,
Un drum sortit... Și literei o cale
Dată i-a fost a străluci sub soare,
De-a modela simțire și speranță
În dragoste, în lume și în viață.
Am scris și eu în suflete, strigând...
De-atunci mă simt un cânt, mă simt plângând...
Prin literă și glosse jurământ
Cu lumea și cu viața am făcut
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fericire și logodnă, adresa este: