Citate despre foc și suspans
citate despre foc și suspans (inclusiv în versuri).
Textele de mai jos conțin referiri la foc și suspans, dar cu o relevanță mică.
* * *
cuprind focul, privirea ta,
obrajii emoției cu fulgi de zăpadă,
nu găsesc punctul cu virgula pusă,
suspans, rămâne un punct de vedere,
o lacrimă bună ori
pentru zâmbetul ăsta zăpăcit
întâmpin întâmplări umflate cu fum,
mă-nșel, mă-ntorc, mă las în cuvânt,
ard toată lumina, trosnesc din glezna
răbdării, mă strâng, ating rădăcini,
cenușa nopților albe...
mă binecuvântezi în a fi,
înger încolțit în golul unui infinit roșu,
de umbrele cu scai sângerează tăcerea.
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Toamna s-a înfășurat
Într-o mantie de foc.
Norii, cerul l-au brăzdat,
Cu figuri l-au desenat,
Echivoc.
Parcă-ntregul univers,
Hârjonindu-se-n balans,
Pe avers, ori pe revers,
Lasă orișice demers
În suspans.
Cad tiptil în hău hapsân
Filele din calendar.
Timpul e al lor stăpân-
I se cuibăresc la sân,
N-au habar!
Soarele s-a micșorat
Și în jocu-i pueril,
După nori stă gheboșat,
Până vântul i-a luat
La cadril.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dans hipnotic
trăiesc dulcele haos exaltată beție
fiorii dansului îmi circulă prin sânge
pe cerul fericirii lumini o feerie
flacăra tristeții din temelii o stinge.
erosul primordial derivă-n conștiință
iubirea-i ca oceanul vast și cuprinzător
adâncirea în valuri o simt în ființă
zâmbesc astăzi soarelui atotcuceritor.
cu mișcări ondulate mă topesc în dans
durerile saltă până când uit de ele
clipe de suferință le ridic în suspans
vreau negreșit să trec peste sechele.
trăiri mărturisite vibrează în balans
la exaltarea mea hipnotică invit stele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul primului dans
Mi-au amuțit privirile flămânde
și s-au pierdut pe loc în ochii tăi,
pe buzele, petale sângerânde,
ce au aprins în mine vâlvătăi.
În părul tău se ascunsese-o rază
și-ți mângâia zulufii jucăuși,
copii uitați de mama ce-i veghează
în lumi pe unde-aleargă, nesupuși.
Și mi-am umplut privirile cu tine
de mi s-au revărsat pe trupul tău,
și-au tot căzut, căci nu puteam susține
un gând atât de bun și-atât de rău.
Cu mâinile-ți frumoase, delicate,
am depășit momentul de suspans
când le-am luat și, cu seninătate,
le-am sărutat ca pentru primul dans.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O furtună puternică pe mare
Înfricoșători, norii aleargă sub cerul încruntat,
Sfâșiați și-mpinși de uraganul clocotitor, întunecat:
Fulgerele lansează flăcări orbitoare,
Urmate-apoi de trăsnete asurzitoare.
Marea zbiară ca și cum i-ar prevesti lumii pieirea,
Iar pânzele de spumă-n zbor biciuie privirea.
Acum, ruliul ne-aruncă dintr-un bord în altul
Și vergile cad cu capetele-n val din tot înaltul:
Trebuie-n tumultul nebun urechile s-acoperim,
Nu putem face nimic, nu ne vedem, nu ne-auzim.
Velele-s rupte și straiurile spânzură-n iadul acvatic,
Mii de scântei sar din focul ceresc, sălbatic.
Acum în bordul de sub vânt, acum în cel din vânt
Ne-agățăm de un firicel de viață așteptând
În bezna din ce în ce mai mare clipa-n care
Trudita noastră navă se va prăvăli în mare.
Neputincioși, așteptăm în noaptea neagră și ostilă
Sfârșitul. Soarta ne-atârnă de-o biată balama fragilă.
[...] Citește tot
poezie de Angus Cameron Robertson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la argintiu
fac un semn
las minimul spațiu
și acestei aberații
să se manifeste
nu sunt indiscretă
nu vreau cu orice preț
să intru în amănunte
privirea de ansamblu creează
cadre aproximativ acceptabile
cu deșert ridicol străbătut de foști beduini
o cafea la nisip și turbanul meu orange
de la care, necomplexat, își trage un soare instinctele
întâmplarea rămasă în suspans noir pe la miezul-nopții albe
respir respir respir cu fața la răsărit fac briză 2-3 păsări ample
o femeie sau o leoaică îmi traversează centrul echilibrului
proba de foc impune imaginație
jocul acesta de dezlipire a vălului
de pe realitate
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vertiginos
Deși limfatic de o vreme
La tot ce-i sex, legat de os
Și munca e motiv de-a geme...
Rămân de fel, vertiginos.
Chiar dacă uit de azi pe mâine
Și doar în gând mai sunt frumos,
Utilul zilnic ca o pâine...
Mă coc la foc, vertiginos.
Și în păreri de am motive
Cum câinele de arțăgos,
Mă exprim fără invective...
Doar mă lătrând vertiginos.
Am simțul încă, cred, un bun
Să mă conduc după miros;
Să știu de e rahat, magiun...
Și să nu-nghit vertiginos.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proba de foc
Proba de foc
După ce am citit pe săturate marile poeme și semi-proze ale vestiților scatologi, culingviști, testicofreni, alți castrologi vestiți, am trecut la amintiri mai plăcute despre acarul Păun care era un șef foarte bun, repeta ab ovo, ad mala, și cita doar din Dalai și Lama. Un adjunct ceva mai zelos, pe nume Udragomos scria, judeca, ștampila, doar Ali Baba-nțelegea, acum el umblă în lanțuri, există în viață suspansuri, colunii- străbunii plângeau, pe chelia lui aruncau ceva ca un clei mai infect, nu mă credeți, căutați pe prefect, i se dă uneori câte-un liber, el merge la barul Ninive, sunt acolo femei mai bărboase, că din toate sunt cele miloase, avea amicul opt stânjeni, scria poeme cu înjeri, avea un mormânt pregătit, pentru clipa de la sfârșit, mai avea o carte aleasă de Trismegistul culeasă, vindea talismane la vamă, l-a prins Abigor, n-avea mamă, nici tată el nu avea, se născuse dintr-o chiftea, frumos cavaler, cu o lance cât degetul mare al lui Pancho, mai cita din Suidas, profetul, până ce-l umflă Parchetul, el la Mantua și Salamanca avea pile, lupta și cu ranga, unii spun că-l chema și Adam, dar în acte scria Pam-pam-pam. Ați văzut în Scotlandia zidul cel vrăjit construit de Astridul? Nu mai dați cu agheazmă întruna, se udă scrierea Postuma, Agripa, cel cu viroza a ajuns ministru la Ptoza, Al Boraq, iapa sfântă trăiește, de mai multe veacuri și crește, alchimic, se zice, cu stimuli, Algol, vraciul în toate e primul, Alocer, mereu locul doi, produce salam de Pleșcoi, amazoanele mele duioase, nu mai râdeți, sunteți mai frumoase când priviți cu asprime pe texte, vine contele geniu Alexe, ametiste le dă bietul conte, nu mai are nici cont și nici monturi, în zadar pui în titlu Ammon, nu se sperie nici un grifon. Mormăind ceva de amor, fu trimis la Jilava-n răcori. Acolo se fac amulete, din domn devii "măi, băiete". An de an se lățește câmpia, Muenchhausen își scoate scufia, anul platonic l-așteaptă, cei care țin linia dreaptă, ce știu ei ce ascunde Anarazel, demon sumbru? Aruncă, deci, anatema, lasă că trece problema, numai cu Androalfus poți să mai speri, de-i ești calfă, altfel te ia Antichrist și te face artist, că nu te mai spală trei ape, de foc cum să te scape apocalipticii paznici, securioși sau obraznici?
BORIS MARIAN
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre foc și suspans, adresa este: