folclor şi religie

Aţi observat cum femeile, obligate de religie să-şi acopere în negru trupul şi faţa, în dansurile lor folclorice, mişcă tulburător din coapse? Se sfidează cu folclorul, cu fior, clerul?!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim într-o lume în care greşeala este asimilată cu o infracţiune, cu un păcat, în cel mai bun caz cu o inadvertenţă... Statutul negativ al greşelii este vizibil în toate tradiţiile, în mituri în religii, în folclor... Dar nu cumva există şi o faţă pozitivă a greşelii şi eşecului?... Fără dreptul de a greşi şi de a eşua, gândirea noastră nu se poate mişca de la rutină la iniţiativa personală şi de aici la descoperire şi la invenţie.

citat clasic din Solomon Marcus
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson: Groparii sunt fraţii noştri de cruce! În fond, ce sunt minele? Uriaşe cavouri în care statul îşi îngroapă banii! Lili, câţi gropari avem la Regia Autonomă a Aerului?
Lili (răsfoind un dosar): O clipă, excelenţă! Să caut la auxiliari! O sută de fotbalişti, cincizeci de culegători de folclor, patru călugări, opt ghicitori în stele...
Samson (nerăbdător): Groparii mă interesează...
Lili (crispată): Arheologi, măcelari, tenori, poeţi, arbitri de box... Da, am găsit! Gropari... Zece, excelenţă!
Samson (profund nemulţumit): Zece!? Numai zece gropari? Eu cânt prohodul guvernului şi n-am decât zece gropari în schemă? Angajază imediat acest om necăjit!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara surprizelor

vară plină de spectacol, de neprevăzut
concertul de mierle răsună sublim
în lume pretutindeni sunt minuni de văzut
se fericeşte Dumnezeu atunci când iubim.

freamătă folclorul pe corzi de ţambal
oda bucuriei rezonează în tâmple
am propulsat spre cer emoţii de opal
cu lumini îngereşti sufletul se umple.

pe lacul cu nuferi liniştea domneşte
cum pacea lumii e sculptată în stâncă
hora veseliei din senin se porneşte
armele dezbinării tac la sacră poruncă.

grâul copt în iubire pâine plămădeşte
valuri de speranţe străbat marea adâncă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În frunzişul roşu sunet de chitară

În frunzişul roşu sunet de chitară
Al fetelor păr galben bate în vânt
La gard stă Florii-Soarelui veşmânt.
Trece prin nori de aur un car de vară.

În umbre maronii muţi odihnesc
Bătrâni îmbrăţişaţi prosteşte.
Orfanul rugăciuni rosteşte
În galben ton de muşte ce roiesc.

Femeile mai spală la pârâu,
Iar hainele mai flutură pe sfoară.
Micuţa ce-mi plăcu odinioară
Se-ntoarce-n seara gri prin grâu.

Vrăbii din linul cer se prăbuşesc
În găuri verzi de putregai.
Flămândul e-nşelat de trai,
Miros de pâine, mirodenii-l ocolesc.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta mi-e crucea! O duc cum pot

De ziua “TA”, din an în an,
Eu îţi transmit un «gând» răzleţ,
Ce are un «simbol şi un preţ»,
A unei «taine» de amor
Ce o păstrez cu prea mult dor,
Ca «Baciul» doina din folclor,
Cu ea în suflet am să mor
Dar... şi cu al tău dispreţ.

Am încercat, dat tu n-ai vrut
Să-ţi mângâi părul despletit,
De-un timp, prea des m-ai ocolit,
Să nu-ţi mai tulbur traiul plin,
De rătăcire şi declin
Şi să-ţi respect al tău destin
Ce ti-a fost dat, chiar de-i hain,
Să-l duci pân-la sfârşit.

- Asta mi-e «Crucea», tu o ştii,
Şi vreau s-o “car”, aşa socot,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de ştiri

A bătut toaca, după clopot, ca vorbele de lemn pe lemn şi pe şina de fier,
s-aducă la lumină-n cald de pumn de lumânări uitarea unei vieţi neînsemnate
într-o nemaisperată ocazie de reci-aprinse "aprecieri" de un folcloric cazier,
scurt, netăgăduit, tăios de-o frază, poate nici de atât... o rece, ultimă posteritate.

(durează, comprimat cu toatele-s cutume, cam o oră, scrisă-n "eu"-n împietrire
de publicitate, poate-o ştire.)

În sală se discută într-un limbaj neînţeles de către mai mulţi importanţi călugări
sau popi sau alţi atei, puşi toţi pe căprării în parpalace negre lungi cu alb blazon,
într-o totală discordanţă despre-un cineva neinteresant, aflat într-un război cu bulgări
aruncaţi în el de-o parte şi de alta, buimăcit, mut; chiar de în faţă are-un microfon.

(şi fiind obiectul, nici măcar un subiect, din încropiri de mii de file ce legând în nesimţire,
i se decide într-o oră un verdict... de ştire)

Cu ciucuri ce căzând de pe jobenuri cu fund pătrat de pompoşi cu elevat discurs
într-o audienţă-n redingote, smokinguri sau frac -acoperind sânge prelins pe mâini-
aşteaptă ca pe o spălare laurii îngreunaţi de mult celebrele coroane, mânjitul urs
cu miere-n gesturi, după ce-a arat cu tancuri casele cu semeni ca să facă pâini.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţiganpoiada

L-ai crede un bătut de soartă,
Cum merge pe şapte cărări,
Băut, jegos, cu chef de ceartă,
Duhnind a ţuică şi ţigări.

Cu gânduri negre se îndreaptă
Spre casă, care-i un bordei
În care, încă, îl aşteaptă
Piranda şi trei puradei,

Şi bombăne, nu-i e ruşine,
Se clatină, ca omul beat,
În casă, nici nu intră bine
Că se şi pune pe urlat.

Dar toţi ai lui nu-l bagă-n seamă,
Obişnuiţi cu starea lui,
Şi doar în gând îl mai blesteamă,
"-Să-i moară lui!", nebunului.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!