Citate despre fotografie și moarte
citate despre fotografie și moarte (inclusiv în versuri).
De îndată ce moare un om, îi moare și fotografia.
Katherine Mansfield în Garden Party
Adăugat de Catalina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Madrigale pe o fotografie a mea trimisă unor prieteni. 2
Te miri că pică-atâtea stele,
Dar nu-s doar stele căzătoare,
Sunt poate lacrimile mele
Ce plâng o dragoste ce moare.
madrigal de Cincinat Pavelescu
Acest madrigal face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii mor, dar fotografiile rămân.
aforism de Mihai Cucereavii (13 mai 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nervi în noapte
E toamnă. Noapte. Plouă. Insomnie.
Deschid albumul cu fotografii:
Cei vii sunt morți, pe când cei morți sunt vii, -
Și toți îmi dau o criză de fobie.
Îi văd trecând prin viața mea pustie
Cu relativul vieții lor pustii...
Și-n pragul absolutei veșnicii,
Aștept să-mi sune ceasul lor și mie.
Mereu ciocanul vremii cade greu
Și-mi bate cuie la sicriu mereu,
Cu iscusința lui stăruitoare...
Și-mi fură somnul spaima de pământ...
Și mor mereu cu clipa care moare...
Și-afară-i toamnă, noapte, ploaie, vânt...
sonet de Mihai Codreanu din Turnul de fildeș - Lira neagră (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Înainte de a muri, Toma Caragiu mi-a oferit o fotografie, pe care a scris: "Dragă Pino, abia când nu voi mai fi, ai să afli cât de mult am ținut la tine!".
citat din Ion Caramitru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fotografii nu mor niciodată, dar oamenii, da!
Lucian Hașa (13 mai 2017)
Adăugat de Lucian Hașa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Variante:
* Fotografiile nu mor niciodată, dar oamenii, da!
* Oamenii mor, dar fotografiile rămân.
Un fotograf pasionat
Un fotograf celebru-a decedat,
Iar moartea lui a provocat mirare,
Căci fanii i-au găsit în aparat
O poză cu o coasă în mișcare.
epigramă de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
pomul de Crăciun;
alături poza lui,
mort în Afganistan
haiku de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mica elegie
tăcere și fotografii vechi
un scaun deplasat neglijent
umbre ascuțite rănesc lumina
de-acum nu ne mai întâlnim aici
nu mai vindecăm lumina
nu mai măturăm întunericul
nu mai scoatem oamenii captivi
din interiorul fotografiilor
ei se eliberează singuri
vin după mine
în tăcerea lucrurilor părăsite
și a propriilor chipuri
văd lumea moartă
și pe a mea mereu vie
râd spre mine
[...] Citește tot
poezie de Stefan Jurkowski, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirele octogenar
El s-a pozat cu-acea mimoză,
Că-i viitoarea lui consoartă,
Iar fotografu-a scris pe poză:
"Blondină cu natură moartă".
epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o cafenea
Urmăream în cafeneaua aceea cum un om îndoaie o felie de pâine
parcă ar fi împăturit un certificat de naștere sau ar fi privit
fotografia iubitei moarte.
poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinți în alb-negru
Fotografia lor alb-negru
Ca moștenire mi-a rămas,
Ca și-n arhivă, o scrisoare,
Și-n blândă, un fragment de glas.
Și am aflat o veste bună,
Că-n lumea noastră, orice-ar fi,
Există proceduri moderne
De refăcut fotografii.
Și pozele-și găsesc deodată
Culorile ce le-au avut,
Recursul nostru tehnologic
Acționează în trecut.
Aș vrea să-mi colorez părinții,
Blocați în limitele reci,
Să nu rămână, prin uitare,
În alb și negru pentru veci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (25 iulie 2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 1
Frumoaselor ființe le-om cere procrearea,
Când n-o să moară fala întruchipării-n roze;
La fel ca desfrânatul, ar îmbrăca paloarea
Urmașul său sensibil ce l-ar păstra în poze:
Constrâns de strălucirea scânteilor din gene,
Hrănește-ți în lumină a sufletului flamă,
Grăbind înfometarea averilor viclene,
Din spirit, din dușmanul ce crud te-nchide-n ramă:
Tu, care ești acuma un ornament al vieții
Și doar prevestitorul stridentei primăveri,
Sălăsluiești plăcerea pe dinăuntrul feții,
Și dulcea calicie te-adoarme-n mângâieri:
De milă este lumea sau ce-o fi lăcomie,
Când tu-i culegi dreptatea cu-a morților solie.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce să mori? (mamei mele, decedată în 23 mai 1943)
Mama mea, nu te-am uitat,
Îți păstrez poza ta veche
Într-un tablou la cap de pat,
Ca icoană în perete.
Mama mea, frumoasă zână,
A plecat în zi de primăvară,
Plângea ținându-mă de mână,
În suflet cu durere amară.
Când pleci în luna Mai de acasă,
Cu alai de plâns și flori,
O întrebare simplă nu te lasă:
De ce să mori? De ce să mori?
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Roosevelt
Muncitorii credeau
Că el a spart marile trusturi
Și i-au pus pozele la ferestre.
"Ce-ar fi făcut el acum în Franța!"
Spuneau ei.
Poate ar fi făcut
Ar fi murit poate,
Deși generalii mor de obicei în patul lor de-acasă,
Cum de altfel și-a găsit și el sfârșitul.
Dar toate legendele pe care le-a imaginat și impus
Trăiesc și prosperă,
Acum nestingherite de existența lui.
poezie celebră de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdută maică
Am mai venit la tine, pierdută maică mare,
Să-ți facem poze multe, c-un aparat ciudat.
De-a cărui fulgerare, așa cum știi, se moare,
Icoana ta, măicuță, deodată-a lăcrimat.
Că ți-ai crescut copiii și-au fost, cu toții, șapte,
O săptămână-ntreagă, în fiecare zi,
Și-acum te uiți, măicuță, de dincolo de noapte,
În cea din urmă vatră a patriei pustii.
(...)
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea lui Eliade
Tăceți! Cearta amuțească - E-o oră grea și mare
Aripele ei negre în ceruri se întind,
Astfel lumea-amuțește la-ntunecări solare,
Astfel marea-amuțește, vulcane când s-aprind,
Când prin a vieții visuri - oștiri de nori - apare
A morții umbră slabă cu coasa de argint.
Tăceti! Cum tace-n spaimă a Nordului popor,
Când evul asfințește și dumnezeii mor.
Aducați-vă aminte de-acele nalte poze
De frunțile-n lumină a vechilor profeți,
Pe un pustiu de piatră, pe cer d-azur și roze
Trecu un stâlp de flacări ce lumina măreț
Și-n fruntea unui popol pierdut în chin - e Moze,
Și sufletul lui mare, adâne și îndrăzneț,
Prevede că din sânul pierdutului popor
E viitorul lumii și-al ei mântuitor.
El n-a văzut pământul promisiei divine,
Viața lui se stinse în munții slabi și suri,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mori de vânt
desigur, despre poet
vorbește poezia lui
dar
și pantofii care-l poartă,
masa la care scrie,
ceașca lui de cafea,
tăcerea odăii.
poate mai vorbesc despre el
fotografiile,
câțiva oameni
și multe nopți palide, înainte de răsărit
apoi, despre poet
va mai vorbi
un timp
vântul
.
voi, morilor ce măcinați
rugați-vă
să mai însemne ceva
cuvântul
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă uit...
Mă uit la pozele cu tine,
Spre-a nu muri de dorul tău,
Ce scoate colții albi la mine
Și mârâie ca un dulău.
Mă uit, să nu te uit, la poze,
Niște rețete compensate,
Cu nerecomandate doze
Prescrise de singurătate.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E trist când ajungi să faci lucruri doar ca să vadă alții ce viață frumoasă ai. Când îți pozezi mâncarea, când nu intri în piscină fără o poză, când nu te faci mort în club fără sa faci un live în care crezi că ești funny, când te duci la bibliotecă fără să pui un status despre ce carte citești. Oh, scuze de ultima parte, mă luase somnul scriind. Când o să-ți dai seama că viața se poate opri oricând, o să întelegi și că scopul ar trebui să fie unul personal: să te bucuri de fiecare clipă și să te simți bine. TU, pentru TINE. Amintirile și trăirile cele mai frumoase nu sunt nici în poze, nici în hârtii, nici pe buzele altora. Sunt în capul tău. Sau în sufletul tău. Și stii ce e tare?! Că de acolo poți să le dai play și să le accesezi oricând. Chiar dacă n-ai baterie la telefon sau chiar daca se închide facebookul. Cea mai bună zi din viața ta este aceea în care decizi că viața îți aparține!
citat din Florin Ristei
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fotografie și moarte, adresa este: