frică şi pantere

Unui dresor

Dresezi şi lei şi tigri şi pantere;
Toate feline de temută rasă,
Dar ne mirăm că n-ai nici o putere
Ca să dresezi "pantera" ta de-acasă!

epigramă de Florea Costache din Epigramişti Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare şi puternic, mai voinic chiar decât câinii din Pirinei, Dingo era un specimen minunat al acelei varietăţi de dulăi din Noua Olandă. Când se ridica în două labe, dând capul pe spate, era cât un om de înalt. Sprinteneala şi forţa muşchilor săi făceau din el unul din acele animale care atacă fără şovăire jaguarii sau panterele şi care nu se tem să ţină piept ursului. Cu blana deasă, coada stufoasă şi ţeapănă ca o coadă de leu, cu părul roşcat-închis, Dingo avea numai pe bot câteva pete albe. Când îl apucau furiile, animalul acesta putea să devină primejdios; se înţelege deci pentru ce Negoro nu fusese deloc încântat de primirea pe care i-o făcuse acest straşnic exemplat al rasei canine. Cu toate că nu era prietenos, totuşi Dingo nu era un câine rău. Părea să fie mai curând trist.

Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii curajoşi (elevilor ploieşteni)

Într-o tabără-n pădure
S-au strâns nişte ploieşteni,
Fără teamă, că la mure,
Printre tufe şi buşteni,
Vor da peste-un urs obraznic,
Nemâncat de vreo trei ani,
Care-i peste arbori paznic
Şi-o să-i pape pe puştani!...

Să nu credeţi că au frică
La Zoo de leopard,
Că ar sta, la o adică
Lângă el, fără vreun gard!....
Clipele copilăriei
Le-or purta în gând mereu,
Un crâmpei al veseliei
Şi la bine şi la greu.

Le-or rămâne-n amintire
Dascălii cei sprintenei,

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza (2 septembrie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian se apropie de panteră, nu cu teamă, dar cu prudenţă. Privi felina. Era minunată! Mare, neagră, cu ochii galbeni, sticloşi, cu mersul legănat, elegant, păstra parcă ceva din instinctul sălbatic al semenilor săi din junglă. Lucian se aplecă şi atinse blana animalului. La început, după prima atingere, îşi retrase brusc mâna, dar apoi se obişnui cu blana moale, mătăsoasă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Analfabeţilor

V-am spus că sunt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.

V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.

V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
Cenzori capricioşi ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.

V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felina

Prin jungle, prin păduri, prin munţi
Ochii tăi strălucesc, reci de gheaţă
Azi suntem faţă în faţă:
Tu exişti să ne-nspaimanti,

Te uiţi curiosă, ne sperii
Dar ne încânţi, felină
Că eşti, tu nu ai nici o vină.
Eşti o panteră, tigru sau jaguar?
Vrei să ne ucizi, dar ai o frumuseţe
Ca femeia, divină, care ne inspiră frică.

Ne atragi. Măreşti în noi o spaimă,
Exişti ca să inspiri pericol
Prin munţi, pe dealuri sau coline...
Eşti antipodul creaţiei:
Iubim numai cuprinşi
De forţa care ne ucide.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiu strălucitor

îşi aruncă ştiutele cârlige
să prindă sirenele
atâţia laboranţi pe lumea asta
nimeni nu mă poate convinge că ochii lor nu văd
farul dintre perdelele de ceaţă şi bătăile dintre
cutele inimii
într-o zi tu farule vei înţelege alt limbaj?
nimeni nu înţelege pentru tine
o regie în plus se cântă Bach
dirijorul e acru şi taciturn
primul violonist urăşte muzica
iubirea a murit
în timp ce asculta
cum bate pendula din hol
se dresează leul şi pantera
în ritmul ochilor şi buzelor pocneşte
un bici şi frica îi transformă în miei

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiu strălucitor

scoici fără perle eşuează pe mal
pictaţi în alb şi negru atâţia laboranţi pe lumea asta
nimeni nu mă poate convinge că ochii lor nu văd farul ascuns de perdelele de ceaţă
bătăile dintre cutele inimii le vor asculta într-o zi
şi vor învăţa alt limbaj?
nimeni nu înţelege pentru tine
o regie în plus se cântă Bach
dirijorul e acru şi taciturn
primul violonist urăşte muzica
iubirea a murit în timp ce asculta
cum bate pendulul ora
în hol se dresează leul şi pantera
în ritmul ochilor şi buzelor pocneşte
un bici şi frica umple încăperea cu miei

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva, o să ne avem

Cine spunea că dacă atingi soarele
te arzi?
Minciuni!
Eu, astăzi am fost in miezul lui
şi nu m-am ars,
am simţit altceva.
Ea, ea ardea!
Ardeau buzele,
am simtit când atingerea lor
mi-a lăsat răni pe fiecare gând.
Ardeau mâinile,
când buzele mele au atins
fiecare notă din simfonia
de netrăiri din ele,
am rămas cu o rană
ce nu se va vindeca niciodată.
Probabil n-am să mai pot
săruta altceva,
decât pe ea.
De ce?

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Coandă (16 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XVI

Eram şi de-unde-acum s-aude bine
căzând ăst râu cum sună-ntr-alt ponor
ca zumzetul ce-l face-un roi de-albine.

Când iată-n goană trei, cu-acelaşi zor,
s-au rupt, fugind în pâlc de-o ceată care
trecea prin ploaia asprei cazne-a lor.

Veneau spre noi toţi trei cu strigăt mare:
– "Ia stai, tu cel ce după haina lui
din urbea noastră cea coruptă pare!"

O, ce de răni pe trupul lor văzui
şi proaspete şi vechi arsuri şi-urgie,
încât mă-ncrâncen chiar şi-acum când spui.

La glasul lor s-opri Virgil, iar mie
mi-a zis apoi: – "S-aştepţi pe-aceştia trei,
şi-i demn s-arăţi cu dânşii curtenie.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce plângi mamă? (baladă, în memoria celei ce mi-a dat viaţă)

De vei citi aceste versuri,
Vei înţelege foarte mult,
Vei şti că dragostea de mamă,
E prea puţin, un... cult.

Când îţi văd privirea tristă
Şi pleoapele-n lăcrimate,
Simt că inima-mi plesneşte
Şi deodată nu-mi mai bate.

Să-mi revin mă uit la soare,
Îmi şterg fruntea şi obrazul
Şi-ncercând să-ţi fur o vorbă
Te-ntreb mamă: -Ce-i necazul?

Tu te-ntorci, privind spre mine,
Îţi stergi ochii cu năframa
Şi c-o voce tremurândă
Spui zîmbind: -Mânca-te-ar mama!

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!