frumuseţe şi fuste

Particularitate

Ca Luna eşti, frumoasa mea,
Şi-un pic cam încrezută
Posezi sub fustă, precum ea,
O parte nevăzută.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fusta mini

Că păunul e frumos
Când -şi-arată al său dos,
Femeia a realizat
Şi fusta mini a inventat.

epigramă de Adrian Timofte (august 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fusta

Poate fi lungă sau scurtă,
Din stofă, din catifea,
De-i frumoasă, de-i urâtă,
Unii se ţin scai de ea.

epigramă de Ştefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justiţia în fustă

Azi justiţia divină
Predilect e feminină,
E frumoasă şi fardată,
Să nu fie... deocheată...

epigramă de Constantin Enescu (20 martie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţi rurale

Poliţista pe tocuri,
Te bagă în focuri...
Poliţista-n fustă,
La minte-i îngustă?

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetele nicicînd nu sînt atît de frumoase, ca atunci cînd se întorc de la cîmp. Simple ţărănci, trec prin unduirea lanurilor sub largi pălării de pai, cu o şi mai mlădioasă unduire. Mijlocul, strîns în cingătoarea care adună, în acelaşi cerc, cutele cămăşii şi ale fustei, este izvorul din care graţia li se răspîndeşte în întreaga făptură, pînă la glezne şi pînă la umeri, în inele tot mai largi, într-o ameţitoare euritmie.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Ţara Făgăraşului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot să jur!

Frumoasă fată, pot să jur,
Nu poartă mini şi nici şnur
Şi are fusta foarte lungă...
Subţirică şi-ntr-o... dungă!...

epigramă de Constantin Păun (2019)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gusturi

Mă-ntreabă-n Deva o leliţă
De-mi place noua ei fustiţă
Şi i-am răspuns – aşa-i frumos –
Că-mi place... când o văd pe jos.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miez de fier

O epavă se plimbă printre copaci
atât va mai rămâne din mine
oamenii trec
se grăbesc să moară
curajul lipseşte şi vântul stingher
ridică o fustă
întoarce o vorbă
toţi mi-s-au îngrămădit în suflet
ca ţurţurii
stau gata să-mă străpungă
picioarele frumoase se ridică precum scânteile
peripeţiile unui mojic pe o plajă
întrerup bătăile
dedesubt se zvârcolesc angoasele

secundele trec iubito
ne traversează
singurătatea în care te-am îngropat
se revarsă ca o spumă şi ne-nghite pe toţi

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantanee

Confecţionând din nimicuri nimică,
mai am timp să privesc cerul.
dincolo de dealuri se lărgesc hotarele...
aproape, în linişte murmură râul
în vreme ce marea spumegă undeva,
neauzită de mine,
despre soarta vapoarelor.

graba poartă fuste lungi, pantaloni închişi,
gulere înalte şi vorbeşte răspicat,
răspunzând concret
chiar şi la întrebările nepuse.

femeile îşi deschid culorile
lăsând la vedere locul de unde sânii
încep să plângă atât de frumos
a bucurie a veşnicie şi a dragoste.

poezie de Vasile Ionac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar nu mai pot să aştept sosirea verii

într-adevăr nu-i frumos
că-ai făcut să mă îndrăgostesc de tine iarna
când te dezbrac
când te privesc în aerul îngheţat
braţele tale încrucişate în jurul trupului tremurând
când îţi văd lacrimile curgând pe obraji
draga mea
eşti atât de frumoasă
trebuie să-mi ierţi grosolonia şi impertinenţa
am vrut doar să văd cum arăţi numai cu fusta pe tine
chiar nu mai pot să aştept sosirea verii

poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divă tabloidizată

Presa tabloidă,
Permanent avidă
De analize sociologice
Şi chiar psihologice,
Teren de săpat,
Mină de exploatat,
După atâta tevatură
Au găsit o prospătură,
Nefiind compromisă,
Cu pielea mai lisă,
Părul ei cel negru,
Tineresc, vânjos, integru,
Poartă rochie sau fustă,
Frumuseţe frustă,
Fără urâciune,
Ea e bunăciune...
Totul inundă
Şi nu se confundă,
Venind de undeva,
Frumoasa trufanda!

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tactil

Ce frumoasă eşti în fustă,
Vară, vară,
Şi cum zbori ca o lăcustă
De uşoară!

Îţi ridică vântul poala,
Neglijent,
Mă holbez la coapsa-ţi, goala,
Mai atent.

Fluture de-aş fi, din zbor
Aş putea
Să m-aşez tiptil, uşor,
Chiar pe ea.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricii

dimineţile
sunt nişte păpuşi de porţelan
îmbrăcate-n cămăşi fil-à-fil
fuste lungi
şi pieptare tartan.

hei tu
cel care tragi sfori
în târgurile de frumuseţe ale acestei lumi
nu vezi cum roşesc dimineţile
variabil
de luni până luni?!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul destrăbălatelor frumoase

Destrăbălatele târgului, fetele care n-au învăţat carte
Hoinăreau pe maidane, dornice de dragoste şi vin
În floarea roşie a pulpelor ascuns aveau un spin
În care toţi amanţii se vor cresta de moarte.

Şi nebuneşte, prin vorbe tari sau sincopate gesturi
Într-un apus de soare când târgul părea mai măreţ
Îşi arătau pentru legi un fulminant dispreţ
Şi marea preferinţă pentru viol, asasinat, incesturi.

Feciorii de bani gata abia treziţi din vis
Nedumeriţi priveau aceste ticăloase
Ele mâncau pe stradă gutui viermănoase
Şi-şi dezveleau din pulpă un spaţiu interzis.

Dar nu prostituate erau, ci îndrăgostite
De ceea ce în viaţă e un joc periculos
Sub fuste albastre duceau un sex veninos
Şi-n pumni, ca pe şopârle, tâţele strivite.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Geo Bogza din Poemul invectivă (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda frumoasă

Timp de vânzare! Timp de vânzare!
Trece secunda pe cărare
în coşuri din cadrane vechi
de ceasuri ticăite în urechi
îşi duce fustele orare
pe fusul bornelor solare
Timp de vânzare!
De vânzare!
În depărtare se aude
dispare ca o florăreasă
cu florile uscate... ude...
însă frumoasă...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei "frumoase": Nu există femei urâte, ci doar bărbaţi care nu ştiu să aprecieze frumuseţea...

Mare, grasă, lată-n şolduri,
Parcă-i luată de la solduri;
De-o măsori, la ea lăţimea
E mai mare ca-nălţimea.
Iar această başoldină
E un munte de slănină,

Cu picioare scurte, groase,
Aspre, dure şi păroase,
Labe mari la cea gurmandă,
Încălţări doar la comandă
Şi atârnă de-al ei trunchi
Ţâţe mari pân' la genunchi...

E atâta de umflată,
E aşa de gogonată,
Că atuncea când păşeşte
Parcă se rostogoleşte.
Când ea merge, şade vântul,
Se cutremură pământul.

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (13 octombrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia lumii

Din vechiul Egipt se remarcă geografia sa egocentrică. Desenul lumii în
formă de triunghi cu un vârf în jos reunea cele două părţi ale ţării,
cea înaltă şi cea joasă. O linie în centru îl împărţea în două. Figura obţinută din această
reprezentare era cheia vieţii, cheia întregii existenţe. În termeni
generali nordul era bogat şi sudul mult mai sărac. Marile capitale
precum Memphis, Tebas ori Alexandria înfloreau la frontieră pe malul Nilului sau
în deltă aproape de mare.
Egiptul tindea spre stele ori se afunda în nisip.
Cu o imensă cheie a vieţii făcută din plumb aurit se deschid astăzi cele două
temple din Abu-Simbel sau cel din Luxor, în antica Tebas, cu coloanele sale,
obeliscuri, statui de zei şi marele bulevard incomplet cu trei kilometri de
sfincşi ce unea în vechime această ultimă construcţie cu cea de la Karnak.
La întorcerea spre vapor după vizita la Luxor, un grup de copii ce-i
salutau pe turişti, urmându-i pe aleea ce coboară până s-ajungă la
portul înflorit, au făcut un cor în jurul nostru. Fetiţa cea mai mică, cu un
chip frumos ca faţa lumii când se trezeşte, s-a apropiat de fusta mea. Din Egipt
mi-am adus amintirea acestor obraji iluminaţi, am mers să caut
zborul incredibil al ciucurilor roşii ce înfloresc în salcâmi, şi am găsit
fructul seminţei pe care am plantat-o ca un sărut, şi am făcut-o să crească, precum o
cheie a vieţii, în

[...] Citeşte tot

poezie de Rosa Lentini, traducere de Eugen Dorcescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oborul era un loc fermecător. Mi-l amintesc şi azi cu precizie, îl văd pur şi simplu în faţa ochilor. O intersecţie simplă, nu foarte largă, dar cu un aer balcanic, negustoresc, cum nu mai găseşti azi nicăieri. Dacă veneai de pe Ştefan cel Mare, te năpădea mulţimea firmelor de toate formele, dimensiunile, culorile, scrise pe sticlă sau pe lemn, cu litere de mână, caligrafiate frumos, sau cu cele mai variate caractere de tipar. Sobari, plăpumari, croitori, "Geamuri şi oglinzi", ceasornicari, "Pompe funebre" (aici era mereu câte un coşciug proptit de uşă, căptuşit pe dinăuntru cu valuri de satin), câte o cheie uriaşă de lemn atârnată perpendicular pe perete şi pe care scria YALE, câte un ceas de sticlă, mare ca acelea din gară, dar cu limbile pictate şi cu numele proprietarului scris pe el. Pe stânga era un birt de unde ieşea veşnic un fum albastru cu miros de mititei. Mişunau în jurul lui beţivi, ţigani îmbrăcaţi ungureşte, cu femeile cu fuste creţe după ei, ţărani purtând funii de usturoi şi saci pe jumătate plini, cu iz de cânepă. Peste drum era magazinul de jucării "Scufiţa roşie", pe care îl visam şi noaptea. Era pentru mine un loc feeric.

Mircea Cărtărescu în Nostalgia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casino

frumoşi am mai fost azi
după noi se ţineau nuntaşii
cu flori ieşite din piept
noi cu mâini pline de pescăruşi
până pe fruntea lui ovidiu
zborul e alb ca mireasa din fotografie
surprinsă în spatele meu
la braţ cu speranţa ei de fericire
pe care contabilul de faţă soarele
ar fi putut să o socotească
după formula destinului
marea dansa cancan în fusta ei de spumă
bărcile înaintau suav pe linia răsăritului
plimbând suflete ieşite la viaţă

mâinile noastre erau împreună
pescăruşii continuau să zboare din ele
desfăşurau scara lui iacob
spre cerul de murano
ne prindeam de aripile lor suiam

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!