frunze şi viticultură

Ieri erai încă tânără

Ieri erai încă tânără, ca frunzele,
Ieri erai încă zarzăr şi plop,
Ieri erai încă proaspătă, ca izvoarele,
Ieri erai încă ulcior şi vioară.

Ieri erai încă podgorie în pârg,
Ieri erai încă sprintenă ca mânjii,
Ieri îţi tremurau încă buzele, genunchii,
Acum sălciile-s galbene, galbene...

poezie celebră de Zaharia Stancu din Pomul roşu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă pierd pe plaiuri vechi

Mă pierd pe plaiuri vechi de basm şi de aramă,
Podgoria ma-mbie cu chiote la cramă,
în linuri tălpi desculţe se-ngroapă pan' la pulpe.
Ca frunza, roşcovana, din vite iese-o vulpe
Chefnind - şi dupa ea fug puii dolofani,
O ia la ochi pandarul şi-o dă în bolovani.
Pe blană-i înfloresc deodată maci de sânge.
Amurgul se pravale în zari, un clopot plânge,
Si vântul bate lin cu miros copt de struguri.

Pe drumurile toamnei se leagană în juguri
Boii blânzi cu truda-n trupuri şi cu văzduhu-n coarne.
Si ziua - ziua de-astăzi - nicicând n-o să se-ntoarne.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea toamnei

Am lăcrimat când au plecat cocorii
Plutind uşor spre înălţimi albastre
Zburând lăsau din infinitul zării
Pustiu şi jar în sufletele noastre.

Când m-am întors, în jurul meu natura
Zăcea pe o saltea de frunze moarte
Şi viaţa-şi terminase aventura
Prin crengi hidoase, rupte şi uscate.

O linişte adâncă, nefirească
Paralizase-n-mine-ncet voinţa
Şi o imensă rană sufletească
Îmi devenise-acum toată fiinţa.

Când El văzu nemulţumit acestea,
Chemă cerimea la raport, în goană
Şi rescriind de la-nceput povestea
Luă naştere ceva ce-i zice, toamnă.

[...] Citeşte tot

poezie de Gelu Crisan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia viţei de vie

Priveşte frunzele,
spune bătrânul
miile, zecile de mii de frunze
oprind din sudoarea rădăcinilor
pe timp de ploaie
dar mai ales în secetă
numai atâta sevă
cât să poată fi hrănite
toate asemeni
de la cea dintâi
până la cea din urmă

Vai nouă, oameni,
câte mai avem de învăţat...

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Piaţa Centrală

Cad porumbei peste
Piaţa Centrală,
cad primăvăratice ploi
peste străzi, peste pieţe.
Oamenii poartă pânze de
soare pe feţe
şi-n suflet un straniu amestec
de-azur şi lentoare letală.
Iarăşi cresc muguri în
ceaţa podgoriei,
iarăşi cresc ierburi şi flori din
sinistra ţărână.
Şi-asemenea ierbii, şi-asemenea frunzei,
urcă, tacit,
din latenţa, din
ţărâna istoriei,
urcă-n priviri, urcă-n
gând şi în sânge,
urcă, în vidul
lăsat de pârjolul ateu,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Dorcescu din În Piaţa Centrală (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi ploioasă

E-o zi rece, tristă şi întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Viţa de vie se-agaţă de putredul gard,
Iar la fiecare rafală frunzele moarte cad.
Ziua este tristă şi întunecată.

Îmi simt viaţa rece, tristă şi întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Gândurile se-agaţă încă de trecuta viaţă,
Iar visele cad, cad ca perlele de pe o aţă.
Ziua este tristă şi întunecată.

Fii tare, inima-amară, renunţă la oftat;
Dincolo de nori soarele n-a scăpătat;
Soarta este aceeaşi pentru toţi, ştirea nu-i nouă,
În viaţa fiecăruia trebuie să şi plouă,
Să mai fie şi câte-o zi tristă şi întunecată.

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pictat

să vorbim limba frunzelor
care părăsesc ramul.
să vorbim limba rozelor
care ard în bătaia soarelui.
să vorbim limba nucilor
care şi-au aruncat în văzul prădătoarelor
camăşile verzi.
să vorbim limba viilor
în care locuiesc dintotdeauna
sperietorile.
să vorbim limba unor şerpi încolăciţi
de stâlpii caselor.
să vorbim limba orologiilor
cocoţate în vechile pieţe.
să vorbim limba asta de pământ
aninată deasupra inimii mele
ca o ceramică de Horezu.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de lumină

Lacrimi în mare,
Gânduri amare,
Spuză pe vatră,
Câinii nu latră,
Verdele crud,
Frunză de dud,
Zumzet de-albină,
Roi cu regină,
Viţă de vie,
Iarba învie,
Rouă-n grădină,
Stropi de lumină,
Albul din nori,
Zbor de cocori.

poezie de Julian Radu
Adăugat de Julian Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a spus să ne imaginăm că Dunărea, trecând prin Bărăgan, este ca o panglică azurie, care strânge buchetul la un loc, după ce împletise în ea alte panglici: Oltul, Siretul, Prutul; că Dobrogea cea verde reprezintă tulpinile florilor muiate în apa mării, iar câmpiile care înconjoară ţara cu verde-viu sunt frunzele florilor aşezate pe margine, în timp ce la mijloc, galbenul, roşcatul, albastrul reprezintă fiecare câte o floare. Florile sunt, fiecare din ele, deosebite. Sunt flori aspre din Carpaţi; sunt altele, flori de oraş, salbe de flori proaspete, răsădite şi crescute din sensibilitatea noastră de azi; sunt flori de câmp şi de lacuri, flori de viţă de vie şi flori de grâu. Cu toate însă sunt nemuritoare şi aşezate de multe, multe veacuri împreună, ca să ne fie nouă patrie. Ne-a mai spus că nici o altă ţară de pe harta lumii nu seamănă atât de mult cu un buchet de flori şi că trebuie să fim mândri de frumuseţea nemărginită a pământului nostru.

Ana Blandiana în Buchetul de flori
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi

în reci dimineţi de toamnă târzie
suspină doar vântul prin viţa de vie
ce frunza pătată demult şi-a lăsat
la streaşina casei din margini de sat

când gândul s-aşterne în raza de soare
si-n suflet pătrunde aromă de floare
pot să zâmbesc când ziua începe
nu-i Eros pierdut încă prin vreme

iarna îmi face semn de departe
cu mine vei merge peste o noapte
eu îi răspund... sunt încă în toamnă
şi vise mă-mbracă cu frunze de-aramă

când haina o schimb în altă culoare
la fel voi zâmbi aceeaşi sub soare
de-i toamnă sau iarnă sufletul meu
respiră-n poeme ce-s scrise mereu

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viţa de vie

Firav lăstar, viţă de vie
Te-am tuns... Ai început a plânge
Şi-o lacrimă de apă vie
Străbate, ţi-a pătruns în sânge.

Porneşti sfioasă şi timidă,
Aduni miresmele în floare,
Bobiţe mici din aguridă
Le-aşterni în mângâieri de soare.

Din raza lui culegi dulceaţă
Şi-o dărui ca pe o comoară,
Te scalzi în zori de dimineaţă
În roua nopţilor de vară.

Lianele se-ntind departe,
Ciorchini în frunze se desfată,
În pârg dau boabe sidefate,
Ard nurii sânilor de fată.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Pe lângă mine cad
particule de linişte
cum cade bruma
pe viţele de vie.
Pe lângă mine cad
firele de ploaie
cum cade roua în pletele
bălaie.
Lângă mine cad visurile pământului
răstignite de frunzele de nuc.
Văd lângă mare
zboruri ultraviolet
ce se-mpreună
cu-ngălbenitele catarge.
Îmi sună în ureche
o melodie de dinainte
de-a mă naşte.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodii de toamnă

I

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.

Mai târziu, o coţofană
Fără ocupaţie
A adus o veste-n goană

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nord, printre viile verzi

Acolo unde soarele-a intrat în munţii dinspre vest,
Caut în micuţa colibă-învelită cu paie un călugăr ;
Dar numai frunzele căzute-s acasă.
Mă întorc prin pânze reci de nori;
Se aude prin crepusculul serii sunetul unei pietre.
Mă reazem cu toată greutatea pe rucsac.
Cum oare în această lume, pe acest grăunte de praf,
Poate să existe loc pentru pasiunile oamenilor?

poezie de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul toamnei

Îţi imaginezi ca e totul real,
şi tu eşti conştient de asta,
pentru că eşti o imaginaţie,
când geografia sufletului
îţi arată locuri care îţi iau respiraţia.
Doar când e adevărat,
farmecul trece dincolo de tine.
Ei creează locuri
care se transformă în ochii tăi.
Împreună cu voi noi evoluăm.
Natura ia forma celor pe care-i iubim.
În curând vom realiza
o mare explozie de frunze.
Ritmul aripilor viţei de vie,
cu culorile frunzelor copacilor
şi luna care ne face să ne uitam noaptea.
Natura se întoarce stăpână
a stării noastre de spirit.
Respiraţia noastră pură
se va ridica în nori.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (12 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea bazaconiilor

Noaptea e anotimpul meu preferat!
Atunci e umbra albă
şi verdele e frunză
iar bălţile plouă...
plouate pe obrajii de rouă!

Atunci se lasă stele
în cozonaci umplute
şi morţii pun fiori pe patul viilor
curăţate de zori.

Atunci în loc de soare
cad ouă din copaci
şi printre case
o bufniţă în raze
străluceşte
în coajă îngerească
albuşul înnegrit
din gălbenuş de draci.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine primăvara!

Înfrunzesc câmpiile
Luncile şi viile,
Primăvara cea zglobie
Cerne puf de păpădie.

Cum încep căldurile,
Înfrunzesc pădurile...
Raze palide de soare,
Mângâie fiece floare.

Pe crengile copacilor
Păsările cântă-n cor,
Când ţi-arunci privirea-n zare
Pace simţi... şi sărbătoare.

Zborul pitpalacilor
Te tot poartă-n viitor...
Câte primăveri vor trece?
Una, două?! Nouă, zece?!

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şase peisaje semnificative

I

În China
Un bătrân stă
La umbra unui pin.
El vede florile de pintenul cocoşului,
Albastre şi albe,
Clătinându-se în vânt
La marginea penumbrei.
Barba lui se mişcă în vânt.
Pinul se mişcă în vânt.
Astfel curge apa
Prin buruieni.

II

Noaptea are aceeaşi culoare
Ca braţul unei femei:
Noaptea, femela,
Obscură,

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tomnatic tril

Am îmbătrânit. Iubirea
Se transformă-ncet, încet
Într-un permanent regret
Care-mi copleşeşte firea.

Şi-ntre două dimineţi
Cad în curtea grădiniţei
Frunze prevestind nămeţi
Peste rodul copt al viţei.

Mi se face toamnă-n sânge
Şi mă scurg în damigene;
Raza soarelui se frânge
Sub ciorchinii grei din gene.

M-aţi îmbătrânit, podgorii
Tot sorbindu-vă lumina,
Şi din vin, dar şi din vina
Trilurilor de prigorii.

poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autumnala

Autumnala

Nu găsesc nimic, nici frunze goale,
Pădurile se aricesc sub trombă,
Căutarea creşte-n rotocoale
Cicatricea zilei ce sucombă.

Peste toate treptele căinţei
Cade toamna ca o ghilotină,
Amazonul spart al neputinţei
Mi se varsă-n suflet cu rugină.

Răvăşit, ca viile culese,
Ţin pe masă fricile în plic;
Un paing prin hăuri încă-mi ţese
Pânzele tristeţii din nimic...

Unde naiba eşti când storc alese
Vinuri din negară, pic cu pic?...

poezie de Nicolae Vaduva din insemne culturale
Adăugat de Nicolae Vaduva
Comentează! | Votează! | Copiază!