Citate despre fum și timp
citate despre fum și timp (inclusiv în versuri).

Unde arde ceva, fumul nu lipsește mult timp.
aforism de Publilius Syrus din Sentințe
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Fum
Fumez și fumul, în panica orei,
mă sugrumă ca eșarfa Isadorei
pentru că nu mă iubești.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Conjuncții
Ăsta ni-i harul
Bravi cetățeni,
Eu și groparul
De la Văleni.
Timpul ca fumul
Cât se perindă,
Ne suntem unul
Altui, oglindă.
N-avem hotare
Zile și luni,
Totul ne pare
Plin de minuni:
Lui, i-e pământul
Cert adăpost,
Mie, cuvântul
Singurul rost.
[...] Citește tot
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iluzoriu, întindem de pătura trecutului peste viitor. Istoria unei vieți e precum fumul unei lumânări, există doar atât cât timp viața arde în noi!
aforism de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi fumul...
Vezi fumul cum se stâlpuie în zări
și umbra lui pe vale nălucește?
ci viața, mi-ai vorbit prin înserări,
Nu-i fumul ce sub lună aburește,
E umbra lui fugară din cărări.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învățat să mor
dacă pleci
pune-mi o perfuzie cu morfină
câte un strop pentru fiecare ceas
moartea nu vine
în plic recomandat
fumul țigării
s-a speriat de tine
sfidând vidul
otrăvește-mă
timpul nu mai are răbdare
viața e singura dorință
pe care n-am știut s-o trăiesc
am învățat
să mor în fiecare zi
iubindu-te...
poezie de Denisse Huzum
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec III
Când ai trecut
Florile și-au întins gurile, ochii,
Pentru sărut.
Plopii-au băut
Fumul sălciu al zării.
Înalți se clatină la marginea serii.
Clopotele pădurilor sună,
Clopotul serii
Fâlfâie, sună, răsună.
Poate-am sorbit din vinul iubirii,
Poate dragostei i-am gustat mătrăguna.
Galbenă, se furișează-ntre noi,
Ca o vulpe de aur, luna.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Istoria unei vieți e precum fumul unei lumânări, există doar atât cât timp viața arde în noi!
aforism de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!


Focuri de toamnă
Toamnă-n grădini, cât vezi cu ochii
Până hăt în vale,
Din bujorii focurilor fumul
Se înalță către cer agale.
Vara a plecat și-a luat cu ea
Tot ce-a fost culoare și parfum,
Din focurile roșii se-avântă înalte
Turnuri cenușii de fum.
Fredonează cântecul fiecărui anotimp!
Strugurii s-au copt în vii!
Flori în timpul verii,
Iar când vine toamna, focuri vii!
poezie clasică de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Frumoși nebuni cântă dragostea, libertatea și răzvrătirea. Adică viața. Paginile scrise atunci se păstrează ca fumul în crestătura icoanelor potrivite sub candela Timpului. Sunt de zăpadă albastră, de Dunăre neistovită și umblă-n ele sănii alungite de crivăț, duhul legendelor și al gerului care încleștează Bucureștii la margini de Orient și lângă inima binecuvântată a tinereții și a femeilor.
citat celebru din Fănuș Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Plouă
Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ține ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Și când se crapă iar de ziuă - plouă.
În faptul zilei, streșinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!
Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ți facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere - te udă.
Există și răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-așa, de sus,
Și cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puțintel - a ploaie.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Plouă
Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ține ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Și când se crapă iar de ziuă, plouă.
În faptul zilei, streșinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, plouă, nu se-ncurcă!
Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ți facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere, te udă.
Există și răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-așa, de sus,
Și cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puțintel a ploaie.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe seci
S-a pierdut în fumul de țigară
gustul amar de cafea
al dimineții.
Nimeni nu regretă
timpul împărțit la doi
al amintirii.
Numai surâsul uitat în oglindă
mai inventează fericirea...
poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!


cernută de pânza timpului
ceața densă a amintirilor
se separă treptat
de fumul firav al amăgirilor
rămânând doar esența
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pacea
Nopți și câte zile
Până la scadență
Măsurate-n mile:
Milă, Excelență!
Omul vine, pleacă
Pietrele rămân
Râul dacă seacă,
Timpul e stăpân!
Și-om pleca cu toții
În ținutu-acela
Fiii și nepoții
Ne-or găti nacela
Fără pulberi drumul,
Fără de întors
Fumul, poate scrumul
Dacă ni s-a tors,
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfaturi
I
Cu pipa-nvăluită de-a fumului dantelă,
Privește cum se naște poemul diafan,
Apoi, după-amiază, stând rezemat de-o stelă,
Ascultă-n crâng cum cântă din nai divinul Pan.
II
La adăpost de vară sub falnicul castan,
Spre-a da culoare clipei, de griji când se golește,
Ascultă-n timp ce vinul în cupă se topește,
Cum cloncăne carafa ca un bătrân curcan.
III
Acum, după o noapte de trudnică migală
A versului, la ora când lămpile apun,
Coboară în grădină: crini, albi și galbeni pun
O pajiște de stele-n a dimineții poală.
poezie clasică de Leon Verane din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerea de a muri
Să mori din dragoste
A visa, a dormi, a iubi, a muri
Te simt în suflul meu, abia am curaj să te respir
Simt că mă frânge aburul tău, nu pot să-mi revin
De când trăiești în amintiri mi-e noaptea amară
Strig agonia mea și mă-nec în fumul de țigară.
A fi sau a nu fi, a muri, a dormi
Sunt mort de frica nopții și a morții, a chinului
Cuvintele lovesc în pleoapa deschisă a destinului
Aștept pe-o margine de timp în umbra scăzută
A formei tale tulburi, tristă și obosită
Strigătul meu spre viață și strigătul spre moarte
Se zbate-ntre pereți de singurătate
Se zbate-n contratimpi în nopțile grele
Bătute-n cuie ascunzând zilele mele rele
[...] Citește tot
cântec interpretat de Michael Sardou, muzica de Michael Sardou, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bătrâni la umbră
Obosești repede, uiți ușor,
Începi să vorbești singur,
Miști din buze...
Te surprinzi în oglindă mișcând din buze,
Știu cam cum o să fie când voi fi bătrân.
În fiecare vară am o zi, două, o săptămână
De bătrânețe.
Zbârcit, uscat ca un sâmbure de piersică în miezul zilei
Zemoase.
Un Ulise care uită de la mână până la gură,
Unde trebuia să se-ntoarcă,
De ce rătăcește pe mare
Și dacă e înainte sau după războiul Troiei.
Un Ulise cu puține șanse de-a săruta fumul ieșind de pe hornurile
Patriei.
Eziți între a-ți potrivi cravata
Sau a te strânge cu ea de gât.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Hiems
E iarnă, urlă crivăț; în vatră-i foc sărac; și ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârșit de veac,
natura-și dă solemnă agonicul răsuflet,
și-atâta somn și moarte și-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.
De frig te-nghemi, și-o raclă îți pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuiește roată
și ciori ca de funingeni așteapt-un hoit trântit;
și gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.
poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Hiems
E iarnă, urlă crivăț; în vatră-i foc sărac;
și ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârșit de veac,
natura-și dă solemnă agonicul răsuflet,
și-atâta somn și moarte și-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.
De frig te-nghemi, și-o raclă îți pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuiește roată
și ciori ca de funingeni așteapt-un hoit trântit;
și gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.
poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fum și timp, adresa este:
