Citate despre gânduri și metafizică
citate despre gânduri și metafizică (inclusiv în versuri).
Dumnezeu are tot interesul să-și vegheze adevărurile. Uneori, o simplă smucitură din umeri i le dărîmă pe toate, căci gândurile i le-au surpat de mult. Dacă un vierme e capabil de neliniște metafizică, și el îi tulbură somnul.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
- poezie metafizică
- Prin poezie metafizică înțeleg acea poezie în care ce este în mod obișnuit înțeles doar prin gândire este cuprins de sentimente, sau aceea în care ce este în mod obișnuit doar simțit este transformat în gândire, fără a înceta să simți.
definiție clasică de T.S. Eliot
Adăugat de Alina Roxana Chirila
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără parașută... metafizică, riști să te sufoci în straturile superioare ale gândului!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
O fată mă interesează prin virtuțile și viciile ei. Când le cunosc, mă dezgustă. În cele mai nebunești îmbrățișări, eram indiferent. Luciditatea mea deschidea mii de ochi noi și savura priveliștea membrelor desfăcute sau incinerate. Am iubit prea mult metafizica pentru a nu ajunge un apropiat al fetelor. Și cu cât mă apropiam mai mult, cu atât eram mai liber și mai calm în gândurile mele. Întotdeauna am căutat partea îngerească sau diavolească din ea. Sexul, pentru mine, nu e decât o libertate în plus și o dogmă pe care o pot verifica sau anula. Am spus, am trăit prea mult în metafizică. Acesta este drumul către pierzanie sau victorie prin femeie.
Mircea Eliade în Isabel și apele diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerii au descoperit o întreagă literatură europeană de metafizică și etică a disperării. Și pentru că disperarea este un sentiment necunoscut românului (care a rămas, în pofida atâtor erezii și culturalizări, drept credincios Bisericii Răsăritene), tinerii intelectuali au dedus stupiditatea iremediabilă a acestui neam. Tot ce nu se găsește în Pascal, în Nietzsche, în Dostoievski și Heidegger și toate aceste genii au elaborat o gândire impenetrabilă structurii gândirii românești tot ce nu se găsește în nebunia unui biet om din Germania, în viziunile unui rus și în meditațiile unui catolic în veșnică îndoială nu înseamnă nimic, nu are valoare filosofică, nu are valoare umană.
citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumneata zici "un om cu tact". Fie. Nu vei răcni niciodată, nu vei sparge niciodată nimic, nu vei îmbrânci pe nimeni. Politețea este metafizica dumitale. Te supraveghezi ca pe un edificiu public. Poliția este vocația dumitale. Ai etaje și apartamente interioare pentru fiecare sentiment sau gând, ai scări și ascensoare care te duc precis de la o gândire la alta. Ești portarul acestei clădiri: controlezi cine intră și cine pleacă, închizi ușile, stingi lumina, faci ordine. Îți crești cu atenție plantele de apartament, le tai ramurile care îndrăznesc să crească neregulat, proptești tulpinile care se îndoaie, retezi coroanele ce se ridică prea înalt. Nu suporți pădurile, te simți bine numai în parcuri. Iar dumneata ești propriul dumitale parc. Aș vrea să știu dacă n-ai întrezărit niciodată umbra morții dincolo de micile certitudini pe care le cultivi...
Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi găsim în propria noastră conștiință mărturii atât de strălucitoare despre existența unității în trei ipostaze (eu, tu, noi), încât această dogmă devine o necesitate pentru gândire și punctul de plecare al oricărei metafizici. Dogma Sfintei Treimi nu este numai o formulă doctrinară, ci o experiență creștină vie.
citat din Serghei Bulgakov
Adăugat de Loredana Foca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alvy Singer: M-au exmatriculat în primul an de la Universitatea din New York pentru că am copiat la examenul de metafizică am privit în sufletul colegului de alături. Când a aflat mama, care era o femeie cam instabilă emoțional, s-a încuiat în baie și a luat o supradoză de piese de mahjong. Pe vremea aceea eram deprimat și frecventam un psiholog. De fapt, chiar aveam gânduri de sinucidere, dar psihologul meu era un freudian foarte riguros și, dacă mă sinucideam, ar fi trebuit să plătesc pentru ședințele rămase.
replică din filmul artistic Annie Hall, scenariu de Woody Allen
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensuri ascunse, ce ar putea să fie formulate în chip abstract, nu se găsesc în poezia mea, decât ca alunecări, pe cari însumi le condamn. Toate sensurile țin de domeniul unei sensibilități metafizice, ce coboară în adânc și vine în adânc, ele n-au confinii cu înțelegerea filozofică discursivă... În poezia mea sunt frecvente și motivele mitice, chiar teologice. Dar de aceste elemente uzez în chipul cel mai liber, ca mijloace de expresie poetică. Motivele nu sunt tratate "dogmatic". Le folosesc în sens totdeauna creator, liber; le modific și le amplific după necesități. Născocesc motive mitice la fiece pas, fiindcă fără de-o gândire mitică nu ia ființă, din păcate sau din fericire, nicio poezie.
Lucian Blaga în Opera poetică, Luntrea lui Caron (2010)
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la gânduri și metafizică, dar cu o relevanță mică.
Metafizica în cercuri
Deschide poarta verilor
Palmele ude fă-le izvoare
Lasă greierii să cânte
Și fluturii să zboare
Pune metafizica în cercuri
Dând nemurirea păsărilor
Nu te teme de gânduri
Păstrează libertatea
Pământului de sub tălpi
Adună diamante din rouă
Respiră aspirații
Închizând poarta ignoranței
Fără a întreba pe nimeni
De ce?
poezie de Constanța Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar dacă sună metafizic, îți zic că îi port în gândurile mele pe eroii aerului ce strălucesc ca niște stele pentru umanitate și mă rog Dumnezeului Atotstăpânitor pentru sufletele lor. Totul ar fi mult mai ușor dacă am crede în eternitate, dacă am da nemulțumirile, ura la o parte și am asculta poruncile pline de bunătate din Sfânta Carte.
Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare dintre concepțiile noastre principale, fiecare ramură a cunoștințelor noastre trece în mod succesiv prin trei stări teoretice diferite: - starea teologică sau fictivă, starea metafizică sau abstractă și starea științifică sau pozitivă. Astfel, a spus într-o zi Auguste Compte și formula, rezistând victorioasă încercării faptelor, a rezumat pâna aici, în mod fidel, istoria intelectuală a omenirii. Suntem oare din întâmplare la o cotitură a acestei istorii? Căci iată un fenomen straniu, fără precedent în istoria gândirii. O știință ajunsă în starea pozitivă este în curs de a-și schimba drumul ca să revină la starea metafizică. Iar această știință este cea mai simplă, cea mai veche, cea mai perfectă dintre toate, anume matematica.
F. Gonseth în Fundamentele matematicii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirare frumoasă
Când caii năvalnici în dans se aprind
Și veseli coboară în lunci,
Doar norii îmi strigă mirați de porunci
Și-aruncă cu zâmbete-n gând.
Puterea din vin se coboară-n picior,
Cu murmur de pași peste gând.
Iar corpul se lasă purtat doar de vânt,
Când sunetul trist se închide-n covor.
Mireasma de haine ramasă acasă,
Vulcanic combină succint,
Al pielii miros combinat în distinct,
Cu iz metafizic și lemn de pe masă.
Chemarea din sunet ne strig-a putere,
Ce curge pe corpul brumat,
Închis într-o sticlă cu geamul cam mat,
Purtată succint în odăi de campere.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (1 ianuarie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slove în lumină
trăiesc extaze ample cu slove și muzici
poeții cutezanței îmi preocupă timpul
sunt pentru suflet prieteni metafizici
cu înțelegeri vaste care-și arată chipul.
voi turna iubirea cu mărinimie
răspândind voioasă poematice gânduri
expansiunea mea la sacra boemie
mă așează-n paralele în liniare rânduri.
versuri mă întremează îmi dau energie
cuvinte senzuale îmi ajung în suflet
nu există timp fără dram de magie
reflexele de Paradis le adun prin umblet.
iubirea pentru viață crează sinergie
pe cerul împlinirii nu-i loc de urlet de tunet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiaj prin vis paradisiac
vise renasc din cenușă ca pasărea Pheonix
să simt iar paradisul aproape de cord
mă desfășor în viață cu credință de onix
revelații mă umplu de la Sud la Nord.
cântecele vârstei și iubirii sunt scrise
în sufletul meu îndrăgostit de vers
sunt în voiaj prin lume pe drumuri permise
Dumnezeu mă ocrotește de înger pervers.
căzută-n contemplare descriu peisaje
de o frumusețe rareori întâlnită
razele prietene ning peste mine miraje
cuprind și frenezia din lumea infinită.
cu gânduri albastre fac adesea voiaje
printre stele. sete metafizică desțelenită.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ecuatorul gândirii
fac drum prin întuneric lumini să descopăr
goliciunea metafizică să mi-o acopăr
fascinații învăluitoare culeg de la stele
conștiința lucrează broderii, dantele.
dialectici îngerești picură din condei
adâncimi de suflet izvorăsc din idei
beatitudini și extaze iau formă de concret
Dumnezeu m-a înzestrat cu minte de poet.
scriu despre viață cu patos de boem
timpul se transfigurează în fiece poem
mi-am construit destinul pe cântec și slove
secunde am îndulcit cu fresh de mangrove.
apropierea de poeți mod firesc al iubirii
prietenii îmbogățind euatorul gândirii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degeaba
degeaba repar cuvintele ologite
de vântul oval aventurat-n canicula iubirii
ori reorientez sentimentul spre întâiul strigăt,
când suavele gânduri cu paniere în mână
culeg bunătăți din flora metafizicii.
de prisos voi cercei și voi nimburi,
căderi din matinalul zbor al stelei târzii,
călătorită prin intrinseci...
degeaba plonjonul păsării în zarea tălpii
redesenând dimensiunea zborului,
fără garduri și delicvent prin hăul negației...
degeaba tu și eu,
neîntrebați întâmplării sosiți
și prin crăpăturile gravitației căzuți
în brațele celuilalt,
când un fatal cântă dintr-un caval!
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ah!, Simm, poezia...
Liturgic erotism, sublim wagnerian,
interpretat serafic la orgă și pian...
Lacrimi și muguri năzuiesc spre Cer,
voluptăți ce se pierd sfâșiate-n eter.
Singurătăți pline de urma lui Dumnezeu,
ah!, metafizică și transcendent, polileu.
Gânduri sfărmate în puzderii de versuri,
lespezi de-azur, delicatețe și sensuri...
Din carnea-ți lucidă răsar primăveri,
siderată, te-ntrebi cine-ai fost până ieri!
Sufletu-ți fermecat de lume și sine,
complice cu absolutul, mi s-a-nfipt în retine...
Ah!, Simm, poezia e farmec, leșin, rătăcire,
te scoboară-n suprem și-n nefericire...
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul românului dezromânit
Înfrângerile neamului fac din durere un rai,
O primăvară a instinctelor ne pierde solemn,
Trăim într-o țară condusă, cu cranii de lemn,
O, Doamne, nu ne pierde-n abis, în tropot de cai...
Ne îmbătăm cu nimic, în prea-adormiri de alai,
Eminescu și Dumnezeu ne fac câte-un semn,
Rostul metafizic al patriei ne-ar putea fi îndemn,
Căci, Cerul ne surâde voluptos și, aproape, corai!
Ne-am pierdut darul demnității, vai!, pe traseu,
Deși, întâia lacrimă verde a lui Adam ne-a unit,
În fiecare român înstrăinat e mereu un non-eu,
O lepădare patetică și, Doamne, un gând ostenit,
O despatriere lăuntrică, un vifor, un vânt-alizeu,
O, Doamne, e vremea românului dezromânit!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul românului dezromânit
Înfrângerile neamului fac din durere un rai,
O primăvară a instinctelor ne pierde solemn,
Trăim într-o țară condusă, cu cranii de lemn,
O, Doamne, nu ne pierde-n abis, în tropot de cai...
Ne îmbătăm cu nimic, în prea-adormiri de alai,
Shakespeare și Dumnezeu ne fac câte-un semn,
Rostul metafizic al patriei ne-ar putea fi îndemn,
Căci, timpul ne surâde voluptos și, aproape, corai!
Ne-am pierdut darul demnității, vai!, pe traseu,
Deși, întâia lacrimă verde a lui Adam ne-a unit,
În fiecare român adevărat e mereu un non-eu,
O lepădare patetică și, Doamne, un gând ostenit,
O despatriere lăuntrică, un vifor, un vânt-alizeu,
O, Doamne, e vremea românului dezromânit!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gânduri și metafizică, adresa este: