Citate despre gânduri și obrăznicie
citate despre gânduri și obrăznicie (inclusiv în versuri).
Gândurile îi năvăliseră greierului în cap într-o seară, când nu putea ațipi din pricina unei priveghetori care-i împuiase capul cu cântecele ei, de sus, din copacul supt care dânsul se odihnea. "Mă rog, n-aș putea-o vedea și eu pe dihania asta? Ce neam așa de obraznic sa fie?" se întreba greierul. Și cum numai de întrebat se putea întreba singur, ca să afle și-un raspuns, își puse în minte să iscodească pe o lăcustă, deși numai la gândul că avea să vorbească unei obrăznicături, care îndrăznise să se întreacă din sărit cu el, îl apucau furiile. O căuta totuși și n-o găsi. "Firește gândi greierul lăcustă și să stea acasă dracul a mai văzut!" Și cum luna se ascunsese într-un nor, rugă pe un licurici să-i lumineze calea. Și, așa, se întoarse.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Cântărețul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cea dintai durere" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Ți-ar place, toți bărbații...
Ți-ar place, toți bărbații în patul tău să vină,
Femeie deșucheată, punct negru în lumină!
Iar dinții, spre-a-i păstrare acestui joc turbat,
O inimă, să roadă, pe zi, te-ai angajat.
Ferestre de dughene par ochii tăi în ceață,
Și-arzând, ca lampioane, la sărbători in piață,
Se folosesc obraznic de-o forță de-mprumut,
Căci legea frumuseții nicicând n-au cunoscut.
Mașina oarbă, surdă, prea meșteră la crime,
Tu, care-ai supt de sânge atâta omenime,
Cum nu te prinde-oroarea, privindu-te, să vezi
Că,-n mii de-oglinzi, puterea de diavolă, ți-o pierzi?
Păcate mari, pe care le-ai săvârșit cu faimă,
Nicicând nu te făcură să dai napoi cu spaimă,
Văzând cum că natura, măreață-n gând ascuns,
Să plămădeasc'-un geniu din tine, a ajuns,
Din tine, desfrânato, regină-n preacurvie?
O, splendidă mocirlă! cerească mârșăvie!
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Textele de mai jos conțin referiri la gânduri și obrăznicie, dar cu o relevanță mică.
Mă trag dintr-un gând
imaterial cu vorbe bune
sunt craiul de tobă cu dragostea
în drum serios și visător
mă uit la femeile de treflă
cu ochii verzi și obraznici
care mă sărută profund până ajung
palid în viața culturală
mă trag dintr-un vis cu lacrimi
lăsat pe etajera plină cu cărți
lângă o țigară cu urme de ruj
pe filtru lung și elegant
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii curajoși (elevilor ploieșteni)
Într-o tabără-n pădure
S-au strâns niște ploieșteni,
Fără teamă, că la mure,
Printre tufe și bușteni,
Vor da peste-un urs obraznic,
Nemâncat de vreo trei ani,
Care-i peste arbori paznic
Și-o să-i pape pe puștani!...
Să nu credeți că au frică
La Zoo de leopard,
Că ar sta, la o adică
Lângă el, fără vreun gard!....
Clipele copilăriei
Le-or purta în gând mereu,
Un crâmpei al veseliei
Și la bine și la greu.
Le-or rămâne-n amintire
Dascălii cei sprintenei,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (2 septembrie 2015)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Regatul Ruginii
Aș da mult să pot
scrie poemul
despre cel care ai fi vrut
să fiu.
Vinul nou care umple burdufurile crăpate,
pierdere asumată.
Fără figuri de stil, în puține cuvinte,
despre Regatul Ruginii.
Nu știi ce-mi ceri, nu știu ce-mi ceri,
am să-l caut pe acel om.
În gândurile mele
nu se mai poate odihni decât uitarea.
Aș da mult
și pe sub mână
să ne putem îmbrățișa sub merii-nfloriți,
două morminte năpădite de licheni obraznici.
În camera ta, în camera mea,
nu mai e loc
de oglinzi care scriu neîncetat
[...] Citește tot
poezie de Costin Tănăsescu Ștefănești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cu lumea imperială n-am fost legat decât doar copilărește,
Mă temeam de scoici, la gardiști priveam pe sub sprâncene,
Încât nu-i sunt dator nici cu un strop din sufletu-mi, firește,
Oricât m-aș chinui să seamăn cu străine și grave specimene.
Cu prostească importanță, supărat, în căciulă de castor, udă,
Eu nu am stat sub al băncii petersburgheze portic egiptean,
Și pe lămâioasa Nevă în foșnetul sec al bancnotei de-o sută
Niciodată, niciodată vreo țingancă nu mi-a dansat de alean.
Presimțind viitoarele cazne, de la urletul faptei de revoltă,
Fugeam spre nereidele mele, nereide, de la Neagra Mare,
Și de la divele epocii, de la europene-n ținută dezinvoltă -
Ce de-a jenă, durere am mai tras, ce de-a obidă chinuitoare!
Deci, de ce și până astăzi ăst oraș îmi mai apasă dominator
Gânduri și sentimente, în baza unui drept de demult, abolit?
De la incendii și geruri el devine mai obraznic, impilator -
Tot mai vanitos, mai blestemat, mai găunos, mai întinerit!
[...] Citește tot
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
MINORITARILOR!
Voi sunteți azilanți în țara asta
Și azilanți ați fost de la-nceput,
Nu încercați să faceți pe stăpânii,
Cu cei ce v-au primit când v-a durut!
Ce proști vor mai primi cum se cuvine,
Cu pâine și cu sare pe ștergar
Și unde-altundeva v-ar fi mai bine,
Feriți de răul gând duplicitar?!
Nu fiți obraznici până peste poate
Și nu fiți trădători și aroganți,
Să vă dea Domnul vostru sănătate,
Dar nu uitați că sunteți azilanți!
Nu tulburați o pace ancestrală,
Cu neamul lupilor nu vă jucați,
Vedeți-vă de treburi cu fereală,
Să nu trădați și nu veți fi trădați!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea lumina mea albastră
Cu ce lumină-albastră cerul tău
Cer presărat, intens, cu praf de stea
Lin învelește-n doruri lutul meu
Ce-i rece și sleit, iubirea mea.
Sclipesc în noaptea rece ochii tăi
Cu dulce și aprins aleanul lor
Stârnind în mine flăcări-vâlvătăi,
Ce fac să simt că sunt nemuritor.
Tu nici nu știi, măcar, azurul meu,
Cum te privesc și obraznic și curat..
Ce dulce paradox e-n mersul tău
Lasciv și inocent e, totodat'!
Când mă săruți, gingaș, adeseori,
Cu buze moi, arzând catifelat,
Tu mă reînvii, fără să mă omori
E-un simțământ neînțeles, ciudat.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 8 comentarii până acum.Stihuri inocente
Vino! Te-aștept să vii încet
în taina nopții să te cert
și-apoi în frământări să-ți iert
păcatul dulce desuet.
Vino! Și fii obraznică,
convinge-mă că n-ai plecat,
lăsându-mă încețoșat
în starea cea năvalnică.
Vino! Te aștept lunatic,
nopțile-s obositoare
și-n lumini pâlpâitoare
amintiri și-un gând angelic.
Frică-mi e de întuneric
și de singularitate,
mi-ar fi o necesitate
liniștea să-ți strâng feeric.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă satur privindu-te, savurându-te cu nesaț în umbra palidă a asfințitului. Mor si renasc când zorii iși flutură genele lungi asmuțindu-mi gândul obraznic sub privirile tale. Nu cumva să mă uiți vreodată!
Strânge-mă tare la piept, ocrtotește-mă de mine întâi de toate. Te iubesc fără dacă sau pentru că. Fără explicații, din toată inima mea plăpândă dar curajoasă. Viața e o nuanță. De care vrem. Si tu, fărâma mea de vară frumoasă, împărțită la asfințit de iulie ai gust de august fără sfârșit..
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păream inocenți
Foșneam amândoi precum pomul sărut,
Cu buzele, frunze timide,
Prea umede parcă în vântul tăcut,
Ce suflă și-n brațe cuprinde
Păream inocenți, neatinși de nimic,
Doar tremur, dorință intensă,
Un pic rușinați... dar obraznici un pic,
Și-o dragoste mare, imensă
Să nu mă întrebi nici de ce și nici cum,
A fost de ajuns o privire,
A fost un atunci ce a dus la acum,
O mare, nespusă, iubire
Și chiar dacă pare că mult a trecut,
Atingerea noastră mai știe,
Aminte aduce de tot ce-am avut
Și parcă din nou ne îmbie
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă tu ești o planetă străină
Se întunecase și viața noastră devenise
un transatlantic alb, albastru, pâlpâitor.
Deasupra, orașul plutea fragil ca un aisberg orbitor
te purta pe scuturi strălucitoare te ridica
înfășurată în drapele de frig luminos.
Și dacă părul tău e o ființă venită de pe altă planetă?
Fiecare secundă
arunca un câmp verde printr-o fereastră de tren.
Respira lângă tine. Te pândea cu nările ca doi ogari
întărâtați de iepurii mirosului tău.
Și dacă glasul tău e o ființă coborâtă din altă planetă?
Ar mai fi ceva timp.
S-ar putea profita de pe urma singurătății tale.
De pe urma spaimei că nu m-aș putea face înțeles.
Că pe lângă viața mea ar putea trece pachebotul cel mai înalt
din lume.
[...] Citește tot
poezie de Traian T. Coșovei din Cruciada întreruptă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "La formarea ideilor" de Traian T. Coșovei este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Grâul, pleava și neghina
Pe-arioi lâng-un ciurlan
Leapădă de zor combina
Adunându-se-n morman
Grâul, pleava și neghina.
Dinspre margini aruncată,
Pleava plină de gâlceavă,
Încrezută și-nțepată
Se ridică dusă-n slavă.
Și în zboru-i efemeric
Nu puțini erau acei
Ce aplaudau frenetic
Toat-ascensiunea ei.
Pripășită lângă grâu,
Molia, nici gând să zboare,
Îi strânse cureaua-n brâu
Tot furându-i din mâncare.
[...] Citește tot
fabulă de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Că v-am greșit, vă cer iertare!
Ah, am păcate omenești
Cât nici cu gândul nu gândești,
Păcate multe, fără număr,
N-am dus o viață de călugăr.
Mai multe ca nisipul mării,
Ca frunze-n codrii toți ai țării,
Cât nu-s de mulți în mare pești,
Că de le numeri te-ngrozești.
La Judecata de Apoi,
Chiar Dumnezeu va da-napoi,
Văzând că sunt atât de multe
Și-atât de grave și oculte.
Ades trufaș cu voi am fost
Și fără rost v-am luat la rost;
Am fost obraznic de nespus
Și v-am privit semeț, de sus.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Păcatele și Păcătoșii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (20 iunie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gâlceava fructelor
Pe măsuță, în salon,
lângă o chisea cu miere
și-un pahar plin cu sifon,
rânduite-n fructiere,
roade, care mai de care,
coapte, dulci, aromitoare,
stau grupate după sort:
în prima sunt indigene,
în cealaltă, din import.
Când le vezi cum își zâmbesc
peste-un fir de garofiță,
n-ai zice că pe sub gene
reciproc se socotesc.
Iar eu de-un minut întreg,
așteptând să-mi vină gazda,
dusă după-o linguriță,
mă întreb: Ce să-mi aleg?
[...] Citește tot
fabulă de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara s-a dus
Am lăsat în urmă vara,
Toamna mi-a ieșit în cale,
Iar și-a-ncrețit fruntea, țara:
Ploi de crize vin, rafale!
Câmpu-i trist și secerat,
Oamenii se-ascund prin case,
Plânge cerul, aritmat,
Peste frunzele rămase.
Sufletele ni se-nchid
Ca o pleoapă obosită,
Între noi crește un zid...
Gândurile trec prin sită.
Melcii sunt acum stăpâni,
Scot coarne impertinente,
Nici tineri și nici bătrâni,
Dar lipsiți de sentimente.
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imagini sub impuls
roua își plânge conturul pe margini verzi
orașe prinse de clopote
și atârnând în dureri alcaline.
dâra albă a melcului
marchează starea dincoace de uimire
cu luciri obraznice.
popasuri pe speranțe pustii
emoții întortocheate când arțarul zburdă prin noi.
din petice de întuneric gândul nu mai cară
înfricoșări ce se ascund sub trecători de timp.
păsări căzute din argint în noi cei doi
dați în lungimea nimicului ce bate din consistențe.
așteptarea scârțâie în uși
cerneala se joacă cu verbe martire.
aproape de mine glezne nude în derivă
prin iarba arsă de umbră în talent și voluptate.
prin gene se strecoară muget de apus
întins de creangă pe creangă.
zări îngropate în cimentul sub talpă.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din ochii celui mai obraznic bărbat
Din ochii celui mai obraznic bărbat
Mă priveau stâncile unei aroganțe alese...
Eu, femeia tânără, un veac am înserat
În zborul păsărilor ce știu să deteste
Trufia, ignoranța și simpla trădare
(Intuiția niciodată nu m-a părăsit)
Aveam să-l modelez ca pe un lut moale
(Să fi fost bărbatul cel mai iubit?)
Și să fac din el, deseori - un ulcior
Și așa, cum se crede plin cu licoare,
Să-l las, zi de zi, să moară de dor.
Din ochii celui mai obraznic bărbat
Eu cobor, domol, ca un izvor de câmpie
Și ocolesc toți bărbații din stat
Cărora le-am zâmbit cu mărinimie.
Intersectez noaptea, fiind acea lumină
Ce din stele nici gând să cadă,
Zorii multe-culori îi aprind și-i iau în mână
Și-i sfătui în pieptul cui să ardă.
[...] Citește tot
poezie de Renata Verejanu
Adăugat de Valentin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Entropia
Se duse viața ca un vis de noapte
rătăcitor pe geana gândului târziu,
privind-napoi parcă deschid o carte
lăsată pe un raft străin fără să știu.
Cuprinzătoarea-entropie-a vieții,
eternă, distructivă, fără de sfârșit,
m-a copleșit cu vălurile ceții
întinse peste cuget pân' la infinit.
Uitări bizare-ajunse peste vreme
m-au adâncit adesea-n ironia lor
printre figuri din false teoreme
găsite-n cărțile cu titlu-nșelător.
M-a sfătuit un guru într-o seară:
a fi văzut pe culmi abil cugetător
nu te speti să-neveți pe dinafară
rețete fără sens, pe gustul tuturor.
Nu-l lăuda pe cel sărac cu duhul,
dar insolent, rebel ori veșnic inutil
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 03.02.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea poetului
O, rege, răzbunare, răzbunare!
Îți cad la picioare.
Fii drept și pedepsește pe cruntul ucigaș
Osânda lui în vremuri viitoare
S-arate lumii dreapta-ți judecată,
Să fie-o pildă pentru ticăloși!
(din tragedia "Venceslas" de Jean de Rotrou)
Sclav al onoarei, suflet drept,
Jignit de clevetiri mărunte,
Poetul cu un glonte-n piept
Muri plecându-și mândra frunte!...
Ocara lumii și minciuna
L-au supărat, nu l-au supus,
Și singur ca întotdeauna
S-a răzvrătit... și-a fost răpus!
Răpus! Ce rost mai are plânsul
Și corul laudei deșarte
Și scuza foanfă pentru dânsul
În fața împlinitei soarte?
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihail Lermontov din Poezii (1959), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gânduri și obrăznicie, adresa este: