Citate despre gânduri și poduri
citate despre gânduri și poduri (inclusiv în versuri).

Inundații la Prut
Când plin e râul de gunoaie,
Ce se revarsă în puhoaie,
Același gând îmi dă fiori:
Va rezista "podul de flori"?
epigramă de Ion Diviza din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devreme, călătorind spre Shangshan
În zori, el își începe drumeția odată cu bătutul clopoțeilor,
Călătorește gândindu-se cu amărăciune la casa lui.
Cântă un cocoș; o cabană cu acoperiș de stuf; luna;
Pe lespezile podului: urmele lăsate pe brumă de pașii lui.
Frunzele stejarului mongol cad pe cărările muntelui,
Florile de lămâi luminează gardul casei.
Gândurile lui rătăcesc încă în visele despre Duling,
La iezerul albastru cu gâște și rațe sălbatice.
poezie de Wen Tingjun, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!



Lacustră
De-atâtea nopți aud plouând,
Aud materia plângând...
Sunt singur, și mă duce un gând
Spre locuințele lacustre.
Și parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbește-un val -
Tresar prin somn și mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleași vremuri mă găsesc...
Și simt cum de atâta ploaie
Piloții grei se prăbușesc.
De-atâtea nopți aud plouând,
Tot tresărind, tot așteptând...
Sunt singur, și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cunoașterea credințelor și a modurilor de gândire ale altor persoane trebuie utilizată pentru a construi poduri, nu pentru a crea conflicte.
citat din Kjell Magne Bondevik
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarna și....
E iarnă și soare cu dinți,
Ce mușcă parcă din amurg,
Și pașii tăi de ieri, cuminți,
Acum în mine se tot scurg...
Azi între poduri pe alei,
Era mai pustiu ca oricând,
Doar vântul sufla printre tei
Și parcă la mine în gând..
Plecași și tot încremenise
Și vechiul ceas, neobosit
Întâia oară se oprise,
În urma ta, a amuțit...
Rămase numai iarna iar,
E frig și începu a ninge,
Și mai o noapte-n calendar
Iubito, fără tine plânge...
poezie de Sergiu Boian (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Ochiul furtunii
era atât de aproape.
Tu despicai apa
în două, și clădeai
podul de gânduri,
altarul din care mă rog
să nu fim noi
jertfa din ochiul ce arde.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde să scriu ce-ai spus? (Epigramare după un aforism de Constantin Budoi)
I-am spus cuiva, odată, fiind pe gânduri dus:
Să scriu eu, oare unde, ce tocmai tu ai spus,
O vorbă-așa-"nțeleaptă" și plină de-"nțeles"?
O scriu în podul palmei, că-aici mă uit mai des!
epigramă de George Budoi din Epigrame, după Constantin Budoi (25 septembrie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori curcubeu...
Mă simt
ca o pasăre mistuind tăceri
cu ciocul rupt
de doruri mărunte.
Un zbor peste clipe fur în lacrimi
și-n visuri,
mă simt curcubeu...
Aripi de culori întind peste creste.
Mă ascund în fântâni
printre stropi fini de apă.
În miez reaprind
flăcări și raze de gânduri curate.
Cresc și cuprind în arcul imens
trupuri de humă...
Sentiment de iubire profundă,
seninul,
îl aduc doar atunci când ploaia,
își poartă veșmântul de lacrimi reci
dar blând așternute,
hrănind flori
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!


Curcubeul gândurilor
Să fiu eu, oare, -acela vinovat
de strălucirea din privirea ta,
de zâmbetul de înger întrupat
în corp ce și zeițele ar vrea?
Să fie gândul tău la mine, -acum,
sau într-o-mbrățișare cu al meu
pe podul ce le pare-un simplu drum,
când, pentru toți ceilalți, e-un curcubeu?
Am chipul tău în mine, un tablou
pe care-l văd aievea și mereu,
am vocea ta, al inimii ecou,
te am în suflet, ca și cum ești eu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Podul de piatră
E o punte care se aruncă singură peste apă
îi place să zburde peste râu. Nu pot
trece pe ea, dacă se așează singură.
Nici unui rîu nu-i folosește. Valurile
o privesc cu suspiciune, nimeni n-a pus-o acolo.
Arinii o văd ca pe un obstacol în cale
și așteaptă mână de om
să-i cioplească într-un pod ca lumea.
Satul din care sunt nu vrea să mă știe,
nu-i arde de nimic în aceste vremuri.
Rămân acasă cu gândul că am destul
sat în mine și nu-mi mai trebuie altul.
Până se va face un pod de piatră,
podul ăsta îl visez de copil.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la gânduri și poduri, dar cu o relevanță mică.

Balanța
Podul palmei tale ține
Tâmpla mea pulsând ușor,
Când cu gând de răpitor,
Gura ta, ca un trișor,
Își ia tot ce îi convine.
Și nu vreau să fiu datoare!
Iau și eu pe apucate,
Îmi fac singură dreptate,
Chiar dacă-mi adun păcate,
Devin eu corupătoare.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Minunea întâlnirii
Minunea întâlnirii
A fost o minune că ochii s-au întâlnit în nunta viselor.
Ascultau povestea, scuturând praful urmelor.
A fost o minune că am plecat la drum spre poemul crucii.
Acolo, energia altarului urmărea mișcarea privirii.
Am vizitat înnoptarea cu fuga zorilor,
Zăboveam cu inima pe zâmbetul strălucirii.
Goneam între maluri mai aprinsă decât înstelarea.
M-am întors din uimire cu mâna întinsă.
Uite! Aici îți găsești echilibrul, ți-am zis,
apropie-te, strânge în palmă mărturia întâmplării!
Am să te iubesc până la sfârșit,
cu doina cerbilor la adăpatul lunii.
A hărăzit vremea scrierea cu minunea efortului ziditor.
Au trecut năzdrăvăniile leilor,
aniversările nașterii întâlnirii cu lumea,
a trecut ziua femeii dătătoare de pași,
s-au traversat anii cu poduri de gânduri,
s-au năruit așteptările albului,
s-au înălțat curcubee la straja anotimpurilor.
[...] Citește tot
poezie de Iulia Dragomir (19 mai 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba iarna intră-n sat...
Alergând, ca de năpastă,
Au venit buluc pe coastă
Doi băieți
Mai isteți,
Să dea veste
La neveste
C-au văzut în deal la stână,
Coborând din vârf de munte,
Peste ape fără punte,
Iarna sură și bătrână...
Mai târziu, mai pe-nserat,
A intrat și baba-n sat:
Uite-o-n capul podului,
În văzul norodului,
Pe-un butuc de lemn uscat,
Cu cojoc de căpătat,
Cu năframa de furat,
Cu catrința de aba
[...] Citește tot
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



(... minuscul de dragoste)
ni se sărută podul palmelor,
degetele ni se cunosc încet,
falangă cu falangă,
atingere
în atingere,
dans cu aerul,
iar și iar,
luând istoria tandră de la început.
iubinde,
amprentele noastre se caută,
așa cum se privesc
două fotografii în ochi.
ești,
sunt
în gândul sângelui.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie
Pe-o străduță mică c-un pod de lemn bătrân
Îmi este casa părintească,
În spate, sunt căpițele de fân.
Mă-nvăluie un gând ca o fantasmă:
Unde sunt, oare, copacii de salcâm?
Pe prispa casei mă așteaptă mama
cu ochii umezi, lăcrimând,
Eu, iubitor, îi sar repede-n brațe,
Că sunt de dragoste flămând.
Plâng vremurile de demult
Când copiii se jucau pe câmp,
Îmi este dor de-al vieții tumult,
De al copilăriei cânt.
Au înflorit și liliecii, care adesea plâng,
Când cineva îi rupe, pentru a lor miros, adânc.
Plâng și salcâmii atinși de nostalgie,
Cu a lor sevă atinsă de melancolie.
[...] Citește tot
poezie de Szabó Eric (19 iulie 2020)
Adăugat de Szabó Eric
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erijat în instanță de judecată
Pe globul ocular
al creierului minții,
într-o agonie celestă
din răsputeri alergau elementele firii
într-un exercițiu de zbor ireversibil,
asemenea gândului celulele mele
din trupul iubirii comprehensibil,
într-o alegare nebună spre viitor
se-nghesuiau să răsară-n decor
cum însăși ideea de zbor, particule grele
prin vămile-albastre se sfâșiau între ele
cu buzele, cu limba, cu dinții.
Într-un limbaj universal
se-ngemănau între ele,
devenind nebuloase de stele
cuvintele tale cuvintele mele,
grațioase tăceri sau iluzii sonore,
exacerbare de cântec pus în surdină
într-un echilibru fragil: oglinzi incolore,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Însemnele materiei (august 2013)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă
E vremea când se-adună rodul,
Când curge vinul în budane.
E vremea când se umple podul
Și-s albe crestele montane.
E vremea frunzelor căzute.
E vremea când se-întorc în vale
Bacii, cu oile cornute,
Și stâni rămân pustii și goale.
E vremea când pe cer cocorii,
Șiruri de mărgele argintii,
Descriu mai bine decât norii,
Unghiuri mișcătoare, unghiuri vii.
E vremea zilelor cernite
Când verdele pe câmp pălește,
Și când în toamnele-aurite
Averea în hambar sporește.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (15 septembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mi-e casă valul, mi-e iarnă zborul, mi-e suflet cerul...
Deschid ușa percepției cu urechile ciulite
către cei ce ascultă fiecare gând
cu respirația înretăiată
și ochii ridati de-atâta curgere de vreme.
Din cerul care a apus în trupurile merelor tomnatice
am rupt ca pe pâine colțul unei stele
înmiresmată cu izul nopților de vară trecută.
Am păstrat firimiturile de la cina tainei mele
și le-am lăsat să se alunece în mare
pentru că nu existau poduri pe care să plece
și să vină cântăreții versurilor de pace.
Îngenunchiază viața în vine, secată
de mâlul sentimentelor, de apa lacrimilor,
împuținate în jgheaburile cavernoase
ale locului în care cândva surâdeau ochii...
Peste toate acestea coboară o noapte rece,
mai rece ca gerul aducător de plete albe.
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt trecătorul
Sunt trecătorul ce merge pe podul suspinelor
brăzdând drumurile sorții
cu pași apăsați
și urma luminată de iubire,
când mă rătăcesc stau acoperit de lacrimi
chemând un porumbel
să îmi curețe cerul de umbrele gri și
perfide.
Sunt trecătorul legat de anotimpurile vieții
devenit uneori pasăre
captivă-n colivia iernii,
o iarnă prematură anunțată de viscolul gândurilor viclene,
însă conștiința nu-i vrăjită de efemer,
se luptă cu egoul
ca sufletul să fie copil, să scape
de povara pașilor,
fără urmă.
Sunt trecătorul cu palmele rănite de biciuirea vorbelor farisee,
dar mă oblojesc murmurând o rugăciune-flacără
care să lumineze în noaptea minții,
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Noaptea pământului
gânduri suprapuse
pot da naștere la nedumeriri
ce rod și macină pe interior
cu o durere de cuțit învârtit în rană
inima cât o lună plină aruncată-n cușcă
trimite raze prin fante subțiri
ele luminează drumul
ce sar peste poduri dincolo de margini
spre eternitate
noaptea pământului
este o umbră din care se speră ieșirea
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gânduri și poduri, adresa este:
