Citate despre gânduri și testament
citate despre gânduri și testament (inclusiv în versuri).
Testamentul gândului
Iară scriu și-aud afară Întunericul de smoală Și salcâmul ud oftând, Cu frunzele delirând.
Plouă-n noaptea toamnei gri, Udă frunze zeci de mii Și-n sicriele de fier, Așez gânduri de rebel.
Mai curg rimele pe foaie Una, trei, zece, șiroaie, Iar prin ochii reci deîndat' Plânge cerul frământat.
Rătăcind prin amintiri Văd cum fostelor iubiri, Nu le pasă de-al meu vers, Eu alerg prin Univers.
Și rămân în ploi și vis Doar cu masa mea de scris, Mâzgălind pe-un pergament, Al gândului testament.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul Limbii române
E Limba Testamentul nostru sfânt,
Pe care toți strămoșii ni-l lăsară,
S-avem o existență mai ușoară-
Și-a lor lumină prinsă-n orice gând!
Ea este pe vecie Jurământ
Și pavăză și dragoste de Țară:
E Limba Testamentul nostru sfânt-
Pe care toți strămoșii ni-l lăsară!
Să nu pierim, bătuți de orice vânt,
Când vremurile-n lume se-nvâltoară,
Cu Crezul veșniciei ne-nconjoară
Și cu temeiul pus peste Cuvânt:-
E Limba Testamentul nostru sfânt!
rondel de Vasile Neagu-Scânteianu din Cronici de viață
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg de gânduri
Livada mea de vise ne-mplinite,
Azi a înflorit neașteptat,
Un mare-abis de gânduri împletite,
Redat-am viață cu suflul meu treptat.
Și-n zborul meu de lungă căutare,
M-am tot lovit de tunete și mare,
M-am înecat într-un amurg ușor,
Udându-mi aripile, am încetat să zbor.
Și-atunci în taina fină a morții,
Am scris un testament lăsat în pragul porții,
Și-am părăsit grăbit această lume mută,
Luând încet chemare la lumea neștiută.
poezie de Mădălina Boca (21 martie 2013)
Adăugat de Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul lupului alb
Nu vreau să fiu în haită și flămând,
Prefer să-l văd pe cel ce mă împușcă,
Să știu că timpul trece ca un gând...
Și el flămând... Să simt că viața-mi mușcă...
Zăpada iernii-i uneori prea mare,
Și drumul, singur, nu mai pot să-l fac,
Însă mi-e greu și nu mai am răbdare,
Și-aștept ca timpul să-mi găsească leac.
Prin fața mea trec haite-nflămânzite
Spre un himeric țel neînțeles,
Mânate de-ale simțului ursite...
Instinctualul drum către regres.
Zăpezile sunt mari și cad întruna,
Mutând hotare înspre necuprins,
Iar dacă uneori răsare luna,
Presimt că-i vremea să m-arăt învins.
[...] Citește tot
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Anonim mereu (17 iulie 2008)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călimara
Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint
Cu două guri întunecate, ca două porți de labirint,
Prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare
Și-adesea n-or găsi ieșire din bezna umedă, la soare.
Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis,
Scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis,
Va încerca, zadarnic poate, s-adune înșirată-n salbe
Recolta de mărgăritare a viitoarelor nopți albe.
În călimara asta nouă roiesc ca fluturii imagini
Ce vor cădea cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini,
Închipuiri neplăsmuite și gânduri negândite încă
Pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă,
Cuvinte șterse peste-o clipă, fantome de idei defuncte,
O ploaie miniaturală de-accente, virgule și puncte -
Și-acele negre arabescuri pe care-o vagă fantezie
Sau numai mâna mea distrată le zugrăvește pe hârtie.
În ea, tăcute și smerite stau viitoarele regrete,
Alături de bilanțul zilei și de adresa unei fete;
Scrisoarea de condoleanțe pe care, poate, o voi scrie
Unui amic în doliu după vreo rudă care-i încă vie;
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către contra
Eu copilul din flori al zăpezii
cu sufletul de viscol plin
frate de vers cu Arghezi
îmi încep testamentul cu amin
Cu sufletul de viscol plin
și-n gând cu flori de gheață
mai trag de dușcă o oală cu venin
și-mi vine iarăși chef de viață
În gând cu flori de gheață
frate de vers de-o poezie cu Arghezi
scol Psalmii dis-de-dimineață
eu copilul din flori al zăpezii
Cu sufletul de viscol plin
primăverii tale mă închin
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la gânduri și testament, dar cu o relevanță mică.
Testamentul meu: Vă las gândurile mele, căci vă prețuiesc cu ele.
aforism de George Budoi din Aforisme (2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mamei
... când ai plecat mijea de zori
și orizontul sângeriu la răsărit
împrăștia rafale de fiori
peste pământ de noapte ostenit
eu am ieșit afară pe furiș
și văd că tata plânge lângă prag
zgârcit și țărănește și pieziș
și sprijinit pe-o coajă de toiag
s-a prăbușit tot cerul peste tot
și cerul meu intern s-a prăbușit
și tu acolo, undeva, pe eșafod
te mai luptai în gândul meu cu: "N-ai murit"
și brusc am încetat să te mai simt
și brusc m-am resemnat cu: "Nu mai ești"
la fel de brusc în spațiu și în timp
s-a stins un Soare mic și omenesc
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (3 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Viitorul Testament
Să ne propunem NOUTATEA
Și s-o creem ÎNTRE NOI SINGURI,
Recuperând și LIBERTATEA,
Ne ridicând tot noi și IMNURI.
Putem să eliminăm flagelul
De vorbe goale de agnoști,
Împiedicând la timp măcelul
Ce ni s-a destinat ca proști.
Să punem ȘCOALA, PREGĂTIREA,
În CONDUCERE la FRUNTEA ȚĂRII...
În loc de lene, ISTOVIREA
Să ne-o propunem REZOLVĂRII.
Să ne ALEGEM singuri RÂNDUL
Și la DECIZII și la MUNCĂ,
Înlocuind hoții cu GÂNDUL;
PRICEPEREA să fie SFÂNTĂ!...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt...
Sunt nisipul din clepsidră
Timpul ți-l încetinesc
Și cu capete de hidră
Nemurirea ți-o hrănesc.
Sunt buchet de sentimente
Ce te-mbrac în nostalgii
Asmuțind iubiri latente
Spre hătișul inimii.
Sunt umbra ce se desprinde
Dintr-un trup de matelot
Stârpind gânduri suferinde
Brăzdând valurile-not.
Sunt condeiul ce-nsăilează
Pe al sorții pergament
Slove ce-ordonat dansează
Pe muchii de testament.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament (VIX)
Și când va fi să plec discret, dincolo
Vă las aci bucăți din mintea mea
Iar de vi-i dor de mine, sus, pe-o stea
Sunt de găsit, cântând la liră, solo.
Mai am și ceva sfaturi, ca la școală:
Iubiți-vă cu mult discernământ
Că după ce v-așează în mormânt
S-a terminat cu voi, cu griji, cu boală...
Mai am și gândul să vă iau cu mine
În suflet eu vă port pe fiecare
Așa că într-o zi, zi de plecare
Voi fi-nsoțit de voi, în lumi divine...
poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (11 septembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La pas de zbor
lumină beau, străjer în ape sure
și adâncit în doruri colosale
amurgul nedormit cărând pe sale
ca-n noaptea umbrei de-arbore-n pădure.
ebrietatea frumuseții tale
în respirarea păsărilor pure
îmi alerga prin sânge, să-mi procure
pe drumul meu parfum de soartă moale.
femeie-n gânduri ce-mi încărunțești,
prin lume-mi ești destin și testament,
al zămislirii dulce element
și piatră de înmormântare-mi ești.
genuni deasupra leneș se deschid,
pășim în cer tiptil și-n zbor lichid.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Kalu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul sorții...
Viața e un joc al sorții,
poate-a cerului beție,
care-ascunde astăzi morții,
cu speranța să re-nvie.
Șoapte multe strangulate,
stau în pietrele tăcerii,
doruri ce-au plecat departe,
rătăcite-n valul mării.
Câți pierduți în multe vise,
ori în jocurile minții,
spală lacrimile-nvinse,
când se roagă la toți sfinții.
Se pornesc, scriind sfârsitul,
multe gânduri nerostite,
lasă-n urmă testamentul,
cu speranțe pregătite.
[...] Citește tot
poezie de Mihail Janto (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
migdal inflorit
Dușmanii își urmează planul lor
Cu gând să aibă parte de câștig
Dar cel mai crunt dușman al meu sunt eu
Mă înfior la cât sunt de subtil
Pe margine de groapă, testament
Întâiul meu dușman mi-a fost făcut cadou
Și mam trezit că dacă vreau să scap de el
Va trebui ca să mă nasc din nou.
La capătul lungei străzi pe care merg
Cotește brusc un colț pustiu
Și mă pândește ca dușman mereu
Privirea mio arunc furiș peun umăr drept
Să scap aș vrea dar umbra se ține după mine
Cu teamă îmi zvâcnește inima în piept
Morile s-au stricat și sau împuținat
Cu cât cobor mai jos pe mal urzeala apei sa tocit
Cu găuri în genunchi sendoaie cele tari
Iar glasul se audenăbușit
Obloanele senchid încet
Migdalul meu a înflorit.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare-n cot!...
Mă doare-n cot de existență,
Mă doare-n paișpe de decență,
Mă doare-n brici că n-am un sfanț,
Că mi-e bocancul fără branț,
Mă doare-n temenea de dracul
Când șuieră ca pitpalacul,
Gătit în măști de dindărături
Cu hoitul călărind pe mături,
Mă doare-n flendurita viață
Că n-am costume de paiață
Croite-n viclenii hapsâne
Leprozerite și nebune,
Mă doare-n danie de lege
Și drept în brăcinar de rege,
De naufragiul din ponoase
Sau calicitele foloase,
Mă doare-n har de socotință,
De curviștina necredință,
De gândul schingiuind scăparea
Negustorită ca putoarea,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Gâlceava mea cu Haydn sau despre Romanța pentru clopot la patru mâini (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Însușire de testament
Când tot citesc din ce-a fost scris, demult, în timp imemorabil,
Mă uit în jur mai stânjenit la rama ce-oglindesc, culpabil
Că nu-s nici scrib măcar s-aștern file la fel, spirit de antic,
De învechiți ce-i am model, joc cartea lor, erou romantic
Mă îmbăt latinic în cuvinte ce scurt descriu imensitate
Și mă complac în cugetări ce-mpart de-un veșnic o dreptate...
Mă prosternez îngenunchiat cu fruntea pe-osuar-pământ,
Să simt vibrato în cor de genii de-un humus, ce-am uitat că-i sfânt
Și îndoit mă scol cu greu de-atât regret că-i altă lume,
Ce nu mă învață, nici n-ascultă, își crede gafele antume,
Nu dă îndeajuns sobor de gând la uriași de înțelepciuni
Cu nume aflate din hazard și mulți necunoscuți postumi...
Și-n șirul meu anost de vorbe, nu știu de pot s-aduc prinos
La ce-a trecut și-l vreau d-etern și-o zi-l voi spune, os... la os...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul unui rege
Eu, Mihai întâiul, am trăit în dragoste de țară
Elena Mama mi-a vorbit de voi întâia oară
Un singur vis eu am avut întru eternitate
Să-mi port poporul în drumul lui spre libertate
Eram tânăr și România era într-o răscruce
Cu toată ființa mea eu am jurat pe cruce
Că țara am să pot să o salvez la greu
Doar cu credință în bunul Dumnezeu
Am fost forțat de comuniști să plec din țară
De refuzam îi ucideau pe tinerii de-afară
Am îndurat exilul, amarul și singurătatea
Departe de Voi și țara mea, am căutat dreptatea
N-am contenit de fel să vă iubesc
Doar pentru țară am putut să trăiesc
În fiecare clipă am stat și m-am gândit
Ce viitor avem de făurit
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sortire
M-am spălat tot, cu trup și suflet în albul albiei de-o viață
Și mă căiesc că apa-i scursă-n canalul, cel duhnind cu toții,
Curgându-mi gândurile pure în zadarul necitit al sorții
De-un păpușar, ce n-a știut să-și tragă ițele... O paiață!
'mbăiat în spuma de clăbuc, mi-am spart din bule, vise șterse,
Mă usturând în ochi cu picuri de lacrimi pentru dragi pieiri,
La fel onirici, ce nu-ntorc nici ei, nici pasiuni, iubiri...
Ce nici oceanele n-ar stinge... Adânci, întinse în averse.
Și mi-am șters mintea de imagini, lăsând-o parcă mai uscată,
Să nu mustească iar idei, ce-mi fac un testament idilic,
Prozaic, altora-n lectură, doar mie sfânt cum crezul biblic;
Personal, ireproductibil... Secându-mi ființă devastată.
Mai pur oare-s acu', în mijloc, înspre urma din al meu scăldat,
De atinsul, linsul, unei lumi pedestre-n ideal, ambiții,
Sau poate nou născut, ce-am fost, era, măcar în supoziții,
Mai puțin ros de la târâș, cu puțin zbor... mesaj curat?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrâna și ghioceii
Pe străduța înghețată,
Băbuța gros îmbrăcată,
Întinde, la trecători,
Ale primăverii flori.
"Ghiocei, ghiocei!
Buchețelul e doi lei,
Ia la baba ghiocei!".
Pitită, pe sub broboadă,
Stă lacrima să nu cadă,
Iar în ochii ei zărești,
Toate grijile lumești.
E sărmană și bătrână,
Boala e pe ea stăpână,
Copiii s-au dus prin lume,
Sună rar, îi spun pe nume.
Dar ea tace că e mamă,
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știm bine
Nu-i nicio îndoială în sufletele noastre
E-o altă lume dincol' de zările albastre
Ne străduim s-ajungem acolo prin credință
Să împlinim, în toate, a Cerului cerință.
Știm bine Cine-aduce în suflete o stare
Care creează-n noi tărie-n încercare
De-aceea-n lupta vieții nu șovăim pe cale
Și ne lăsăm cuprinși de stări cu osanale.
Când ezitări apar știm Cine le calmează
Acel care din Slavă, necontenit, veghează
Primejdia când vine imediat trimite
O nouă viziune și forțe-ntinerite.
Știm bine că victorii noi nu putem obține
De nu trimitem gânduri spre zările senine
Și nu putem ajunge la Malu-ncununării
De nu predăm ființa în brațele salvării.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (3 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gânduri și testament, adresa este: