Citate despre gardieni și timp
citate despre gardieni și timp (inclusiv în versuri).
Deținuții, în pielea goală, au fost obligați să se întindă pe culoar direct pe ciment și, timp de peste o jumătate de oră, au fost bătuți, așa cum se toacă bucăți de carne, de către gardieni înarmați cu răngi de fier și cu bâte. După care, trupurile lor însângerate au fost târâte înapoi în celulă și puse la dispoziția reeducatorilor care asistaseră la spectacol. Decalajul de forțe astfel obținut era zdrobitor. Reeducarea putea să înceapă.
Virgil Ierunca în Fenomenul Pitești (1990)
Adăugat de Ordean Ema
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hannah Armstrong
I-am trimis o scrisoare cerându-i ca în amintirea vremurilor de demult
Să-mi demobilizeze feciorul din armată;
Dar poate că nu a putut-o citi.
De aceea am mers în oraș și l-am convins pe James Garber,
Care scria minunat, să-i compună o scrisoare.
Dar poate că s-a pierdut la poștă.
Așa că am făcut tot drumul până la Washington;
Mi-a luat mai mult de o oră să găsesc Casa Albă.
Când am găsit-o, nu m-au lăsat să intru,
Ascunzându-și zâmbetele.
Apoi m-am gândit:
"Oh, well, el nu mai este același om pe care l-am cunoscut eu
Și care lucra împreună cu bărbatu-meu
Și pe care toți, acolo, în Menard, îl strigau Abe."
Ca o ultimă încercare m-am întors către gardian și i-am spus:
"Te rog, spune-i că bătrâna matușa Hannah Armstrong
Din Illinois a venit să-l vadă în legatură cu băiatul ei bolnav
Din armată."
Well, imediat m-au lăsat să intru!
Și când m-a văzut a izbucnit în râs,
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câteva maxime ale lui Hafiz
I
Dacă seara-n serai Tânărul cade-n contemplare lângă-un havuz,
Se testează căutându-și pacea, numărând hurmuz după hurmuz?
Dacă Ea-i plăcută privirii, ce-ar putea Tânărul spune oare?
"Iată,-i bucuria ochiului, dați-mi astăzi mie-această floare!"
II
Într-adevăr, după ce moare, kafirul* e scutit de-a iadului osândă
Dacă se-mprumută de la muslimi cu șaizeci la sută pe-an dobândă.
III
Nu punem cataplasme fierbinți când avem bursati*? Inima afectată,
Când ești respins de-o fată,-i vindecată fiind respins de altă fată.
IV
Loialitatea prietenilor, iubirea soției și, la pian, noi refrene
Câte dintre cele trei vor mai fi lângă tine la sfârșitul verii indiene*?
V
Cine-s conducătorii Indiei în fața cui genunchii la pământ să pun?
[...] Citește tot
poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru o mie de pesos, obținu ca un gardian mai tânăr să arunce o privire într-un registru. Mulți cu numele de Garcia fuseseră reținuți în anchetă și soldatul n-avu timp să-i citească toată lista, ceea ce-i lăsa lui Ines oarecare speranță. Cheltuindu-și toate economiile rămase - două mii de pesos - obținu colaborarea unui sergent. Soldatul aflat la ordinul acestuia petrecu de astă dată trei ore ca să parcurgă toate registrele în căutarea dispăruților, care erau doar trei din cei 365 de Garcia arestați în cursul ultimei luni. Dar, conform datelor din acest catalog de nume ("Registrele noastre sunt infailibile", îi spusese soldatul în mai multe rânduri), cei trei fuseseră eliberați de două săptămâni. Și Ines trebui să îndure o ultimă umilință: aceea de a fi copios ironizată de soldat, care înclina către ipoteza că bărbații profitaseră de ocazie ca să-și ia tălpășița de la ea.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la gardieni și timp, dar cu o relevanță mică.
Nocturna
O jumătate de lună
tremură palidă ca o nebună
pe cerul străzii pavate
cu urlete dezacordate.
Zidul sudălmii ascunde
biserica fără odăjdii,
gardianul din colț
își dă seama târziu
că veghează-n oraș
o mulțime de morți.
poezie de Veronica Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai jalea bolții albastre
Dragă Kitty nu te supăra Însă
lumea-i cetatea prostiei Așa că
nu prea-i duc dorul Deși sunt
în această cușcă viața mea în
conjurată de zăbrelele zilelor
Păzită cu strășnicie de acest
gardian rece soarele Și unde
mă trezesc noapte de noapte
cu trupul scăldat
de
lacrimile stelelor
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (24 octombrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucărie
ea stătea cu chirie într-o oglindă de pradă cu dinți de zăpadă. ea își plătea sângele cu o fotografie pentru fiecare călătorie. ea se spăla corect pe dinți și pe viață, fără anestezie. ea mergea cu iubi la piață, să cumpere biscuiți pentru o lebădă de hârtie. timpul se măsura în ceai de iasomie, se înmulțea cu dulceață, se înălța până la aceeași stea nătăfleață, care într-o dimineață a chiulit de la lecția de astrologie. atunci, toamna a intrat printr-o fracție în bucătărie, cu un aer de nevinovăție, camuflată într-o pisică de ceață și a început să sape cu insomnie, sub pleoape de sare, până la rădăcina florii de soare. într-o noapte, pe când se scălda într-o lacrimă de lapte, a alunecat din beție într-un melc din copilărie și uite așa, foarte zurlie, și-a tras un glonte de marțipan, care-a intrat într-un pian, care trecea din întâmplare printr-un vis uitat deschis la colivie, care s-a sinucis, dulce și clasic, într-o simfonie. ușor bacovian, îngerul gardian a trimis îndată trei tristeți și o castană coaptă de monotonie, să culeagă amprentele ploii de mătase, acuzată de igrasie până la oase. și astăzi se mai se descoase această grozăvie. aici, la cofetărie.
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făcând versuri cu Sir Ishii din Ținutul Rădăcinii Soarelui
Nu-mi mai spune că femeile n-au stofă de eroi,
Singură, am călătorit prin vânturile Mării de Est zece mii de leghe.
Gândurile mele poetice se extind mereu o velă între ocean și cer.
Am visat cele trei insule-ale tale,
Toate pietrele prețioase sclipind în lumina lunii.
Mă doare când mă gândesc la cămilele de bronz,
Gardienii Chinei, pierdute-n spini.
Mi-e rușine că n-am făcut nimic; nici o victorie în dreptul numelui meu.
Reușesc doar să-mi fac calul de luptă să transpire.
Jelitul pe pământurile natale îmi frânge inima.
Așa că spuneți-mi, cum mi-aș putea petrece-aceste zile-aici?
Ca un oaspete bucurându-se de adierile primăverii voastre?
NB* Qiu Jin este eroină națională a Chinei
poezie de Qiu Jin, 1875 1907, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vindecare
când te prinzi de faptul că
secunda nu are mâner
și că ai lipite pe talpa bocancului
capace de canalizare
pentru a nu mai da în gropi
că a venit vremea
crezându-te gardianul metaforei
să nu mai ceri actele la control
unui fir de iarbă
unui vers
unui surâs anonim
înseamnă că
te-ai vindecat de copilărie
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aniversare la 50 de ani (Scrisă în subdialect)
Personajul nostru este,
Imaginativ, posibil,
Dar vă spun a lui poveste,
Încercând să fiu... credibil!
*****
La Socola-n sala mari
Năvălit-au moldovenii.
O vinit di-aniversari
Cunoscuțî șî... gardienii.
Mama, tata,-n viațî încî,
Aducându-i flori șî daruri;
Mai vini șî o româncî
Ci-o chierdu-sî pi la... zaruri;
Trii amanți - cam trecuți;
Un prietin vechi - di cramî;
Două feti-n flori făcuți,
Fiecari cu-a sa... dramî;
[...] Citește tot
poezie satirică de Gigi Burlacu (30 decembrie 2010)
Adăugat de Gigi Burlacu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veni și noaptea fatală, în care zorabul prevală asupra pisoiului. Dobermannii, alarmați de mirosul sălbatic pe care animalul începuse dintr-o dată să-l secrete, îl atacară amândoi deodată. Îi trebui, după cât se crede, mai puțin de un minut ca să-i orbească pe amândoi, fără să-și facă probabil nici un rău. Gardianul postat la ușa apartamentului prezidențial, alertat de zgomotul din salon, se repezi într-acolo; se auzi un strigăt, apoi arma sa care se descărca, inutil însă. Când fu găsit, avea jugulara sfâșiată dintr-o singură mușcătură.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eugen: Luci unde-i? N-a sosit încă?
Nistor: Se pare că n-a reușit, dom' profesor.
Eugen: Eu am mai venit în nava voastră, înainte de ora 08.00 și am stat până după 08.10, dar voi n-ați sosit. Se pare că ați cam întârziat azi, toți.
Alex: Așa-i. Am întâmpinat unele greutăți la plecarea de acasă, din partea unor reporteri prea insistenți; de abia am reușit să ajungem.
Eugen: Bine, vă scuz. Asta pentru că vă înțeleg. Aveți cumva nevoie de protecție în următoarele zile? Gardieni, ceva, care să vă păzească de furia mulțimii, deși, de fapt, acești oameni nu vă vor răul, dar curiozitatea lor îi împinge la acte nu tocmai favorabile vouă... Trebuie să luăm măsurile adecvate.
Alex: Nu știm, dom' profesor.
Eugen: Bine. Dacă vă hotărâți, să-mi spuneți, să vorbesc cu directorul, să rezolvăm cumva problema asta, să restabilim ordinea; aveți nevoie de oarecare liniște zilele astea, pe care n-o veți putea găsi altfel, îi atenționă profesorul. Și Luci? Ce-i cu el? Chiar nu știți nimic?
Alex: Nu.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânărul Mihai, tare mândru, purta uniforma albastră, deocamdată fără accesoriile necesare și însemnele echipajului. Membrii familiei Ristea porniră spre rachetodrom. Gardianul nu-i recunoscu și-i opri, doar pentru câteva clipe, până când îl zări pe Mihai în uniforma albastră și pricepu că era unul dintre tinerii acceptați de curând în echipajul navei "Pacifis". Cerându-și scuze, le permise trecerea. Domnul și doamna Ristea nu văzuseră până în acel moment nava albastră, de aceea o admirară câtva timp; era măreață! Mihai urcă treptele spre puntea principală, deși părinții lui nu se apropiaseră încă de corpul metalic al navei. Pe puntea principală a "Pacifis"-ului nu se afla la acea oră decât... Lucian. Îl recunoscu pe tânărul lui coleg, căruia nu-i mai uitase numele.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emigranta Hiperboree
Prin cinic, guvernamental acord,
La ora ploilor de pasapoarte,
Hiperboreea pleaca inspre nord,
In tara ce le adusese moarte.
De nici nu stie, vai de capul sau,
Ca-i un butuc in drumul unui joagar,
Si pleaca fara de pareri de rau
In cel mai elegant si cinic lagar.
O vor gaza cu dragoste-n curand,
C-un rosu fier o vor marca pe spate
Si pielea ei va atarna plangand
Pe ramurisul sarmelor ghimpate.
Hiperboreea, du-te unde vrei,
Pe veci pierdut-o, vesnic haituit-o,
Un crucifix ai fost in ochii mei,
Dar eu numai tristetea ti-am iubit-o.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervatia de zimbri (1982)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Război
A început lupta și e normal să mă tem,
Căci ne atacăm și arme de foc avem,
E război și suntem în linia-ntâi soldați,
E permis orice, iar morții-s deja uitați.
Cuvintele încărcate, de asalt-s pregătite,
Și deja pentru eroi săpate sunt morminte,
Stăm față-n față cu mâna pe trăgaci,
Aceeași țintă, niciunul nu-i stângaci.
Cu salve de tun începe acest sfârșit,
Timpul a obosit, așteptă și s-a oprit,
Legiuni de emoții atacă zidurile înalte,
Și-mi mor gardienii visurilor eșuate.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (25 octombrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concepții
cred că poeții sunt gardienii lunii
îndrăgostiți de muze scriu opere de artă
legați de stele cu virtuale funii
sunt binecuvântați cu nobilă soartă.
pe aripi de vânt străbat galaxii
se umplu de lumină și culoare
ecouri magistrale noi profilaxii
se avântă frenetic spre soare.
primăvara timpurie a bătut la ușă
cu ghiocei în brațe cu brândușe în piept
este mirobolantă cu zâmbet de păpușă
pregătește lumea cu un nou concept.
iubirea-i fermecată crează un rai
să tot fie viață și concerte de nai.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La marginile imaginației
Suspendată la marginile imaginației
în Venezia de altădată mă oprii.
Printre străzi strâmte și podețe
un Casanova fetișcane urmărea
și aventuri galante plămădea,
din speranțe sorbea cu blândețe.
Somtuoase palate cu ample intrări,
zburătoare femei cu rochii fastuoase,
piața San Marco fără suflare mă lăsa,
afundându-mă în vise frumoase.
Ambulanții ale lor șarete trăgeau
în strigăte cântate mărfurile lăudau,
prăvălii iluminate cu candelabre de-argint,
plante aromatice, afrodisiace,
venite din lumi îndepărtate cu-o aripă de-alint,
târgul de ștofe unde mâini feminine dibace
atigeau foșnitoare mătăsuri cu miros de peppermint...
Încântătoare siluete,
sub clarul lunii invitau la balul mascat,
domnișoare venite di timpuri desuete,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între ziduri
Goarnă, goarnă ce răstoarnă
Țipete ca niște ciori
Și la ora cinci le toarnă
Din soldați în închisori
Fugiți vise, bidineaua
Mătură cu decibeli
Uite ziua cum e neaua
Și iar mor aristoteli
Unde ești mamă și tată
Ochii plâng pe-o uniformă
Dintr-o poză înrămată,
Plânsul vostru n-are normă
Unde suntem noi și voi
Cine pe cine desparte
Că visez numai strigoi
Care scriu și citesc carte?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hórreo
Eu sunt santinela tăcută pe picioroange de piatră.
Au trecut două secole de veghe,
dar încă rezist.
Am o cruce de purtat:
amuletă veche și respectuos memento
de sfințenie și superstiție,
credință și erezie,
devoțiune și teamă.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.
Eu sunt gardianul grânelor.
Prin măiestria omului
și prin mâna Domnului,
sunt deopotrivă fortăreață și sanctuar.
Niciun dăunător nu poate pătrunde,
nici intemperiile vremii răzbate,
nimic rău nu se poate infiltra
și toate gurile vor fi hrănite.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.
[...] Citește tot
poezie de Liza Grantham, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
După un timp, mașina albastră ajunse în dreptul reședinței tânărului comandant; casa lui era înconjurată de un cordon de jandarmi, gardieni și polițiști, care nu permiteau oamenilor sosiți în număr destul de mare să se apropie prea mult de curtea imobilului. Pentru mașina albastră se făcu totuși loc de trecere. Lucian lăsă mașina în curte și coborî, deschizând apoi domnișoarei biolog; body-guarzii coborâră și ei. Tânărul comandant privi o clipă în urmă; totul i se părea ciudat; nu era obișnuit ca echipaje de jandarmi, gardieni și polițiști să-i păzească lui casa. În plus, mai erau și cei patru body-guarzi... Încercă să se comporte normal, să facă abstracție de prezența tuturor; pe cei patru nu-i putea totuși ignora, doar erau în curtea casei sale.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gardieni și timp, adresa este: