Citate despre genetică și gânduri
citate despre genetică și gânduri (inclusiv în versuri).

***
În lungul meu drum prin literatură am întâlnit și poeți buni dar OMUL din ei, doar cu gândul la sine, purta pe umeri mantia invidiei, a urii și a răzbunării ca și când ar fi ceva genetic. Târziu mi-am dat seama că, neputincioși fiind, în sufletul lor se produse o fisură
Teodor Dume (21 septembrie 2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adaptarea la mediu, la ecosistem și selectarea calităților celor mai potrivite pentru progresul speciei conduc la justificarea eugenismului atât negativ, cât și pozitiv. Acum, când umanitatea a dobândit capacitatea de a domina științific mecanismele evoluției și selecției biologice prin ingineria genetică selectivă, este justificabilă, pentru susținătorii acestei teorii, ingineria genetică selectivă ameliorativă și denaturativă nu numai pentru speciile animale, dar și pentru om. În acest curent de gândire se pot recunoaște sub-curente: unii sunt înclinați să recunoască ca justificate valori existente în societate; alții, mai ales socio-biologii, sunt dispuși să justifice intervențiile inovatoare asupra patrimoniului biologic al umanității.
Elio Sgreccia în Manual de bioetică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la genetică și gânduri, dar cu o relevanță mică.

Inuman de firesc
Așa cum, în orice chemare instinctuală,
Se regăsește primordiul oricărei căutări,
În memoria adn-ului din lumina virtuală,
Stau clipe nerostite de grație sau resemnări.
Fremătând prin gânduri de sinceră mărturisire,
Amintirile vibrează cu sensuri depline
Pe măsura clipei de-mplinire-n regăsire,
Atunci când exersează gustul neuitării de sine.
Fiecare lucru sau întâmplare ne-amintește de-un gând,
Așa cum gându-i o secvență de dorințe izvorâte din trăiri;
În această interacțiune, ne ducem viața constatând
Că cea mai mare parte a ei o trăim din amintiri.
În încleștarea acerbă cu destinul rival,
Multe dintre amintiri se prăfuiesc;
Cu timpul chiuind în freamăt de val,
Totul se scurge inuman de firesc.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Alchimie
Nu știu ce, ceva de la tine,
Mă năucește,
Din lăuntrul tău, nu știu ce,
Mă topește,
Îmi transformă celulele
În cazane imense, clocotitoare
De sentimente.
Gândul tău,
Îmi răsucește și mai rău
Spirala
De acid dezoxiribonucleic,
Într-un ritm de neoprit,
Aproape pandemic,
O reașază într-o coloană,
Ce tinde către plus infinit,
Iar eu sunt,
Într-o permanentă...
Plutire,
Într-o continuă metamorfoză,
De tine!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eliberare
Eliberez toată rezistența rămasă
Eliberez toată frica care este încă în corpul meu, celulele mele, sângele și oasele mele
Eliberez orice neiertare
Eliberez toate resentimentele
Eliberez toată vina
Eliberez toată energia victimei
Eliberez toate energiile persecutorilor mei
Toată judecata
Toate criticile
Eliberez toate ideile adoptate în prealabil
Și credințe false
Eliberez toată gelozia
Toată ura
Toată mânia
Tot regretul, durerea și suferința
Eliberez toată frustrarea
Eliberez orice nevoie de control
Îi eliberez pe cei care vor să mă controleze!
IMI IAU DIN NOU TOATA PUTEREA IN TOT SPATIUL SI TIMPUL!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teleportare
Ating din alte timpuri chip și trup
pe folia-n revelator de alb și negru,
sau îmi palpez culori, ce mi le rup;
transpus film, folie din mine, un integru.
Am simțul fizic, pertinent convins
că poza nu-i expunere simplistă;
e-o parte, pojghiță, d-existul prins
teleportat... nano-fugarul ce există.
Sunt electroni din mine-ntr-un vizor,
mă-mprăștiind, de-am șansa, printre case;
prelins infim p-ecranul de tele vizor...
un material, o sticlă-n carne ș-oase.
Oglinda nu-i o simplă oglindire,
e sigur purtătoare, o interactă.
Nu-i doar un rezultat de potrivire;
e interfața-mi, cromozom... Cu ea mă poartă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Viața ca un drum cu sens unic
Fiecare drum servește unui scop bine determinat,
Proiectat cu multă scrupulozitate înainte de-a fi;
Identitate se numește acel drum intermitent semnalizat;
Orice am face și oricum am merge, nu ne putem rătăci.
Un câmp pustiu, fără repere, la-nceput de fatum.
Din proprie inițiativă și entuziasm de ancestralitate,
Cu rucsacul copilăriei în spate, abordăm ideea genetică de drum;
Primul pas săvârșit, deja, a transformt-o în realitate.
Cu sensul doar înainte, viața-i ca mersul ofidienilor ce se scurg;
Chiar și pe drumul drept, tot în serpentine evoluând.
Când, adumbrind arcul sprâncenelor, privim înapoi, în amurg,
Se vede poteca pe care nicicând n-o vom mai străbate mergând.
Asemenea stalactitei ce plânge la capătul subțire
Înainte de a-i trimite stalagmitei o lacrimă de răspuns,
Cu-n licăr de speranță, într-o rugăciune de regăsire,
Doar în gând, mai putem reveni lăcrimând în ascuns.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-s Eu... fizic?!
Oare din ce-s făcut?... Din apă?
Că-mi curg ideile în neștire...
Sau sunt din fier fără simțire
Din hematii, sau dintr-o placă!
Căci sunt și moale precum puful...
Te poți culca, sau te afunzi.
Sunt voalul "burqa" să te-ascunzi,
Sau sunt un por... Respir năduful.
Sunt mii de scumpe minerale,
Sunt aur de inel de nuntă.
Pot fi carbonul fin, de-ascultă
Din microfoane Universale.
Conțin cristale, diamante;
Poate nu-s șlefuit de-ajuns...
De-o faci, pătrunzi în nepătruns;
Te porți ca mine... în nestemate.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cuvântul
CUVÂNTUL
"La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu,
și Dumnezeu era Cuvântul". (Sfânta Evanghelie dupa Ioan)
Cuvântul este gând care a fost rostit,
iar gândul exprimat devine mai energic,
când din plămada lui mentală și-a croit
veșmânt sonor vibrând cu altele stigmergic.
Prin magice vibrații ele ne transmit
tumultul sentimentelor ce ne frământă
în câmpul existențial nemărginit
clădit prin truda grea a celor ce cuvântă.
Și exprimând cuvintele redefinești
o atitudine prin care se consacră
avutul moștenit prin genele firești,
curgând necontenit prin tine ca o apă.
Iar mintea, reclădită-n spațiul cerebral,
prin gândurile exprimate se transformă
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cad efemere
cad efemere din singurătăți de riduri
tristețea se trage mută în exprimare.
printre degete pe vârfuri trec viduri
lăsând urme de năluciri subțiri fugare.
viața e o probă de goală absență...
provoacă accelerări de gânduri uriașe
prin spărturi de spații utilă evidență,
cu răsuflări risipă spre ecouri lașe.
în grija pământului de sub talpă ești
apoi lut peste alt lut fără umeri lungit.
doar în vesta iubirii retras te amăgești
prin adn-ul spirală, cu gândul încâlcit.
alteori ți se pare clipa mai înaltă
și cu ochiul unealtă sfere scobești
lăsând o umbră de îndoială presată,
pe spectre opuse între care gonești.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slove - muguri de luceferi
culeg lumină de pe geana nopții
o strecor în suflet ca pe mărgăritar
am străbătut în viată multe echinocții
hoinărind ca vântul libertin solitar.
am alergat desculță prin vălătuci de ploaie
și am băut nectarul din crinul rourat
gânduri s-au tapetat pe pereți în odaie
stelele nemuririi mi-au dat visul curat.
valsul lebedelor pe lacul cu nuferi
pune în mișcare universul poetic
se-nverzesc cuvintele, muguri de luceferi
acoperă cu nimburi arborele genetic.
îmi port senectutea pe umerii teferi
conjugând iubirea cu cântul frenetic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uimiri
Ne rușinăm de actul sexual
Elogiind apoi maternitate
Și nașterea ca pe o sanctitate...
Cât este de paradoxal.
Sex experimentăm și lingual
Cu gusturi de fantasme inedite
Uitând de micțiunile-otrăvite...
Cât este de paradoxal.
Adulter e adesea imoral,
Perversitățile nu-s sacrilegii
În patul nupțial, ofranda legii...
Cât este de paradoxal.
Preocupați de apetit oral
Interesați de ce ingurgităm,
Ne-ascundem dacă defecăm...
Cât este de paradoxal.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

L-a privit cu ochii
aceia mari și s-a simțit
vinovat pentru ceea ce nu făcuse
ochii neobișnuiți de mari
intrau în creier prin ochii lui
sfredeleau adn-ul pupilele
gri închis și asta l-a înfricoșat
fiindcă știa că nu e pe măsura
acelei încrederi care-i citea
gândurile de om obișnuit
simțea că va veni un moment
în care o va dezamăgi
chiar dacă și-ar muta privirea
în altă parte
ochii aceia mari au analizat tot
se simțea împovărat
îi venea să fugă cât mai departe
să-și găsească un ungher întunecat
a simțit lacrimile cum îi udă
obrajii și se scurg pe podeaua
din dormitorul imens
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


ADN-ul iubirii
Iubirea e diamantul
cel mai de preț
al sufletelor noastre rătăcite
pe un drum
fără început și fără sfârșit...
un giuvaer de
sentimente puternice
neșlefuite de nici un maestru,
înfiripate fără știrea
celor direct implicați,
ce schimbă-n tăcere
impresii și gânduri
de nimeni rostite,
dar de toți știute...
nisip mișcător
în clepsidra vieții,
cu fiecare particulă
ce cade în neant,
formând spirala ADN
moleculă a vieții,
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina
Într-un sâmbur căzut întâmplător
în palma pământului
se aprinde lumina divină,
în comuniune cu un spirit dăruit,
sferă a misterului ce taina sufletului o alină.
Privesc bucata de pânză însuflețită
și văd gândul ce a înflorit emoția,
dragostea ce naște viața spre înălțare,
parfumul unui vis ce-i scris în stea.
Îmi plec căutarea spre bucata de lemn,
ce ascunde căldura mângâierilor,
amprentele falangelor prelungite
în forme și ascunzișuri,
sentimentul bucuriei sau durerilor.
Uimită vocea se pierde sub miracolul sunetului,
a vocii ascunsă în violoncel,
forma sublimă injectată în rădăcină,
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sectele nesimțirii
O obligație aveți și e morala;
Singuri să vă opriți din nesimțirea
Prin care unicul discurs vă este fala
Crezându-vă dotați cu... nemurirea.
Vă tot înconjurați de fani, adepți
Cu aceleași obiceiuri și năravuri,
Făcând prin viciu hoarde de inepți...
Vă premiați în false festivaluri.
Limb-o schimonosiți, ca blestemații;
Injurii-n apelații de criterii...
Vă lingeți între voi, infatuații
În comentarii, dialoguri de mizerii.
Găști de necultivați, de proști, sunt multe
Și cu vechi stagii ce invocă în neștire
Că propriile imbecilități sunt culte
Iar scrisu-alambicat, schimonosit, e pregătire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama m-a învățat niște lucruri
Mama m-a învățat LOGICĂ...
"Dacă-o să cazi din copac și-o să-ți rupi gâtul, n-o să mai poți merge cu mine la cofetărie."
Mama m-a învățat MEDICINĂ...
"Dacă mai încrucișezi mult ochii, așa o să rămâi, sașiu!"
Mama m-a învățat SĂ FAC FAȚĂ PROVOCĂRILOR...
"Unde te gândești? Răspunde când vorbesc cu tine... Nu-mi mai întoarce vorbele!"
Mama m-a învățat ce este UMORUL...
"Când cositoarea îți va tăia picioarele, să nu vii repede la mine!"
Mama m-a învățat să devin ADULT...
"Dacă nu mănânci toate legumele, n-o să crești niciodată mare!"
Mama m-a învățat GENETICĂ...
"Te comporți exact ca taică-tău!"
Mama m-a învățat despre ORIGINI...
"Te comporți de parcă te-ai fi născut într-un grajd!"
[...] Citește tot
poezie satirică de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ritmul muzicii
La-nceput a fost cuvântul, Biblia ne zice...
Gândul meu, la ritmul din cuvânt mă duce.
Descoperiri științifice au demonstrat
că însăși ADN-ul "mort" poate fi reactivat
prin ritmul muzicii versurilor albe și cuvântul motivat.
Pentru nimeni nu mai e un secret,
la concertele lui Paganini unii înnebuneau
sau curmându-și viața, sfârșeau
căci muzica lui dezvăluia sinele celor ce ascultau.
Contact direct cu Universul notele sale-ofereau
și la înjunghierile adevărului, nu toți rezistau...
loviți erau cei care, conștiință neagră-aveau.
Dacă sufletul tău plânge,
la concertul "greilor" te îndemn a merge,
fără dubiu... pustiit și singur nu vei mai fi...
trebuie doar să știi să asculți acele armonii...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenie
Nu-i nicio legătură ancestrală,
Genetica și sânge nu-s la fel...
Ea poate fi între doi, sau mondială;
E-o presupunere de acceptare reciprocă, cu un singur țel.
Efectu-i de reacție, e-n lanț,
Nu o cunoaște nimeni cu exactitate...
Nu ne-am luat timp să facem un bilanț,
Statistică, s-o explicăm, pentru a putea apoi, să-i dăm dreptate.
Pătrundeți deci cu mine împreună
În adâncul neștiutului divin,
Căci mâna când v-o dați, e-o legătură...
V-alegeți frați, ce nu-s, sunt euri separate, cu același chin.
De sunteți de aiurea, printre depărtări,
Contact nu-i fizic, este-o plasmă-n gând,
Îl simți, aproapele de braț și de cărări
Ce-s și ale tale; știi de-ar vrea să stea, sau să-l ajuți mergând.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ce dibaci, Doamne!
Cum să-i spun ochiului mic, ce a dat peste orbită,
Cu ce har ai zămislit, Doamne, pân' și o omidă...
Ce ai scris în ADN-ul (dacă e!) de târâtoare,
Să mănânce și să doarmă cât e ziulica mare?
Târâitul pe genunchi peste frunza devorată
E un obicei primit de la mamă, de la tată?
Oare-n clipa de avânt, cățărată pe-o cicoare,
Nu aspiră-nfrigurată, albă, aripă, să zboare?
Ce-a luat de la strămoși, cu ce-au uns a ei pleoapă,
Că de baștina-nverzită nu se rupe nici de-o șchioapă,
Poartă-n ea respectul mâinii, ce o trece în mătase
Sau a celei ce-i mângâie pânza pe care o coase?
Cu ce drag își face cruce către frunza ce-o-ntărește
Și fântânii cum se-nchină, când de sete-o măgulește?
Brr! Aș vrea s-o țin pe palmă fără coconul de fire,
Să-i privesc în ochi minuscul, să-nvăț oarbă dăruire...
Muză, câtă fericire, micului ștrengar splendoare,
Cu omida drăgălașă ce i-a-mplut ochi cu mirare!
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre genetică și gânduri, adresa este:
