genetică şi suflet

Dacă cineva ar încerca să mă înţeleagă, ar însemna să posede ADN-ul sufletului meu. Înţelegi, deci, că nu m-a înţeles nimeni.

Dan Bujor Dragomir în Din Exil (2011)
Adăugat de Dana Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matricea

mă răsucesc
spirală
măsură clipă
a infinitului
mă aplec în rugăciune
ridicând umil tăcerea
la rag de cină de taină
rup cuvinte
sub tainic lăcaş al inimii
dălţi de suflet
aşchii de stea
mângâierea pietrei
aripă adormită
în leagănul zborului
căutarea universului om
descifrarea matricei
lanţul divinului
ADN-ul brâncuşian

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu din Matricea brâncuşiană (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

***
În lungul meu drum prin literatură am întâlnit şi poeţi buni dar OMUL din ei, doar cu gândul la sine, purta pe umeri mantia invidiei, a urii şi a răzbunării ca şi când ar fi ceva genetic. Târziu mi-am dat seama că, neputincioşi fiind, în sufletul lor se produse o fisură

Teodor Dume (21 septembrie 2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşirea

Şi a ieşit omul din neant
Ca dintr-un vârtej de tornadă
Umbră translucidă şi difuză
Înfăşurat în scutece de haos
Delegat cu sarcini tainice
Ca dintr-un plan providenţial
Înzestrat cu suflet şi imaginaţie
Dotat aievea cromozomi şi gene
Conştiinţă infantilă minte puerilă
Începutul multor tentaţii
Făuritor de obiecţiuni
Purtător de idealuri angelice
Sau aspiraţii în forme inedite
Subiect subiectiv de existenţă
Jonglând între supoziţii şi abţineri
Şi s-a contaminat de cutume
În decursul vremurilor incerte
Pe neamuri culori şi paliere
Caracter schimbător şi sensibil
Îndreptăţit să poarte speranţe

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (17 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi nu înţeleg că sunt şi oameni care simt satisfacţie să facă pe alţii să sufere, se bucură cu o plăcere demonică de suferinţa altora. Oare este vorba de cruzimea genetică a unei animalităţi necontrolate? Eu, de multe ori, nu-i înţeleg, îi compătimesc, căci îi cred bolnavi. Satisfacţia diabolică ce o simt unii care ne încalcă demnitatea, nu trebuie să ne afecteze, căci ştim că noi existăm demni şi integri, dincolo de îngustimea minţii lor şi de micimea sufletelor acestor indivizi complexaţi.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Microb genetic

Anii vieţii sunt muncitorii
care beau cu sete din ore şi zile.
În sudoarea frunţii îşi cresc copiii
şi-n lacrimile tălpilor urmaşii.
Ascut lanţul anilor în flacăra
iubirii pe retina ochilor.
Mă descalţ, mândră, de tinereţe
şi aleg numărul potrivit
printre lentile şi dioptrii.
Curăţirea sufletului şi inteligenţa
îmi rămân în perii albi,
iar demnitatea îmi curge prin vene.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cristina Mariana Bălăşoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vorbim de marea psihiatrie, atunci genetica are un cuvânt greu de spus, o importanţă mare. În cazul nevrozelor, este o problemă psihologică, duhovnicească. Există o manifestare a bolii, pe de o parte, şi nişte factori de mediu care pot duce la apariţia bolii, pe de altă parte. Dacă omul trăieşte în nişte condiţii normale din punct de vedere duhovnicesc şi sufletesc şi duce un mod de viaţă sănătos, nu va dezvolta această boală.

Dmitri Avdeev în interviu (10 martie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iubire

Consemn primordial
La intrarea-n univers,
Un licăr gingaş de lumină
Ce se izvorăşte din suflet
Şi se naşte din genom,
Pe traseul inimilor simple
Ca o prefaţă a bucuriei
Pozitivă şi combinatorie,
Acel mobil de performanţă
Ce ne saltă pe culmi imense
Aşa un panaceu energizant
Brusc ne preface în văpaie
E de dorit la nesfârşit
Arde intens dar nu se mistuie
În subsidiar ne consumăm noi
Dacă tot se termină cândva
Să ne fie cu happy-end.

poezie de David Boia (4 noiembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amin

Cum, Doamne, doar suflet m-ai făcut,
m-ai umplut cu oase şi carne,
două buze în formă de tălpi
lipite mereu de ţâţa pământului.

Privesc înăuntru,
sunt plin de seminţe,
de gene semănate pe cromozomii de rând.

Ştiu că-ţi pot dărui milioane de urmaşi,
cât timp mai are lapte ţărâna,
dar Tu n-ai trebuinţă de braţele lor,
ci
numai de pasărea celor trei degete,
acelea care plutesc închinarea
cu aripile în zbor peste frunte,

de sus în jos,
de la dreapta la stânga,
în vecii vecilor,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Tipuriţă din Cromozomi din genunchi de femeie (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Dan Tipuriţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jungla urbană

în jungla urbană mă simt încolţită
lei trufaşi se năpustesc asupra mea
inima ca sufletul se zbate se agită
ar vrea să fie pasăre cântând pe rămurea.

mă simt o căprioară în codru poetic
tot fug de vânătorii dornici de trofee
vise diafane port în bagaj genetic
vreau să fac din viaţă curată epopee.

ador luminişul unde raze se joacă
printre flori şi fluturi graţioşi
zboruri de vis în mine se apleacă
timpii de contemplare sunt melodioşi.

regret că vara pe-alte tărâmuri pleacă
şi toamna va aduce brumă şi promoroacă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terapia plânsului

plângi
şi prin lacrimi
se scurg afară din tine toate dihăniile acelea
care ţi-au înveninat sufletul până atunci
şi ţi se arată noi încăperi ale conştiinţei
cu ferestrele spre latura luminoasă a existenţei
în sângele tău explodează revoluţii
sau năzuinţe pe care ţi le credeai amputate
dintr-o dată toate nenăscutele galaxii
vor să îţi îmbrăţişeze atomii proaspăt eliberaţi
şi o limpezime parcă desprinsă din începutul lumii
începe să îţi guverneze carnea
de la ultimul receptor al retinei
până în străfundurile
adn-ului

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără titlu

moartea e ca bezna cu gura flămândă
muşcă din mine în ritm necontenit
sunt ca un deliciu cu firea mea blândă
se-nvaţă cu-al meu zbor către infinit.

nu mi-e teamă de moarte nu-mi face hatâr
voi lupta cu ultima picătură de sânge
n-am coasă, n-am secure, n-am satâr
cu Cristos alături ştiu că voi învinge.

lumina vie domneşte în adn-ul meu
melodii cereşti răsună în suflet
uneori şi noaptea mă simt la Ateneu
plutesc pe acorduri plutesc pe sunet.

în lumea minunată sunt ca un corifeu
lucidă împart slove calde prin umblet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slove - muguri de luceferi

culeg lumină de pe geana nopţii
o strecor în suflet ca pe mărgăritar
am străbătut în viată multe echinocţii
hoinărind ca vântul libertin solitar.

am alergat desculţă prin vălătuci de ploaie
şi am băut nectarul din crinul rourat
gânduri s-au tapetat pe pereţi în odaie
stelele nemuririi mi-au dat visul curat.

valsul lebedelor pe lacul cu nuferi
pune în mişcare universul poetic
se-nverzesc cuvintele, muguri de luceferi
acoperă cu nimburi arborele genetic.

îmi port senectutea pe umerii teferi
conjugând iubirea cu cântul frenetic.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă pentru iubire

iubirea e ca floarea cu mult parfum
o frumuseţe fină ce-atinge absolutul
împrăştiată-n lume pe fiecare drum
amprentează glia până cântă lutul.

iubirea e prilej de veghe ne-ntreruptă
se sincronizează cu natura sublimă
în inimă şi-n suflet duce mereu o luptă
să cucerească stele indiferent de climă.

iubirea străluceşte pe chipuri zâmbitoare
înăbuşe suspinul într-un extaz poetic
se prinde în hore ca-n zi de sărbătoare
se înalţă la ceruri cu sentiment frenetic.

iubirea e liantul dintre pământ şi soare
absoarbe veşnicia cu freamătul genetic.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ADN-ul iubirii

Iubirea e diamantul
cel mai de preţ
al sufletelor noastre rătăcite
pe un drum
fără început şi fără sfârşit...
un giuvaer de
sentimente puternice
neşlefuite de nici un maestru,
înfiripate fără ştirea
celor direct implicaţi,
ce schimbă-n tăcere
impresii şi gânduri
de nimeni rostite,
dar de toţi ştiute...
nisip mişcător
în clepsidra vieţii,
cu fiecare particulă
ce cade în neant,
formând spirala ADN –
moleculă a vieţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara cu formele

rotunde se instalează fără kit
luna nouă e aceeaşi
pentru toţi îndrăgostiţii
tăcerea umple oraşul
după câteva crime înfăptuite
invocând besa albaneză
iubitele îşi trimit spectrele
în jurul stâncilor crăpate
de valul val
duna veacurilor scoate
toate stafiile pe străzile luminate slab

peste oraşul în care trăieşte
o generaţie de degeneraţi
mutanţii genetici răi
cu suflete smulse de diavol
se lasă un frig izbăvitor
care ucide orice sentiment de milă
tot ce este viu va fi mort
şi tot ce este mort va fi viu

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

Într-un sâmbur căzut întâmplător
în palma pământului
se aprinde lumina divină,
în comuniune cu un spirit dăruit,
sferă a misterului ce taina sufletului o alină.

Privesc bucata de pânză însufleţită
şi văd gândul ce a înflorit emoţia,
dragostea ce naşte viaţa spre înălţare,
parfumul unui vis ce-i scris în stea.

Îmi plec căutarea spre bucata de lemn,
ce ascunde căldura mângâierilor,
amprentele falangelor prelungite
în forme şi ascunzişuri,
sentimentul bucuriei sau durerilor.

Uimită vocea se pierde sub miracolul sunetului,
a vocii ascunsă în violoncel,
forma sublimă injectată în rădăcină,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritmul muzicii

La-nceput a fost cuvântul, Biblia ne zice...
Gândul meu, la ritmul din cuvânt mă duce.
Descoperiri ştiinţifice au demonstrat
că însăşi ADN-ul "mort" poate fi reactivat
prin ritmul muzicii versurilor albe şi cuvântul motivat.
Pentru nimeni nu mai e un secret,
la concertele lui Paganini unii înnebuneau
sau curmându-şi viaţa, sfârşeau
căci muzica lui dezvăluia sinele celor ce ascultau.
Contact direct cu Universul notele sale-ofereau
şi la înjunghierile adevărului, nu toţi rezistau...
loviţi erau cei care, conştiinţă neagră-aveau.
Dacă sufletul tău plânge,
la concertul "greilor" te îndemn a merge,
fără dubiu... pustiit şi singur nu vei mai fi...
trebuie doar să ştii să asculţi acele armonii...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru fiecare faptă

Bâjbâim prin întuneric...
Pasu-n hăuri se prelinge...
Omule, de tot, nevrednic,
Cine-n urmă vrei să-ţi strige?!

Prin cenuşa risipirii
Fiinţei tale-ngenunchiate,
Cărei fapte, legea firii
Să-i aducă libertate?!

Ce-ai lăsat în oseminte
Şi-n genetice poeme?!
Câţi îşi vor aduce-aminte
Care sunt a tale semne?!

Ai iubit lumina, clipa,
Floarea care se desface,
Pasărea-ntinzând aripa,
Pruncul ce musteşte pace?

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tămăduire

Tulburător, cum râul crem de-nnămoliri,
Mi-e sufletul ce l-am căuş de vise.
Mă curg din pisc, printre caverne imprecise
Cota să-mi cresc, să moştenesc slăviri.

Am stavile nenumărate-n stânci tăioase
Cu răsăriri inopinate în vâltori,
Am piele fină, braţele neputincioase...
Sunt scrijelit, lovit, sunt fracturat, în mii de ori.

Îmi curge-n contrasens curent continu
Pe căi neuronale, din centrala minţii
Cu stăpâniri, ce am genetic, cum părinţii;
Să n-am implozii, să rămân un rectiliniu.

În rictus stau, scrâşnind pios din dinţi...
Din pete-ntunecate-mi fac fundal...
Le scuip petale roşu-aprins, ca din furnal,
Să ard în scrum, săgetători fierbinţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!