Citate despre geometrie și moarte
citate despre geometrie și moarte (inclusiv în versuri).
Autobiografie la Belgrad
I
Geometria e liniștea
întâmplării!
II
Când caii dorm,
călăreții sunt morți!
III
Ieri gura mea sângera.
Azi sânge
ează cuvintele mele!
IV
Nu cântecul privighetorii,
ci înțelesul cântecului ei!
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din Opere impersonale
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cimitir
În cimitir doar deșteptarea
Este mai grea. Încolo... trai!
Prieteni vin și-ți udă floarea
Crescînd pe gura ta de rai.
E-o desfătare geometria
De cruci. Și toate au un nume.
Și e perfecta simetria:
Sus... lume; jos... o altă lume.
Mai bună care-o fi? Fiori
Te trec în clipele mai rele:
Da, cel mai bine e cînd mori
Și în nici una dintre ele.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu se spargă gheața
Să nu se spargă gheața înnegrindu-se
lasă-i unii pe alții, alții pe alții
adormindu-se.
Leneși, somnoroși, înalții,
Mai bine dă ninsoare mărită.
Geometrie, noi suntem elevi.
Să cadă memoria noastră chincită
prin evuri, prin evi.
Coboară-n jos Luceafăr blând
dincolo de materie
unde dorm aiurând
și nu se mai sperie
strămoșii strămoșilor noștri muriți,
rămași în urmă, în urnă
îngeri iubiți
fâlfâiți deasupra în turmă.
Cine moare în zbor, să cadă deasupra-mi,
în spinarea mea îi dau voie...
Valuri putrede și cascadă
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția de poezie
Că Trabantul nu-i BMW,
Ghinionul ăsta e!
Cu puțină simetrie poezia-i geometrie:
Limpede, stelară, vie - floare albă de hârtie.
Dă-i un vis fără hotare și va fi în toate
Floare limpede, stelară, născută din moarte.
Starea ei dumnezeiască este flacără domoală,
Altfel scrisă n-o să fie decât litere de smoală.
Poezia-i omenească - biblică lumină adâncă,
Ea se arată-n nimbu' florii cântec zăvorât în stâncă.
Altfel doar cuvinte moarte unde glasul nu mai e,
Că le-ascultă numai surdul, A d 1 B d C.
poezie de Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea sfântă
Întruchipată în aur de sculptarul C. Brâncuși
În vântul de nimeni stârnit
hieratic Orionul te binecuvântă,
lăcrimându-și deasupra ta
geometria înaltă și sfântă.
Ai trăit cândva în funduri de mare
și focul solar 1-ai ocolit pe de-aproape.
În păduri plutitoare-ai strigat
prelung deasupra întâielor ape.
Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat?
Făptură ți-am zice, potir fără toarte,
cântec de aur rotind
peste spaima noastră de enigme moarte.
Dăinuind în tenebre ca în povești
cu fluier părelnic de vânt
cânți celor ce somnul și-l beau
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăcare postumă
Deschide-mi poarta inimii pictată
Cu vermillon și-albastru de cobalt,
Și intră - fericită-nvingătoare -
În minuscula-mi "sală de-așteptare"
Pe-a cărei pardoseală-mpestrițată
Cu plăci hexagonale de bazalt
Șopârlele versifică la soare
Și viperele-nvață geometria...
E tot ce mi-a rămas din măreția
Și nebunia fastului regesc
Cu care-aș fi-ncercat să te iubesc!...
Alhambra-i azi o cârciumă banală,
Veneția, o lamă de cuțit,
Canossa, o iluzie papală,
Și Muntele Măslinilor, un mit...
Alege-ți, dar, tu singură trofeul
Ce te-ar putea despăgubi de morții
Căzuți în fața porții...
Împodobește-ți apoi gineceul
Cu zâmbete și plante otrăvite,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la geometrie și moarte, dar cu o relevanță mică.
Geometria timpului
Timpul are propria geometrie.
Noi trecem ca o secantă,
Atingându-i fiecare secundă.
În fond, nici secunde nu are...
Noi suntem secunda.
Suntem poate o infinitate de puncte
Mereu în mișcare
Electroni nestatornici.
Poate că suntem baza unei piramide
Cu susul în jos,
Sugerând pierderea în haosul existenței.
Ochii ne vor deveni linii drepte,
Iar brațele,
Planuri adiacente.
Clipele vor rămâne
Un unghi mort.
Poate suntem nimic, poate... tot.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La un portret
Sunt eu acest cocon cu pletele pe umăr
Nespus de-ngândurat
Prea multe întrebări în ochii limpezi număr
De lume par mirat
În mâna mea cea mica Ursitele au pus
Un glob de fildeș rece
Cu el din răsărit și până la apus
Să văd ce se petrece
Cunună smălțuită cu diamante șapte
Mi-au tras pe lângă tâmplă
Ca de la miazăzi și pân' la miazănoapte
Să știu ce se întâmplă
Împodobit domnește în acest chip eu totuși
Nu sunt cel de azi
Nu învățasem încă de ce cresc
Cedri lotuși, păduri de pini și brazi
[...] Citește tot
poezie celebră de George Călinescu din Opere, volumul 2
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La sânul ei dorm crinii înfloriți
Încearcă peste tot să risipească
raze în oasele luminii,
ochii rotesc unghiurile pe toate fețele geometriei.
Poartă-n rădăcini oglinzile cerului,
scoate din umbrele morții îngerii norocului,
lauda învierii ca o taină sublimă
fuge din oameni teama și înflorește speranța.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geometrie interioară
Trăim perpendicular
Doamne pe moarte
o suflete n-ai habar
cât ne ești de departe
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (1 iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercului...
patru și încă patru.
se desface fiecare cifră
în părțile ei intime.
oricum încerc,
obțin patru vii în patru morți,
patru gratii în patru pereți,
patru frici în patru nervi,
patru în patru în patru.
totul are patru laturi,
chiar și minciuna
are patru dimensiuni -
lungime, lățime, grosime și sens.
matematica plecării
se îngrămădește în cifra asta,
ca și când patru e un cerc
fără diametru,
un fel de desagă geometrică.
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul scârbirii
Sub tălpi de împrumut scârbele curg dimpreună cu
vârsta cetății și de o seamă cu zilele ei cele multe.
De oriunde, privirile hrănesc aceleași indiferențe
fixate pe ziduri și bune la toate întâmplările.
Cetatea nutrită din răzlețirile sale geometrice păstrează
pentru pigmeii de azi, aceiași cumințenie ostenită și
gratuitatea unui timp consumat la răspântia viitorului.
Un zeu al prostiei, a promovat mai demult închipuiri absurde.
Din cenușa lor s-au iscat îndoieli.
Și ele s-au statornicit în nepăsarea zidurilor.
Mortificate dorm în adaos de liniște și bănuială.
Se mai întâmplă, ca aceste închipuiri călcate în
picioare să moară, sau sugrumate pe rând, să amplifice
un cimitir cu eternități posibile.
În semnul îndoit al pirzării din fiecare ceas, gândurile
plimbă priviri pe îndoliate și cenușii imagini de bună
credința, ghiftuite în zăceri fără de noimă.
De nicăieri, un aer stătut în derâderi, absoarbe
neputință sau, mișcă șiruri de copaci uscați, expiind un
verde anemiat, prefăcut pe alocuri.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Gavrilescu din Timpul trecerii tale, partea I - Timpul scârbirii (1976)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre aici și veșnicie
Ochi roșii flămânzi de întuneric te priveau...
Iată-mă doamnă.
Buzele flămânde de tăcere te sărută pe amintire.
Aici sunt doamnă.
Brațul meu dornic de nemișcare îți mângâie orizontul.
Mă întrevezi prin tulbure?
Respiră-mi durerile.
Ia-mi și tăvălește-le pe toate,
ucide-mi visele
te rog.
Ia-mi câte un vis, îți repet,
înmoaie-l până la mocirlă în balta neagră
dintre care călcâiul tău roz de nemurire
peste care rochița ta rece
ascunde pudică două coapse
acoperite cu cei mai argintii solzi din lume.
Ți-am supt laptele negru.
Între sânii tăi goi mă mir de cât de departe,
de cât de destul,
mă satur de timp.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Șerban
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E liniște
e prea multă liniște,
prea multe limanuri
și găuri de vierme.
e alb gândul ce trece prin ochi
răscolind noaptea ce cade-n silabe.
orașu-i prea alb de-atâta lumină,
prea dezvelite-s casele de umbre,
ferestrele trec ușor dintr-o parte în alta
și dragostea trece mereu prin pereți.
în centrul geometric o umbră subtilă devine cuvânt
într-o memorie tăiată ce adună liniștea oarbă
ce mă linge pe mâini.
timpul treaz moare într-o vedere
speriind mâna care scrie
despre toate plutirile din liniștea camerei
și ora se închide mai devreme.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezultatul final
Nu există riscuri până la nivelul fatalului
niciun prag nu poate fi trecut liber,
orice cădere în subsol
amenință trecerea printre idealuri.
Axiomele sar din una în alta
se susțin reciproc,
încearcă să se definească prin enunțuri
care fixează punctul geometric
în cercul format de unghiurile potrivnice
la intersecția cu sfera noastră de interes
a formatului imaginar.
Din vârful fiecărui unghi ascuțit
coboară verticala certitidinii
în centrul fiecărui cuvânt pe care vi-l spun
și nicio literă
nu sună mai frumos ca o liră.
Nimeni nu se teme de moarte.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (31 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de a descifra geometria destinului
te-aș întreba doamne despre prima zi
de ce a trebuit să faci mai întâi lumină
probabil că întunericul era deja
și cuvântul doamne
poate că înaintea lui a fost un gând
că lumea ta nu e făcută din versuri scrise în vis
sau poate că ești un poet și visezi infinit
și eu ce caut în visul tău și de ce pot să mă-ntreb asta
ori sunt doar un fel de răzvrătit pe scenariul acesta tâmpit
cu nașteri și moarte cu durere și chin
înainte de orice alt răspuns însă
chiar dacă ego-ul meu oricum nu ar putea pricepe
aș vrea să știu de ce nu ai făcut numai duminici
în care să te slăvim mereu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iubire fără sfârșit
povestea noastră de iubire se va scrie de la sine
și va intra prin ferestrele celor ce s-au iubit,
unii se vor închide-n ea ca într-un labirint,
alții vor arunca în noi cu inimile noastre
spiritele, în schimb, vor zbura liniștite tocmai la zenit
nu ca niște păsări cu aripile ciuntite, lovite
noi am fost singurii îndrăgostiți plecați să caute luna
când armatele văzduhului nu mai visau
decât un soare roșu sângerat de lupi la asfințit
doar noi, frumoșii nebuni, mai visam aiurea
în forme geometrice viața și spațiul și timpul
în versuri înaripate primeneam anotimpul iubirii
dincolo de sicriul lumii, noi eram morții frumoși
care-și schimbau în îngeri zglobii înfățișarea
trăiam totdeauna în intersecția dintre real și ireal,
între fantezie și oboseala lucrurilor mărunte,
aici ne mișcam copleșiți de aceste întretăieri scurte,
ca ale inimii, secunde de prezent, de trecut, de viitor,
dincolo de această intersecție, era nebănuitul,
acea amețeală a unui timp rigid, înghețat,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un neg zâmbește
O percuție lentă a nostalgiei
execută ipoteze cuibărite,
ca niște pui de migrene
prinși în decepții stoice
la un loc cu multe gânduri,
încercuite de țipete multicolore
asemeni corzilor stridente
cu gâtul răgușit și sunet agnostic,
plutesc șoaptele incerte.
Trec zilele într-un caiac,
prea cald pentru a călători
sub zorii stelelor târzii,
ne întâlnim la pol curat.
Dar eu prefer un simplu pentagon,
fără riduri, dar sicrie,
un memorandum de cuvinte,
să le îngrop deasupra lui.
[...] Citește tot
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catedrala împărătească
În
numele
Tatălui
și
Fiului
și
Sfântului Duh
cei ce intră
în
catedrala împărătească
maiestos și încet
se apropie
de
altar
plecându-și capetele
Ating mai întâi
fruntea și pieptul
cu palma dreaptă
pe verticală
și
[...] Citește tot
poezie de Stanisław Jerzy Kuli din Barcelona - Catalonia (2013), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când îmi era teamă
mă ascundeam în lanul de in
cu fața întoarsă spre cer
număram macii din doi în doi
și-mi îngropam degetele în arătura reavănă
în căutare de rădăcini
de unde ar fi putut să-mi crească speranța
precum lumina aceea de la capătul universului
căreia îmi place să-i spun dumnezeu
sau pur și simplu acasă
când îmi este așa de frig fără tine
caut cu disperare printre maci
umbre de oameni de zăpadă
să le dau teama de viață cu toată moartea
să plece în lumea lor albă
dincolo de orice curcubeu poznaș
dincolo de orice lacrimă vinovată de atât soare
un singur punct negru
ca alternativă
la un infinit de infinituri
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre geometrie și moarte, adresa este: