Citate despre geometrie și negru
citate despre geometrie și negru (inclusiv în versuri).
Geometrie
de sus din sfere de necaz
cobor triungiul de la iaz
și cercul dintre două vai
se scurge lin din ochii mei
dreptungiul lung și sănătos
e spin hăt dincolo de os
pătratul negru s-a-nălbit
fugind pe drumul colbuit
și numai tristul meu oval
coboară dealul lateral
urcând getusul arcuit
PR pătrat la infinit...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezgust în fața cărnii, a organelor, a fiecărei celule, dezgust primordial, chimic. Totul în mine se dezagregă, chiar și acest dezgust. În ce osânze, în ce miasme și-a găsit spiritul sălaș! Trupul acesta, care prin fiece por emană duhori în stare să împută întregul univers, e doar un maldăr de gunoaie scăldat de un sânge aproape la fel de imund, un buboi ce schimonosește geometria globului. O, greață miraculoasă! Oricine se apropie de mine mi-arată fără voie faza exactă a descompunerii sale, destinul livid ce-l pândește. Orice senzație este funebră, orice voluptate - sepulcrală. Ce meditație, oricât de neagră, ne-ar putea învăța mai mult decât lecția - decât coșmarul - plăcerilor noastre? Căutați-i pe adevărații metafizicieni printre desfrânați, în altă parte nu-i veți găsi.
Emil Cioran în Ispita de a exista, Deșeuri de tristețe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea sfântă
Întruchipată în aur de sculptarul C. Brâncuși
În vântul de nimeni stârnit
hieratic Orionul te binecuvântă,
lăcrimându-și deasupra ta
geometria înaltă și sfântă.
Ai trăit cândva în funduri de mare
și focul solar 1-ai ocolit pe de-aproape.
În păduri plutitoare-ai strigat
prelung deasupra întâielor ape.
Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat?
Făptură ți-am zice, potir fără toarte,
cântec de aur rotind
peste spaima noastră de enigme moarte.
Dăinuind în tenebre ca în povești
cu fluier părelnic de vânt
cânți celor ce somnul și-l beau
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe pentru zăpadă
Mireasă-a brazilor geometrici și-a brazdelor însămânțate - solemnitate albă, rece, fatală, mută și divină - tu vii cu grații de Madonă sau de Fecioară bizantină și pleci cu gesturi de bacantă, stigmatizată de păcate.
Nu te dorește-aproape nimeni, deși te-așteaptă toți să vii... Și frumusețea ta bizară n-o cântă nimeni decât, poate, îndrăgostiții de imagini abstracte și imaculate - cuminții tăietori de lemne și nebunaticii copii.
Și totuși, când cobori - suspectă, insinuantă și egală - pe câmp, pe arbori și pe ape, pe străzi, pe case și pe noi, tu schimbi în plăsmuiri lunare întreaga pastă de noroi, iar pe Maria din Magdala o-mbraci în peplum de vestală.
Și-n timp ce toți, deopotrivă, pigmei și umiliți, simțim puterea-ți magică ce-ngheață, distruge, arde și creează, doar ciorile, sacerdotale te mai insultă și-ți pătează - cu ieroglifele lor negre și stranii - albul unanim.
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața românească, XII, nr. 1 (martie 1920)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la geometrie și negru, dar cu o relevanță mică.
Cuibul neautorizat
începusem să zidesc
frumoasa poveste de iubire,
perfect geometric, impecabil,
într-o măiastră antrepriză
și fără un contract mai ferm cu-a doua vârstă-n criză
un cuib perfect rotund,
cu finisaje și decorațiuni de suflet-deci interioare,
de trei sau patru-sau în noapte strălucind albastre stele,
pentru un sbor rătăcitor ce s-ar întoarce în sfârșit acasă
după ce l-ar fi atins pe Dumnezeu cu penele pastele
zideam fără pietre, fără Ana, făra autorizație
de mituri și zidire,
un cuib perfect în noapte, deci la negru,
și raza lunii-având documentație incompletă
de iubire- se odihnea ascuns pe sborul alungit, vertebru
când tocmai ce-adunasem semnături
de la zei și înțelepte păsări de-un înalt prestigiu,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Marius Ciungan din Haina de molton
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau alte dimineți!
privesc prin geam fără mine
colbul cerului-n roșu
ridică
durerea orizontului cel rece
întoarcerea ce mă așteptă
suspinul răsăritului de mâine
geometric drumul ne-ndoaie
destinul ne-a devenit un prea mic cerc
linia dreaptă nu ne mai știe
am uitat să încercăm a mai fi drepți
beau negrul cafelei din noapte
frânturi de gânduri în săgeți
mă-ntorc
noroiul pentru unii strălucește-n cărbune
și arde-ntrun roșu de sânge în gropi
degetelemi sunt oase uscate
nu-mi mai refuză nici amâgirea
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre aici și veșnicie
Ochi roșii flămânzi de întuneric te priveau...
Iată-mă doamnă.
Buzele flămânde de tăcere te sărută pe amintire.
Aici sunt doamnă.
Brațul meu dornic de nemișcare îți mângâie orizontul.
Mă întrevezi prin tulbure?
Respiră-mi durerile.
Ia-mi și tăvălește-le pe toate,
ucide-mi visele
te rog.
Ia-mi câte un vis, îți repet,
înmoaie-l până la mocirlă în balta neagră
dintre care călcâiul tău roz de nemurire
peste care rochița ta rece
ascunde pudică două coapse
acoperite cu cei mai argintii solzi din lume.
Ți-am supt laptele negru.
Între sânii tăi goi mă mir de cât de departe,
de cât de destul,
mă satur de timp.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Șerban
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când îmi era teamă
mă ascundeam în lanul de in
cu fața întoarsă spre cer
număram macii din doi în doi
și-mi îngropam degetele în arătura reavănă
în căutare de rădăcini
de unde ar fi putut să-mi crească speranța
precum lumina aceea de la capătul universului
căreia îmi place să-i spun dumnezeu
sau pur și simplu acasă
când îmi este așa de frig fără tine
caut cu disperare printre maci
umbre de oameni de zăpadă
să le dau teama de viață cu toată moartea
să plece în lumea lor albă
dincolo de orice curcubeu poznaș
dincolo de orice lacrimă vinovată de atât soare
un singur punct negru
ca alternativă
la un infinit de infinituri
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea începe de la sfârșit
povestea, de data asta, începe de la sfârșit:
la venirea noastră, aici, după primele adulmecări,
ființele se adunară pe aceeași punte ochi, inimă și marginea lor
(aceeași faleză, aceleași chei);
urcând treptele, pașii își puteau atinge chiar umbrele
și cuvintele mele nu păreau mai nimic, din singurul lor semn;
sus, apoi, ajungând, am privit prin sticla ocheanului,
așa cum se privește, cred, orice poveste,
răsturnând - la început distanța, apoi apropierea - și-acestea, dintre noi;
negre sau gri ca dintr-o scoică
se pictau aceleași vânturi, aceleași valuri,
același vas pe care poposisem și-atunci întâmplător,
fără ca tu să înrobești! ca și cum se-aliniară aceleași planete
"phileo", "eros", "agape"! în ciuda firii lor - și pe pământ;
neștiute, astfel, dar rostite de tine, ți-au fost cuvintele,
amintindu-ne mie, singura lor povestitoare;
și-astfel, într-adevăr, povestea începe de la sfârșit
și mai mult e doar liniștea! ce-ai așezat-o peste toate
și pe care încet o aduni în geometrie perfectă,
dimensiuni redefinite unui punct ce suntem "noi"!
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de Iarna
Lăsăm în urmă toamna cu ale ei culori,
Ruginiul viilor, galbenul frunzelor, focul fagului
Și ploaia parfumată ce aerul respiră.
Pașii noștri pe alei se duc, se duc precum frunzele de nuc.
Ca-ntr-o magie, la bacheta ei, bruma se așterne și
Deodat, copacii rămân goi, săraci,
Obosiți și întristați de tot ce li se-ntamplă,
Un strop de tihnă parcă își doresc.
Dar, ea, Natura, o noua haină mbracă
Și ale noastre visuri zboară iară,
Se înaltă spre porțile plumburii ale cerului,
O adiere rece inundă al nostru suflet.
Ninge, steluțe mii zglobiu dansează,
Se-așterne neaua cât se vede-n zare.
Un fulg ușor în palma mea se stinge.
Flori de gheață, geometrice, în forme mii,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmosul dintr-o privire
Cosmosul dintr-o privire
E-o întreagă amăgire;
Căci tu crezi c-ai văzut tot,
Deși n-ai privit deloc.
Cosmosul crezi că-l cunoști, dar iată
Pe scurt ceea ce ști: o nimica toată!
Se ivesc umbre în întuneric,
Soarele-i un monstru sferic,
Ce dispare și apare,
Apune și apoi răsare;
După nori el se ascunde,
În vest stă să se cufunde
Într-a nopții grea tăcere,
Noapte plină de mistere.
Sus, pe cerul 'nalt, senin,
Strălucesc licurici vii,
Felinare cu venin,
În număr de mii și mii.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trifoi cu patru foi
Eram la vârsta când mâinile mele căutau fără odihnă în câmpurile
și colinele pline cu iarbă vestitul trifoi aducător de noroc, precum
căutătorii de aur pulberea galbenă pe fundul nisipos al râurilor.
Aceasta se întâmpla de fapt într-o vreme, într-o anumită
vreme a existenței mele, căci pe atunci vârsta mea nu se număra
în ani ‒ lucrul acesta părându-mi-se lipsit de orice importanță.
Nu am găsit niciodată vestitul trifoi, însă am găsit greieri,
splendide lăcuste, flori de câmp, apa răcoroasă a râului,
adâncă pe alocuri, micile plaje cu nisip fin și tufe sălbatice,
frumoșii pești pe care-i pescuiam cu undița de trestie și cu
gândacii de Colorado de prin bostănăriile ce fierbeau
în arșița soarelui.
În acest timp în care degetele mele se înverziseră, iar pielea
îmi mirosea a râu, orașul, cumplit malaxor, duduia, se hrănea
cu nefericitele vieți pentru a-și salva viața lui de balaur
cu mii de ochi luminoși, măcina între piesele lui infernale praful,
betonul, vacarmul atâtor și atâtor existențe. Aici timpul se măsura
precis, în generații, ani, ore și secunde. Am auzit mai apoi că
oamenii aceia, în definitiva lor tristețe, nici nu mai vedeau uneori
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din dragostea condorului față de condorița lui
uneori mi se făcea rău din senin
ieri a fost ziua somnului cosmic
până și soarele a intrat în adormire
lumina se-mbrăcase în doliu
starea demonică a pământului era răsfrângerea
răspunsurilor mareșalilor cu gură și dinți nato
la întrebările condoriței rice
tu mă-ntrebai într-o doară
dacă nu sunt flamingo
perechea ta de o vară
flamingo
îți răspundeam evanghelic
nu
nu
pasărea flamingo
dădea un alt răspuns frumuseții
îmbrăcând lumina cu inima șerpașului
crescătorului de lame din anzi
creierul omului cumsecade s-a demonstrat științific
de ziua somnului pământului nu poate să adoarmă
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobodiness menhir
Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
[...] Citește tot
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre geometrie și negru, adresa este: