Citate despre ger și suflet
citate despre ger și suflet (inclusiv în versuri).
Viața în roșu și alb
Te-ai ascuns în plapuma
nepăsării generale,
dar gerul a fost cumplit.
Cel mai mult a durut
imaginea focului
de pe retina gândului înghețat.
În suflet îți clocoteau
culorile șemineului
la care se încălzea omenirea.
Când s-a desprimăvărat,
ne-ai pictat sufletele
în culorile iernii.
Atâta alb era în sufletul tău,
că obrajii ni s-au roșit
instantaneu!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fiecare popor are sufletul său, format în sute de mii de ani, din firea pământului, din freamătul codrilor, din floarea albă a primăverii, din raza soarelui, din ceața toamnelor și gerul iernilor, din toate frământările, suferințele, silința, gloria, din nesfârșit de multe amintiri îngrămădite pe urma morților, care astfel n-au murit întregi, ci din adâncul tăcerii lor sprijină răsfățarea la lumină a urmașilor ce au venit din ei și trăiesc după dânșii. Acest suflet e prețul, mare sau mic, al fiecărui popor.
citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!



Vis de iarnă
Când totul e alb și cenușă,
Iar soarele-n doliu plutește,
Doar iarna eterna mătușă
Din colțul de gheață privește.
Pe creste, sclipiri de zăpadă,
Prin ace de brad suflă vântul,
Rebeli, câțiva fulgi vor să cadă
În gerul ce-mbracă pământul.
Sălbatica fiară se-ascunde
La umbră de timp și uitare,
Își cerne ecoul în unde,
Din văi și poteci solitare.
E liniște iar și e bine,
În suflet, lumini mă inundă,
Nu știu de ce, care sau cine
Pașii prin stele i-afundă...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


primăvara aduce bucurii în suflete
cu ghiocei și rândunici
berze și copaci înfloriți
natura renăscând cu voioșie
după gerul iernii
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăiasa Zăpezii
Cu inima de gheață,
Cu sufletul de plumb
Cu răsuflare rece
Crăiasa Zăpezii sunt.
Când fulgii cad,
Când gerul se așterne,
Când nu-i pasăre zburând,
Farmece de iarnă sunt.
De gheață sunt lacurile,
De nea sunt norii plini
De piatră este blândețea mea
Nu iert un om tremurând.
Frigul intră în vene,
Ceața se lasă deasă,
Fulgii din cer coborând,
Eu sunt a lor Crăiasă.
poezie de Anca Todor (17 ianuarie 2010)
Adăugat de Anca Todor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corbii
Din iarna sufletului meu pornește
Un stol de corbi spre zările cernite:
Sunt dorurile mele nemplinite;
... Și-n iarnă cugetarea-mi viscolește.
În gemete pustii se prelungește
Ca-n golul unei vetre părăsite;
... Și corbi sporesc în cete înmiite...
Și stolul tot mai jalnic croncănește!...
Nu văd în zări nici urma unei stele;
Doar viscolul din gândurile mele
Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă...
... Iar corbii, presimțindu-și trista pradă,
Spre inima-mi pe jumătate moartă
Își năpustesc sălbatica grămadă...
sonet de Mihai Codreanu din Statui - Anotimpuri (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de timpul vieții
DORUL DE TIMPUL VIEȚII
(sonet timpului)
Prin timpul vieții străbat cu soarta mea
Învăluită în ceață și geruri,
Ce îmi înalță sufletul spre ceruri,
Lângă străbuni o veșnicie să stea.
Voi duce dorul vieții în eteruri,
Că-n colț de suflet dăinuie iubirea
Și făclie luminând amintirea
Din rodnice și glorioase vremuri.
Pe podul către veșnicie trece
Convoiul sentimentelor duioase,
Ce-n Universul tainic mă petrece.
Din dor de viață cresc ramuri stufoase,
De laur, menite să îmi vindece
Spirit zburător spre zări luminoase.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închideți ermetic ferestrele sufletului iarna, gerul siberic să nu vă înghețe sentimentele! Nimic din răul lumii în care trăim nu trebuie să ne pătrundă în inimă și-n gând!
citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, dulce primăvară
- Zambile, ghiocei, narcise... toporași,
Și parfum divin de flori de liliac,
În suflet mărtișoare candide ne lași
O, dulce primăvară, ce mult ne ești pe plac.
Din ce în ce iubire tot mai senin e cerul,
Și razele de soare ne mângâie pe toți,
A trecut și iarna, a luat cu ea și gerul,
O, dulce primăvară, a tale flori le scoți.
Din florile frumoase îți voi face cunună,
Căci tu ești declarată regina primăverii,
Să strălucești iubire sub clarul de lună,
Când se retrage ziua și lasă locul serii.
Cu drag îți dau a mea inimă, mărțișor
S-o ții la pieptul tău, lângă a ta să bată,
Îți împletesc cu ea cuvintele de-amor
Să mă iubești la fel, sau mai mult viața toată.
poezie de Răzvan Isac (1 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!


Impresie de iarnă
Roua înghețată își lasă amprenta
peste suflete,
c-un oftat
peste gerul creionat
de fluturi albi,
rătăciți sau poate, chiar...
Îndrăgostiți.
De umbra plină de promoroacă,
a brazilor cristalizați,
de viscolul întunecat
și de-un dor blestemat..
Ninge nefiresc de liniștit,
peste sufletele ce ard mocnit,
de atâta timp,
în care iarna a jelit,
natura care va renaște,
atunci...
Atunci, când sufletul se contopește
cu poeziile unor poeți,
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Coexistau în sufletul meu și vara și iarna sentimentelor (straniu, dar atât de real...) și căldura și gerul, tandrețea florilor învăluind în mister întreaga mea lume, încremenirea rece a iernii propulsându-se în inimile celor din jur...
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lăsați-mă vă rog să plâng
Să mă lăsați vă rog să plâng...
Să mă lăsați vă rog să plâng
Cum plâng doar florile din crâng,
Când gerul le ucide orice speranță,
Și nu au nici o șansă de a reveni la viață.
Sa mă lăsați vă rog să plâng
Văzându-mi zilele cum trec pe rând
Iar înapoi să le aduc nu pot
Clepsidra s-a umplut de tot
La jgheab de amintiri privesc
Nimic ce să-mi surâdă nu zăresc,
Doar sufletul rănit până la sânge,
Prea plin cu lacrima ce încă curge.
Doar un regret mai am când am să plec
Și doar un gând mă însoțește permanent,
Regretul ca trecând prin asta viață
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!


După cuvântul înțelepților de demult, oamenii din acest colț de lume sunt copii ai pământului lor și ai cerului lor. Trupurile lor se alcătuiesc și cresc din anume hrană pe care o au la îndemână în câmpurile cu holde, în dumbrăvi și livezi și pe plaiurile muntelui. Firea și sufletul lor au blândețea acelor țărmuri îmbielșugate unde i-a așezat dintru începutul lumii Dumnezeu, fiind în același timp schimbătoare și furtunoase, nestatornice și viclene ca apele, ca vânturile și ca tot văzduhul lor fără cumpănă, întru care se îmbulzesc arșițele și gerurile.
Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Crizantemă floarea deznădejdii...
Crizantemă floarea deznădejdii
Cu parfumul tău trist și amar
Că-i aproape răsuflarea iernii
Îmi aduci aminte iar și iar.
Floare enigmatică și pură,
Palid semn al verii ce s-a dus
Spune-mi, de ce-n lumea asta dură
Nici tandreți nici sentimente nu-s?
Tu, regina frunzelor de-aramă,
Tu, cea sărutată de zăpezi,
Spune-mi de ce sunt cuprins de teamă
Când s-așterne bruma prin livezi.
Crizantemă floare solitară
Tu, ce înflorești când pomii mor,
De ce mă cuprinde-n fapt de seară
De trecutul mort atâta dor?
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Impresie de iarnă
Roua înghețată își lasă amprenta
peste suflete,
c-un oftat
peste gerul creionat
de fluturi albi,
rătăciți sau poate, chiar...
Îndrăgostiți.
De umbra plină de promoroacă,
a brazilor cristalizați,
de viscolul întunecat
și de-un dor blestemat...
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânța
Un cer plumburiu, foarte jos
Încât ai putea să-l împături,
Revarsă c-un gest generos,
Din tolba de nouri, omături.
Pornește c-un șuier prelung
Un vânt prin scheletice ramuri,
Penelul de gheață, prelung,
Așterne argintul pe geamuri.
În gerul cumplit, dureros,
Lipsit pare totul de viață,
Dezolant, poate chiar dușmănos,
E-ntinsul de alb și de gheață.
Dar cel ce în toamnă-a arat
Îngropând bob de aur sub glie,
E-n sufletul lui împăcat
Căci ce-i sub zăpadă el știe.
[...] Citește tot
poezie de Flavius Laurian Duverna (29 ianuarie 2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Speranța și puterea de a privi spre viitor
Cu ochi de vultur, privește mai departe,
Mai pătrunzător, decât iți bate privirea
Și simte mai intens decât iți dictează sufletul!
Fă -ți timp, măcar o clipă, omule
Să vezi pe unde treci și ceea ce tu lași pe-acest pământ!
Nu renunța la a fi bun și iertător, cu tine însuți și cu cei din jur,
Chiar de te simți măcar o clipă un suflet rătăcit sau derutat,
De ziua ce-a trecut și azi te simți confuz sau răvășit
Caută spațiu pentru rezolvări,
Nu folosi ziua de mâine pentru dezertări!
Gerul și ploaia, drumul anevoios de azi
Te pregătesc, pentru seninul zilei de mâine!
Pentru dragoste și împlinire!
Căci eu, în fiecare dimineață,
Cer Domnului un pic de viață...
Măcar o zi... în fiecare zi...
Să pot lupta pentru ce îmi doresc!
Căci am aflat ce e iubirea
Și nu știu de fac rău sau bine,
Dar ma gândesc la tine,
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Teatrul Absurdului
Simt diminețile geroase
Cum, pătrunzându-mi crud în oase,
Cu trupul meu tot una îs.
Nu râdeți, că nu e de râs!
Mă simt o dimineață-n care
Tot gerul iernilor s-a strâns;
Îngheață moartea la picioare.
Nu plângeți, că nu e de plâns!
Se simte ca-ntr-o dimineață
De Sfântul Ion, iubirea mea,
Și trupul tot i-ar fi de gheață,
De râs, de plâns, de l-ar avea.
Da-i suflet doar, ambivalent,
De plâns, de râs, amestecat
Ca un ocean incandescent
Și ca un soare înghețat.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sub mantia iernii
Își varsă cerul fulgii cu obidă,
Cu-nverșunarea celui rătăcit
Tăind în trupul iernii o firidă
Lumina-și plânge albul spălăcit.
Mai scrie gerul peste timp o carte;
Ferestrele de litere-au orbit!
O lume pare c-a plecat departe
Și numai iarna singur-a venit...
Au amuțit gutuile în geamuri,
În sobă focul mormăie-o sudalmă;
Mai fornăie doar vânturile-n hamuri
La drum când le îndemână iarna calmă.
Prin timp șchioapătă sănii ruginite
Tot așteptând de la copii o veste,
Și brazii tac, cu brațe-ncărunțite,
Iar satul trist a devenit poveste...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coșmar
Iar m-am trezit cu sufletul de plumb
Cu mintea gri, în scoarța cenușie...
Visam reîntoarcere din țara lui Columb,
Eram epuizat d-eșec, pe veșnicie.
Aveam inima grea, bătăile mai rare
Aproape de apnee sufeream
Și-n gerul crunt de afară, căutam răcoare...
Eram din nou captiv, inert și agonizam.
Timpul și spațiul le simțeam arcan
În jocul sumbru al dramei, revenit...
Trăiam inevitabilul de care mă feream...
Eram din nou acasă, locul părăsit.
Straniu-i dorința și să nu ți-o vrei
Și inima să-ți stea îndoită în sul
De-o minte ce-ai și rațiunea de le zei
Precum salvarea de la fulger printr-un nul.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ger și suflet, adresa este:
