ger şi visare

Ochiul de vis

Dintr-un alint
Zilele-mi pleacă
Prin labirint
Visul să-mi treacă...

Nopţile-mi cad
Coapte pe ruguri,
Gerul uscat
Strigă din muguri...

Zâmbete coc
Ploi de iubire,
Îngeri de foc
Mor în neştire...

Marea-i un dor
Curs în uitare,
Visul-un zbor,
Ochiul - o mare...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer olandez

Vorbim despre privirea-ţi ce-mbracă aburii,
Misteriosul ochi cum este, albastru, verde, gri?
Schimbându-se în tandru cu-a visului splendoare
Reflectă indolenţa şi-a cerului paloare.

Tu chemi aceste zile călduţe şi-ncropite,
Ce fac să se topească în plâns inimi vrăjite,
Când zbuciumate rău, ele se-ntorc în somn,
În zeflemea agită pe nervii ce nu dorm.

Şi semeni câteodată cu zările frumoase.
Care aprind zenituri sezoanelor brumoase,
Aşa cum străluceşti, cu nişte vederi ude,
Ce luminează cerul cu razele căzânde.

Periculoasă fată, seducătoare clime!
Te voi iubi la fel prin iarnă şi prin brume,
Dar şti-voi să aprind chiar când veni-va gerul,
Plăceri mai ascuţite ca gheaţa şi ca fierul?

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor degerat

Iată c-a venit şi mărţişorul,
Gheaţa o sparg cu toporul.
Iarna-mi vine s-o înjur,
Că n-am din ce face şnur.

Gerul hlizeşte cu dinţi scoşi,
În loc de babe, avem moşi.
Strângem la nări ţurţurei.
Nicidecum parfum de ghiocei.

Costumaţi bărbaţii în schiori,
Bulgări dăruiesc în loc de flori.
Că gingăşia degeră-n ghiveci,
Pragul casei n-apuci să îl treci.

Şî-n loc de răvaşe de iubire,
Dau fuguţa la dezăpezire.
Că sunt drumurile-nchise,
Nu mai este timp de vise.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorina Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun...

Moş Crăciun în pragul nopţii,
Petrecând pe rând nămeţii,
A plecat cu bucurie,
Către visele zglobii,
Să împartă de Crăciun
Saci cu daruri minunate,
La bătrâni, părinţi, copii.

Gerul nu-i poate opri
Renii ce văzduhul taie,
Cu coarnele lor de-argint
Şi colindele ce cad
La ferestrele-înstelate,
Şi-n căsuţele curate,
Cu brazi mândri împodobiţi.

Înhămând la sănioară
Bucuria dărniciei,
Moş Crăciun de fericirea
Celor care îl aşteaptă,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (17 decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantere de plastic

panterele mele
de plastic galben,
coborâte din visul
tău copilăresc;
altele
decât minciunile silvanilor
cernite alb
ca o pudră pe bătrâni,
sunt însetate:
de soare şi tinereţe...
Cu visul
european
închis între ochi
merg căţărate
pe gerul din priviri
suspinând
sub palmele grele
cu care le storc
de vise...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrabiuta - V.Romanciuc

Vrabiuta, soro,
Draga-draga-mi esti-
Si ca esti micuta,
Si ca ciripesti.

Ca poti sta pe stalpul
Cel de telegraf,
Ca n-astepti sa ploaie
Si-ti faci baie-n praf.

Ca nu esti fricoasa,
Ca, atunci cand vrei,
Te asezi pe botul
Marelui Grivei.

Ori te umfli-n pene,
Grav ca un curcan,
Ca sa bagi pe-o viata
Frica in motan.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagini

Imaginea e o torţă aprinsă,
Buzele-s balsam de iubire
Când faptele au vocea stinsă,
Sărutul este rodul de-mplinire.

Gerul iernii coase la ferestre
Visul ochilor sculptând în gând
Scene care-n primăveri albastre
Vor înţărca aripile, zburând!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sine alambicat

Motto:

Te reclădesc dintre priviri,
Te văd cum stai şi cum te miri...
Aceea pe care o pierzi,
Este aceeaşi ce-o visezi.

Potecile goale pe unde tălpile-au umblat,
Mă strigă înspre ele printr-un sunet plat
Trezindu-mă din prag de vise, ajunsă
În gerul unei realităţi pătrunsă.

Viitor de stele, de trecut prezent,
Într-a mea viaţă, fost mult timp absent...
Ce n-aş căuta să fiu în al meu rost...!
De unde n-am plecat, dar nici nu am fost.

Ajung acasă şi mă ascund în gând,
Versul se fărâmă în rând după rând...
Atât mă strânge focul care îmi dă lacrimi,

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Luna la pas

Geroasă noapte şi senină,
Iar pe pământ doi muritori,
Fără să vadă luna plină,
Fac umbre, că sunt călători.

Găinile se culcă-n dud,
Chiar şi pe gerul ăsta mare;
Şi mersul stelelor l-aud,
Că se visează călătoare.

Îngheaţă creasta la cocoş,
Copii de frig or fi murind,
Zăresc o babă şi un moş
Păşind încet, călătorind.

Nu eu vă spun această poezie,
Ci luna de pe cer mi-a spus-o mie.

sonet de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... Am auzit că-ti plac trenurile...
... Intotdeauna... in ele parca visele prind mai mult curaj... in ele parca si gerul e mai bland(desi am luat atata frig)...
In ele, in compartimentele reci, straine, parca ma vad si-acum, visand la departarile incetosate... la zarile de neatins... la necuprins...

poezie de Camelia Dincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceremonie de visuri

Într-o zi geroasă,
mult timp de la ultima spovedanie,
în reflexia oglinzii mă privesc,
cu o inimă diversă vorbesc.
În versuri dezvolt acum expilicit
o lume din care alung urâţenia,
apoi să ies salvat şi fericit
în ceruri senine să-mi aşez ceremonia
visurilor pure din care renasc mulţumit.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

În nopţi de primăvară gândeşte-te la mine
şi-n nopţile de vară gândeşte-te la mine,
în nopţile de toamnă gândeşte-te la mine
şi-n nopţile de iarnă gândeşte-te la mine.
Chiar dacă nu-s alături, ci, dus de mari lavine,
mă frâng de stânci haine în depărtări streine, -
pe cuvertura albă, cu moliciuni feline
lungită ca pe-o mare de somn, fără dulbine
lăsându-te purtată de undele senine,
fii singură cu marea, fii singură cu mine.

Ci ziua să mă uiţi te rog frumos.
Ziua răstoarne-se cu susu-n jos
tot universul ăsta firoscos,
înece-se în fum şi vin tămâios.
De mine mai presus ori mai prejos
gândul să-ţi fie altcuiva prinos,
dar noaptea - numai mie credincios.

În şuierul sirenelor citeşte

[...] Citeşte tot

poezie de Evgheni Evtuşenko
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarelă

Trag plapuma ruşinii pe corpul meu bronzat:
O, cum mai latră gerul, trezind întregul stat.
Strâng pumnii disperării sub capul meu, fierbinte
Nu cred să te iubească de astăzi înainte
Aşa altcineva.

Ci visele ca mrejele, ca un desiş ghimpos...
Trag plapuma,
trag pielea dezvelindu-mă până la os,
De parcă-ar stărui cerul
în carnea-mi să se împlânte,
Ca-n mine tinereţea o viaţă să tot cânte.

Ci alt vis mă trezeşte, mă lasă pălmuită,
Şi ca nicicând bogată, şi ca nicicând iubită...
Eu dintr-un vis în altul aş trece nopţi întregi
Când ochii tăi senini – ascultătorii regi,
Mi-s pază lângă buze, şi-mi însoţesc silaba...
Ca fiarele nicicând să-şi vâre-n cântec laba.

poezie de Renata Verejanu din Ofranda omeniei (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor rătăcitor

Un pui de pasăre
Doarme sub aripa iernii,
Zăpada îl hrăneşte cu vise,
Vântul cu speranţe.

Gerul suflă în gheruţele
Gândurilor
Rătăcite-n uitare.

Iubita mea pictează
Pe-o coajă de pâine
O rază de soare
Scăldată în ceaşca
Oceanului planetar.

Mai târziu orizontul
Se va curba
Sub aripile zborului.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântă eşti natură...

Sfântă eşti natură, în cartea vieţii mele,
Ca o icoană veche, ca luna între stele.
Ca doina cusută pe ia ţărănească,
Ca dragostea sfinţită în casa părintească.
Ca bucuria vieţii în suflet omenesc,
Ca razele de soare pe trupul pământesc.
Ca ploaia cea măruntă ce cade peste toate,
Ca holdele bogate şi coapte peste noapte.
Ca armonia vieţii pe strune de vioară.
Ca valsul primăverii pe coarde de chitară.
Ca dansul feciorelnic între ferestre mute,
Ca gândul înţelept cu fapte mult mai multe.
Ca părul cel mângâie cu dragoste zefirul.
Ca tinereţea în sân cu trandafirul.
Ca hărnicia zilei de toate aducătoare,
Ca înserarea nopţii ce îmbie la visare.
Ca gerul iernii ce râde pe ţurturii de gheaţă,
Ca soarele zâmbind în prag de dimineaţă.
Ca sfânta rugă în pragul adormirii,
Ca o recunoştinţă pe marea mulţumirii.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (24 noiembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

La crucea mamei

(Unui chip de înger al copilăriei)

Pe sub salcâmi scăldaţi de gerul iernii moarte,
Gonită-n roata vieţii de-un martie vântos,
Răsare caldă luna, dar e aşa departe
De strada prea murdară şi de noroiul gros.

Cu raze dulci şi blânde atinge astrul nopţii
Chiar şi răcoarea morţii din vechiul cimitir,
Iar crucile dorm triste, pleşuve-n calea sorţii,
Cuprinse de-al uitării neîndoielnic fir.

Pe lângă stâlpul vechi al porţii putrezite,
Răzbate un copil în cimitirul rece,
Vârtos mai e noroiul potecii adormite,
Dar caldă este urma ce printre cruci îi trece.

Cămaşa-i ruptă-n poale şi agăţată-n spate,
Şi-i suflă prin ea vântul tăios de primăvară,
Picioarele-i sunt reci, şi goale, descălţate,

[...] Citeşte tot

poezie de Laurenţiu Nelu Rădoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Atinge-mi tâmpla cu-n sărut,
Şi inima cu gândul tău!
Acum în iarna de cristale,
În timpurile noastre!

Alungă-mi gândurile din noapte,
Zăpezile din păr, şi din plete
Şi gerul din oase, de pe faţă,
Atinge-mi viaţa din neviaţă!

În clipa asta toată albă,
Pictată la fereastră,
Aprinde-o candelă,
În camera pustie, goală!

Şi-ntr-un târziu pe seară,
Apari în visul doar visat,
Topit în lumânări de ceară,
În lacrimi de-aşteptat!
...........................................

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mare de cuvinte

Perne de cuvinte am umplut,
capul obosit de contraste şi neînţelegeri,
îngreunat l-am aşezat în absolut.
Pături de cuvinte am ţesut,
pentru ca gerul singurătăţii să atenuez,
înfăşurată în îmbrăţişări de iluzii să visez.
O casă de cuvinte-am construit
ca-n orele întunecate ale durerii,
în universuri de tăceri să mă refugiez.
Castele de cuvinte am înălţat
acolo unde visele suverane tronează
pentru totdeuna să rămână în prizonierat.
Dacă tu cu mine ai veni,
cu ale noastre indelebile iluzii
o mare de cuvinte vom umple si vom ademeni
speranţe improbabile legate de valuri stacojii,
o casă printre stele noi doi vom construi.

poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navele pe care-a navigat odinioară

Navele pe care-a navigat odinioară,
Când sângele-i era tânăr şi fierbinte,
Sunt abandonate azi, epave de ocară,
Numele lor fiind şters demult din minte;

Ele-aduceau lână şi grâu din Australia,
Ceai şi iută, străbătând mii de mile,
Titania-nălţându-şi înaltă şi zveltă talia
Şi mândra Thermophylae;

Alpii-nfriguraţi, cu zăpezi permanente,
Îi sunt cunoscuţi de ani şi ani;
La fel, navele rapide şi navele lente,
Navele cele mici şi navele mari.

A văzut statuile regilor din fir în păr
Şi bustul fiecărei regine – bătrânul corăbier,
Toţi dragonii verzi şi,-ntr-adevăr,
Pe fiecare şeic arab sau cavaler...

[...] Citeşte tot

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul iernii

Iar ne picură din stele
Ramuri de argint şi vise...
Albe, blânde giuvaere
Şi de braţe neatinse.

Trec conduri de lac pe ceruri
Şi ne luminează calea...
Pliu de stele pe creneluri
Şi peste copaci, ninsoarea...

În cojoace, peste dealuri,
Trece gerul asprei ierni
Şi se-apleacă valuri, valuri...
Satul meu bătrân, de ieri,

Scârţâie de dor fântâna,
Coşul e nescuturat,
Doar în casʼ ne-aşteaptă muma.
În zadar! S-a înnoptat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!