ghinion şi prezent

În ghinionul de azi germinează sămânţa norocului de mâine.

aforism de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor unei femei moderne

Ţi-aş prinde azi un mărţişor
De sânul tău cel rotunjor,
Dar dac-avem vreun ghinion
Şi ţi se sparge-un silicon?

epigramă de Sorin Olariu din Epigrame. Mică antologie (2007)
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coronavirusul - ghinionul amorezilor

Astăzi, Dragobetele,
(Doamne, ce încurcătură!)
Nu mai pupă fetele,
Că au mască pe figură.

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghinion de Dragobete

După cină-i zise moşul
Babei pe un ton isteţ:
- Ar cânta şi azi cocoşul,
Dar nu iese din coteţ.

epigramă de Ion Cuzuioc din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tehnici cu belele

Azi dracu' prinse rădăcină,
Mă urmăreşte ghinionul:
Când muza a dorit să vină,
Se defectase interfonul.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izolare cu ghinion

Vecinul nostru, oameni buni,
Arată azi ca vai de el,
C-a stat aproape două luni
Carantinat într-un bordel!

epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

12 iunie – ZIUA TRANDAFIRULUI ROŞU - SIGLA PSD

Neglijaţi de oameni răi -
Ghinionul, şansa noastră? -
Astăzi, trandafirii săi
S-au cam veştejit în glastră.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neşansă

E superbă şi-am un ţel,
Nu încerc azi prima oară:
Trasă-i parcă prin inel,
Dar nu pot s-o trag " pe sfoară".

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izolare cu ghinion

Vecinul nostru, oameni buni,
Arată azi ca vai de el,
C-a stat aproape două luni
Blocat, săracu,-ntr-un bordel!

epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Statuia lui) Decebal

Ne plânge astăzi nenorocul,
Văzând că am ajuns în anii
În care ne-ndreptăm spre locul
Din care au venit romanii.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartaginezii pedepseau până şi lipsa de noroc. Dacă un general pierdea o bătălie din pricină că avusese un ghinion, îl executau. Într-un chip foarte asemănător, noi pedepsim astăzi oamenii pentru vini datorate naşterii sau împrejurărilor nefericite.

John Steinbeck în Păşunile Raiului, Capitolul șase (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izolare cu ghinion

Vecinul nostru, oameni buni,
Arată azi ca vai de el,
C-a stat aproape două luni
Blocat, săracu,-ntr-un bordel!

epigramă de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe câmpurile Flandrei

Vara, în Flandra, maci roşii precum focul
Printre mii de cruci obrazul îşi întorcu-l,
Veghindu-ne somnul greu, de plumb, sub glie;
Deşi pe cer vesel cântă-o ciocârlie,
Sub bombe n-o auzim, n-avem norocul.

Suntem cei Morţi. Mai ieri, nu sosise-încă sorocul.
Vedeam soarele-n zori, înflorind ca siminocul;
Iubeam, eram iubiţi – azi în lut ne-am găsit locul
Pe câmpurile Flandrei.

Preia tu lupta noastră, dar nu şi nenorocul:
Căzând, spre tine noi aruncăm zălogul
Luminii, torţa-i la tine-acum, păstrează-o vie.
Rămâi sub jurământ cu noi, altfel în vecie
Nu vom avea somn – cât maci ne-or scrie epilogul
Pe câmpurile Flandrei.

poezie de John McCrae, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostit de primăvară

O primăvară de copilă
Mă privea cu foc şi dor,
Fără jale, fără milă
Mi-a prins în piept un mărţişor.

Un fir roş şi-o viţă albă
Mă-nvaţă să le-mpletesc.
O caut azi în lumea-ntreagă
Dar regret, nu o găsesc.

Faţa ei catifelată -
Pomii îmbrăcaţi cu floare,
Părul ei lăsat pe spate -
Toate razele de soare,

Ochii ei curaţi şi galeşi
Parcă-s două flori de in,
Privirea ei pătrunde iarăşi
Bolta cerului senin.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghinion

Astăzi mi-a ieşit în cale,
Cu găleţi de apă goale,
Draga fată de vecin
Ce mă-ntâmpina cu plin.
Şi cum parcă-s blestemat,
M-am mai şi împiedicat.
Când să o salut gentil,
Am căzut ca un copil.
Toate îmi merg azi pe dos...
Mă ridic de jos sfios
Şi mă-ntreb cum aş putea
Să repar purtarea mea.
Dau s-o ajut la fântână,
Dar scap cumpăna din mână
Şi cad de văd doar sticleţi,
Cât ea umple la găleţi.
Pân' de jos să mă ridic,
Mă uit lung şi mă oftic...
Vai de traiul meu amar!
Nu mi-am pus nici sacii-n car...

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că oamenii se întorc din drum doar în filme. Noi nu suntem personaje cu un parcurs prestabilit. Îl construim treptat din ceea ce trăim şi, ghinion, mâine vom fi aproape tot cei de azi. Sentimentele nu se rescriu dramatic în situaţii-limită, nici iubirea nu erupe în miez de noapte, ca şi când ar fi cea din urmă (noapte şi iubire). Viaţa reală e mult mai calmă de atât. Timpul ar trebui petrecut cu oamenii care se gândesc la noi. Care ne caută, în ciuda autismului nostru ocazional. Care vor să ştie de noi, cărora le pasă. Care ar fi în stare să facă un ocol de câteva ore doar pentru a-şi întâlni privirile cu ale noastre, deasupra unei ceşti de cafea cu lapte. Fără ca noi să ne străduim din cale-afară să-i convingem, fără a-i aştepta mult şi în zadar.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetabila povară

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joia verde

Mi-am pus azi rochiţă verde
cu volane de maci roşii,
vesel pasul meu purcede
către holde din memorii
să cinstească-n Joia Verde
grânele şi stirpea florii.

Ferită să-mi fie casa
de tot ce-i rău şi ghinion,
bogată să-mi fie masa,
lumină din Hyperion,
să-mi fiu pururea mireasa
ce străluceşte-n Orion.

Patruzeci găleţi cu apă
în ritualul morţilor,
sufletele azi adapă
cu albă floare-a Paştilor,
amintirea-mi stă pe-o pleoapă
în Săptămâna Negrilor.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la înălţarea definitivă

E o neşansă a întâlnirii mele
când stăpânitoare nu mai eşti în trupul tău
mai zdrobitoare decât mine, decât ochii mei
pe care-i ascund sub ochelarii vremii
ca sub o ceaţă mereu străină.

Să ne împărţim bucuriile, să plângem durerile
să le cântărim ori să le spargem în bucăţi
până la despărţirea de noi şi de ele
cum răul de bine, frumosul de urât.
Du-mi prezentul pe buza prăpastiei
picioarele desculţe să calce pietrele
trupul să se înalţe drept din suferinţă
tot mai înalt şi mai subţire
să urce-n cer împiedecându-se de îngeri.

Să-mi spui că şi tu eşti o mirare
cu care mă minunez în faţa stelelor,
că suntem un fluviu ce desparte munţii
dealurile, câmpiile şi tot ce stă-n cale,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin încrucişat

Încrucişează-mi limba de-acum şi-ntotdeauna
Şi fă-mă, Doamne azi să nu mă vând păcat
Să ard în templul clipei fără să-mi pierd arvuna
Ce-am strecurat-o-n visu-i cu suflet ne-ntinat

Încrucişează-mi lutul c-o apă de izvor
Mă fă pereţi de vas, din care el va bea
Iar gura-i să atingă c-un dor absorbitor
Aleanul picăturii din revărsarea mea

Încrucişează-mi vântul cu un senin de zare
Şi-mi fă pe an ce trece din timp alt anotimp
Să pot dansa cu sorţii zvârliţi de-o întâmplare
Deşi-am vibrat distanţă sfârşită-n contratimp

Încrucişează-mi zorii trimite-i spre amurg
Parfum de înserare să îmi răsară-n gânduri
Să-i simt divinitatea în mâini de Demiurg
Ce-mi modelează mintea nescrisă printre rânduri

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!