Citate despre greutate și moarte
citate despre greutate și moarte (inclusiv în versuri).
Prietenii tăi, prietenele mele ne fac loc. O tonă de zăpadă peste noi se răstoarnă. Murim înghețați. Din nou numai pletele în primăvară ne-mpodobesc scheletele.
Nichita Stănescu în Oul și sfera, Ritual de primăvară (1967)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am recoltat până acum circa douăzeci și cinci de grame de lacrimi de la diferiți bolnavi și, mai ales, surori și infirmiere, la care le-am spus diferite glume, ca să le fac să râdă cu lacrimi. Las această sticluță cu lacrimi, în caz că mor, domnului doctor...
Ion Băieșu în romanul Balanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am o mulțime de cărți pe care nu le răsfoiesc decât când sunt bolnav și mi se abate gândul că am să mor... Le citesc atunci ca să simt greutatea prostiei omenești să mi se pară lumea mai brutală, mai insuportabilă... și să mă doară mai puțin ideea despărțirii...
citat celebru din Octavian Goga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
E singurul tău amor curat, pentru că n-a fost amor, pentru că n-ai fost niciodată pe punctul de a muri de pofta celor câteva kilograme de materie organică pe care fata cu părul pe spate le extrăgea din elementele brute ale naturii.
Garabet Ibrăileanu în Adela
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Funcții suplimentare. Nu putem prevedea niciodată slujbele ce le poate lua cineva asupra sa, în afară de aceea pentru care pare făcut, și nici funcțiile ce și le pot asuma lucrurile în împrejurări excepționale. Banul nu a visat niciodată că va putea servi drept greutate pe pleoapele morților.
aforism celebru de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tone de sentimente sunt aruncate zilnic în timp ce morții rabdă după un singur gest...
aforism de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Evocare
Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigăt dintr-o limbă moartă.
Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzândă și plângândă cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospețe de barbari.
Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când alergi îți folosești picioarele. Când te îmbulzești, îți folosești brațele. Dar când aștepți, nu îți folosești decât puterea de a spera. Și aici e greutatea. Căci această putere se uzează și ea, ca orice lucru. Și în clipa în care puterea de a spera s-a uzat, ești pierdut. Nu te mai salvează nimic, pentru că nu mai izbutești să aștepți. Nemaiputând, trebuie să mori.
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Andrada Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Averea conferă omului o mare greutate. Opt ciocli și doisprezece preoți s-au opintit să ducă un interlop la groapă.
aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi cărăbuși zburau împrejurul meu: viermi albi, minusculi îmi colcăiau pe trup și greutatea unui mort îmi apăsa pe piept.
Sadegh Hedayat în Bufnița oarbă (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bondarul leneș
O furnică mititică,
Cât un grăuncior de mei,
Duce-n spate o greutate,
De trei ori cât boiul ei.
Pe cărare-n jale mare
Plânge un bondar ciapcin:
- Mor de foame
Și n-am poame
Și-aș munci
Dar n-am stăpân!...
- Hai și-mi cară din povară
Și sunt gata să-ți plătesc.
- Cum n-aș merge! Dar pe lege
Jur că nu pot să muncesc!...
- Vai de tine! Ce rușine
Leneșule cerșetor,
[...] Citește tot
fabulă clasică de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a mai stins o stea (Lui Grigore Vieru)
Motto:
Sculați-vă, sculați-vă, sculați-vă
Din somnul cel de moarte!
Salvați-vă, salvați-vă, salvați-vă
Prin limbă si prin carte!
(Grigore Vieru)
Cum vine omul, numai, numai zâmbet!
Cum pleacă omul, numai, numai plânset!
Mai bună, lumea, cu un gram o lasă.
Tribut plăteste pentru el, o viață!
Cum vine omul, numai, numai soare,
Și-i noapte grea a lui plecare.
Un nume bun, un nume drag ne lasă
Și-o întristare pentru-o-ntreagă viață!
Cum vine omul, numai, numai miere
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt umbra mea cuminte
Mă războiesc cu demonii ce-n spate
mi s-au urcat și nu mai vor să plece.
Le-am repetat, în van, că timpul trece;
și viața, dar și moartea! Totul, toate...
Nici simțuri n-au - nu știu ce-i cald sau rece -
nici mâini murdare și nici mâini curate.
Nimicnicie, oare? Greutate,
ce-apasă pe clavicula-mi să-nece
dorința de a merge înainte.
Dar luptele indică spre-un trecut ce
mă mai aruncă înspre cele sfinte,
când demonii refuză să se culce
îmbrățișați, candizi, printre morminte.
Mă lupt cu ei, sunt umbra mea cuminte!
sonet de Ionuț Popa (8 august 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o reverență, frunza
Pregătiri de toamnă și la mine-n sânge,
și o greutate simt acum la mers,
cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
printr-o reverență dinspre univers.
Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
că-i destulă toamnă s-o aștepte-n noi,
dacă nu le vine ochilor să-și creadă
că senini din toate sunt numai ei doi.
Ca o reverență frunza-n prăbușire
umerii mi-i umple de un tragic scrum,
triste monumente uită să respire
când se-aude țipăt de cocor în drum.
Sunt schimbări grozave orșiunde, parcă,
prin tufișe slute - zdrențe moi de nimb,
cu prilejul vieții moartea mă încearcă,
toamna-i anotimpul ce devine timp.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din vol. "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața-i o curgere sfâșietoare spre moarte, dar împăcarea cu acest curs firesc, natural... face călătoria mai plăcută, durerea mai ușor de suportat și loviturile își pierd din greutate. Acceptarea face lucrurile mai simple.
Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bivolul și coțofana
Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coțofană
Când în sus și când în jos.
Un cățel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
- Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam așa de prost
Să ia-n spate pe oricine...
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe și pe mine!
Cugetând așa, se trage îndărăt să-și facă vânt,
Se pitește la pământ
Și de-odată zdup! îi sare
Bivolului în spinare...
Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,
Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, și-apoi
Să-l răstoarne,
Să-l ia-n coarne
[...] Citește tot
fabulă celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ramona Doleanu
Textele de mai jos conțin referiri la greutate și moarte, dar cu o relevanță mică.
Departe de Troia
sunt departe de Troia. zidurile ei de carne se împletesc cu linia orizontului. tu îmi muști nefiresc de adânc din visele unei nopți decadente. ești totul și nimic pentru mine.
mângâierile tale sperie poezia, versurile se ascund în morțile premature ale unor păsări simbolizând agonia. te bucuri de ignoranța mea ca orice zeița rămasă singură într-un templu neîncălzit.
ai mâinile pline de așchiile calului meu troian. zâmbești încurcată când te întreb dacă simți cu adevărat durerea sau e doar un capriciu al tău. pari uneori o statuie care își mută centrul de greutate de la o minciună la alta.
trupurile noastre se întâlnesc la fiecare schimbare de prefix a eternității. eu te iubesc în tăcere ca un cavaler pregătit să își onoreze numele într-o cauza de dinainte pierdută. chiar și pentru atât te-aș accepta în cutia Pandorei.
sunt departe de Troia, mângâierile iubirii nu îmi sunt de ajuns...
poezie de Eduard Dorneanu (22 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am stat la țară cu bunică-mea, apoi la altă moșie, cu tatăl meu și mama mea a doua, apoi iar la bunică-mea. Mi-aduc aminte de priveliști și peisagii, care se numesc Sălăveștri, Berbenceni, sate în județul Bacău unde tatăl meu ținea moșii în arendă cu rudele lui noi.
În această vreme moșul meu Teodor s-a înamorat de o fată a Eleonorei, tatăl meu a pierdut ce mai avea, bunica mea era tristă de moartea mamei mele -- eu mă simțeam str[...]n lumea cea nouă a tatălui meu. Mamei mele a doua -- o ființă bună, supusă, roabă -- nu i-am putut spune "mamă" și din greutatea mea de a deveni familiar și a da numiri "artificiale" și oficiale, și din cauza amintirii adevăratei mele mame, pentru care începeam să am un cult și o tandrețe alcătuită din tot felul de amintiri, căci deja aveam amintiri și, cum se vede, amintiri scumpe și duioase.
În acești ani cred că s-a închegat o mare parte din caracterul meu, așa cum îl am și acum. Cu altă copilărie, cu altă viață, fără aceste lucruri neobișnuite și triste, aș fi fost poate altfel.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De bună seamă, natura a înzestrat cu dărnicie bazinul adâncit între munții Bihor, Retezat și Parâng. Bogat prin fertilitatea solului, e bogat și prin toată averea ascunsă în măruntaie: mine de sare gemă la Turda, cu un randament anual de mai bine de douăzeci de mii de tone; muntele Praid, cu domul lui având o circumferință de șapte kilometri și e alcătuit numai din clorură de sodiu; minele de la Rimetea, care produc plumb, galenă și mai ales fier, ale cărui zăcăminte au fost exploatate încă din secolul al X-lea; minele de la Hunedoara și minereurile lor ce sunt transformate în oțel de calitate superioară; mine de huilă, lesne de exploatat pe primele straturi ale acestor văi lacustre, în districtul Hațeg, la Livezeni, la Petroșani, vastă pungă apreciată la un conținut de două sute cincizeci de milioane de tone; în sfârșit, minele de aur la târgul Abrud, la Câmpeni, regiunea aurarilor, unde mii de mori cu un utilaj foarte simplu spală nisipurile de la Roșia Montana, "Pactolul transilvan" și exportă anual metal prețios în valoare de două milioane de franci.
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
De bună seamă, natura a înzestrat cu dărnicie bazinul adâncit îmtre munții Bihor, Retezat și Parâng. Bogat prin fertilitatea solului, e bogat și prin toată averea ascunsă în măruntaie: mine de sare gemă la Turda, cu un randament anual de mai bine de douăzeci de mii de tone; muntele Praid, cu domul lui având o circumferință de șapte kilometri și e alcătuit numai din clorură de sodiu; minele de la Rimetea, care produc plumb, galenă și mai ales fier, ale cărui zăcăminte au fost exploatate încă din secolul al X-lea; minele de la Hunedoara și minereurile lor ce sunt transformate în oțel de calitate superioară; mine de huilă, lesne de exploatat pe primele straturi ale acestor văi lacustre, în districtul Hațeg, la Livezeni, la Petroșani, vastă pungă apreciată la un conținut de două sute cincizeci de milioane de tone; în sfârșit, minele de aur la târgul Abrud, la Câmpeni, regiunea aurarilor, unde mii de mori cu un utilaj foarte simplu spală nisipurile de la Roșia Montană, "Pactolul transilvan", și exportă anual metal prețios în valoare de două milioane de franci.
Jules Verne în Castelul din Carpați (1892)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre greutate și moarte, adresa este: