grevă şi iubire

În timpul grevei din învăţământ

Elevi au declarat, cu vervă,
Că îi iubesc pe dascăli şi-i stimează
Nu când la ore sunt şi îi notează,
Ci doar atunci când sunt în grevă.

epigramă de Corneliu Văleanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotbalul privit "politic"

Pe terenul cu gazon
Stă ca Rege, "un balon"...
Jucătorii nu se-mbie,
Ei vor doar "democraţie",
Că din fotbal, ei trag seva,
Saci de bani... dar iubesc "greva"...

hexagramă de Constantin Enescu (3 mai 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfloreşte zilnic strada

Înfloreşte zilnic strada
De grevişti şi de greviste
Care trec citind reviste
Şi-apoi flutură batiste
Huiduindu-ne Helada

Vor salarii mari, concedii
Altă treaptă de confort
Că din dragoste de sport
Ei renunţă la efort:
Să le dea statul remedii!

Dar cum cade uneori
Câte-un zar mai strâmb în soartă
Ei nu ştiu că cei ce-i poartă
Pe această mare moartă,
Stau ascunşi şi trag de sfori.

poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot, o iubire...

E tot, iubire -peste tot şi frunza cade ram
şi se reîntoarce mugur, crapă de dragostea din trunchi de sevă
şi, nor ce-aşteaptă puf pe cer să se adune gram cu gram,
să cadă râuri să ne spele şi, albina, ce-nmulţeşte floare, fără relaş... nu ştie grevă.

E muntele semeţ -ce ţine să-şi toace roca în rădăcini
şi bradul priponindu-l ace să nu rămână dezgolit,
iar marea mângâie nisip, ca râu se-ncorsetând cu arini...
cum cer stă prăvălit pe noi... nu pleacă-n zbor spre infinit.

Câinele -stă domesticit, iubeşte chiar şi pe hinghieri,
omida moare în cocon se dăruind pentru frumos
şi zile, nopţi, nu se despart, că azi este o noapte ieri...
iar eu la fel ţin mult la tine... până ce-oi piere amoros...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclavii iluziilor

Atâţia maci jertfit-au pe-al grânelor altare
Petale-nsângerate în căutări confuze,
Timbrând cu lacrimi mute, scrisori de dor amare,
Punând sărut cu patimi pe-al sufletului buze,

Desăvârşind iubirea nescriselor solstiţii,
Plătind tribut pe vise şi anotimp obscur,
Dorinţe-au pastelat cu faguri de emoţii,
Cernute fără milă de-al brumei toamnei ciur.

Asemeni lor şi noi în turnuri încuiate,
Crucificăm iubirea pe muchii insipide,
Cu trupul biciuit de doruri disperate,
Cerşim o amnistie minutelor perfide.

Fac greve nesfârşite toţii demonii constrânşi,
Iar îngerii plătesc constant al vamei cost,
În grote ne ascundem neputincioşi, învinşi,
Sclavi veşnicei iluzii sub măşti de gând anost.

[...] Citeşte tot

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam

nutresc să calc pe urmele lui Eminescu
el a umblat mereu prin pulbere de stele
descopăr fericită că m-am ales cu
amintiri complicate şi bune şi rele.

Luceafărul mă-nvaţă patria s-o iubesc
s-o port cu cinstire în inima mea
munţi lunci şi mare aici se întâlnesc
neamul moşteneşte o norocoasă stea.

constat că ne-a hrănit aceeaşi sevă
din arborele vieţii plin cu rădăcini
cu ramuri care au făcut adesea grevă
să se scuture de norii otrăviţi cu vini.

opera lui e tezaur, neasemuit miracol
înţelepţeşte suflete ca un divin oracol.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii frumoase

înfrunzesc în mine gânduri cu miros de primăvară
în inima s-au dezgheţat izvoare de inspiraţii
raze mistificate adânc în mine se coboară
ca în condeiul mânuit de vaste motivaţii.

am însămânţat voioasă seminţe de gânduri
un lan de floarea soarelui voi răsări setoasă
de lumina care zâmbind trece prin ziduri
şi pune peste zile amprenta preţioasă.

poemul iubirii l-am umplut cu sevă
din mărul cunoaşterii ocrotit de furtună
nu ştie de revoltă de nebuloasă grevă
emoţii frumoase în mine se adună.

glasul pământului se desprinde din lut
se urcă prin mine trece în absolut.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai singur şi nesigur

Cel mai singur şi nesigur

Cel mai singur om este cel aflat
Înainte Porţilor Înalte, fie după ce le-a trecut,
Dar nu-i bai, nu-i bai, nu-i bai,
Restul este o hărmălaie de interese meschine,
Uneori dragostea îşi cere drepturile,
Precum greviştii din sistemul sanitar,
Mă simt fericit, mănânc hrana zeilor, nectar,
Respir uşor, miros a trandafiri,
Proptit de un gard, cresc încet cu atomii de aer,
Ferindu-mă de cleştele negru al Marei Insecte,
m-am depărtat de cuptorul cu pâine, carne şiu alte chestii solide,
o zi albăstruie încet se deschide, peste ipostaze şi ipoteze,
străjerii de fier ruginesc, or să dispară, vai, ce ne facem,
lumina ne loveşte peste ochi, peste coate, peste picioare,
ne sculăm ca Lazăr din Morţii Mamei Sale,
iertată fiindu-mi expresia.
***********************
Foamea, Ioană,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarăşi Crăciunul

E iarăşi Crăciunul şi-afară nu ninge,
Natura e-n grevă se pare,
Şi focul în sobă trosneşte şi plânge
Şi-n mine se naşte-o-ntrebare:

Încotro ne-ndreptăm cu atâta mânie?
Bunătatea din oameni se stinge încet,
Ne conduce invidia şi-i lăcomie...
Unii cred ca au la viaţă, abonament.

Suntem trişti, singuratici şi-n inimă goi
Şi ne doare, şi ne încearcă furia...
Nu mai ştim să ieşim din atâtea nevoi,
Dar continuăm să promovăm prostia.

Totul în jur e astăzi minciună şi ură,
Totul e fals zub zâmbete hâde,
Iar cei ce mai au o fărâmă de suflet
N-au puterea ceva să mai schimbe.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inuit

De existenţa n-ar fi fost mâncare,
Adică n-ar fi fost prozaică preocupare,
Am fi fost cert şi mai curaţi puţin
Şi timp mai mult, de a-l omorî, un chin!

De greva foamei, nu s-ar mai vorbi
Şi bunătăţi nefiind, nimic nu ne-ar orbi...
Ar fi pământu' întreg sălbăticie;
Doar mirişte, o întreagă florărie!

Nici abatoare n-ar mai fi, nici stâni
Şi popii, popii ar fi nişte păgâni;
Că nimeni n-ar muri de-o existenţă,
Credinţă castă... N-ar fi delicvenţă!

O apă în peşte ar fi, mări şi oceane
Şi ne-am iubi toţi; oameni, lei, iguane.
S-ar zice; am fi fără de nicio frică...
De nu un tâmpit ne-ar împuşca, din pică!?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul sexelor

Sunt iarăşi cu nevasta la cuţite,
E-n grevă şi la maică-sa-a plecat,
Dau fuga-n beci, am sticle pregătite,
La masă trei amici am invitat...

Golit-am frigiderul într-o clipă,
E rece, gol, ca iarna ce-a rusească,
Amicii au plecat acasă-n pripă,
Dar mâine oare, cine-o să gătească?

Am adormit c-un zâmbet tâmp pe faţă,
Mi-era cam frig mă chinuia şi astmul,
Simţeam în aşternut, că fără soaţă,
Mă părăsea, parşiv, entuziasmul.

M-au bântuit coşmaruri, o găină
Nu accepta deloc să stea în oală,
Sărea afară, tabla de slănină,
Părea că e vecina-n pielea goală.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia începutului de mileniu

Tu mâine ai grevă
nu ştii dacă şi soţul ;
vei face gesturi necugetate
te vei răscula, vei gesticula, te vei amărî,
vei striga până vei răguşi ;
ştii că ai dreptate, nervii ţi se vor întinde la maxim,
vei trăi cu intensitate febrilă,
dar gustul revoltei se va cocli.
Eşti dezamăgită...
totul pleacă de la centru
obosită, târându-ţi paşii
te vei întoarce acasă.
Când îţi schimbi bluziţa cu năsturaşi de argint
mă găseşti pierdut în buzunărelul din colţ,
mă arunci plictisită.
Eu fac poezele în alt ungher rătăcit ;
iubirea redusă la un joc spiralat
neîntrerupt şi absurd,
bagatelă în veşmânt de primadonă.
Gândeşti obsesiv:

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Dumnezeu

Am rătăcit scrisoarea către tine mamă
Când tu plecai grăbită, către Dumnezeu...
Am rătăcit, bolnav, şi-a ta scrisoare, tată,
Şi e păcat, că-i timbru chiar sufletul meu.

O fi prea mare haos, poştaşii sunt absenţi,
Ori moartea e în grevă şi cu birou'-nchis...
Destinatar fictiv, ori angajaţii neglijenţi,
Că s-a întors bătrân, chiar plicul nedeschis.

Poate te-am supărat cândva părinte, tată,
Prea ocupat să te aud cu boli şi suferinţi...
Am realizat târziu, când haina-ţi nepurtată,
O ţin pe holul de spital, înlăcrimând şi sfinţi.

De ce îţi văd abia acum un zâmbet obosit,
Că parcă ochii i-am avut închişi, un orb...
De ce doar despărţirea de-un tată chinuit,
Deschide sufletul, în faţă la al morţii corb.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imbratisarea pustiului

Hai, scoate-mi din al ochilor vestibul
Catusele si glontul de romanta,
Recalculandu-i fara sens calibrul
Pentru expertii care latra in instanta

Da foc la explosibil si te-ascunde
Pe langa crucile uitate-n noi
N-am sa te caut, nici nu mai am unde;
Copilaria mi-a murit prin ploi.

A inceput sa ninga cu-nserare,
Postasii se intorc in lustrate
La tarm mediteran, in Baleare,
Sirenele se spala de pacate.

Iubirea mea pribeaga e in greva,
Revendica-n statut un unghi mai larg,
Doar pleoapa-ntrdeschisa imi releva
Cu panzele sunt inca pe catarg.

[...] Citeşte tot

poezie de Stefan Al. Sasa din Zeu fără nume pe bicicletă (1991)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocel

S-a deprins aşa să fie
Tot prezent la datorie
Ştie locului tot rostul
Şi nu-şi părăseşte postul.
Mai greşeşte câteodată
Numai pentru câte o fată.
Inima îi dă îndemnul
Ca să-şi încalce consemnul
La iubită merge-n salturi
E un bun săritor de garduri
Precum un sportiv distins
Nu se dă vreodată prins.
Dacă-l pedepseşti cumva
Nu mănâncă şi nu bea.
În greva foamei a intrat
Pe termen nelimitat.
Vorba nu-i face plăcere
Scoate-un strigăt de durere
Nemişcat şade pe coate
Doar cu gândul dus departe

[...] Citeşte tot

fabulă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!