hărnicie şi iubire

sârguinţă

Sârguinţa este unul dintre fructele cele mai plăcute ale grădinii dragostei.

definiţie clasică de Hacob Paronian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mo-Tzi

Trăindu-şi viaţa plin de zel,
Ne-arată dânsul explicit
Cum să-i iubim pe toţi la fel,
Chiar dacă mulţi nu l-au iubit!

epigramă de Mihai Enachi din O antologie a literaturii gălăţene contemporane
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozia reprezintă una dintre cele mai sincere declaraţii de dragoste; omul gelos e în iubire zelos.

calambur aforistic de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Se-aşterne praful
pe cuvintele noastre de dragoste.
Ai putea scrie pe ele
cu degetul
"Te iubesc".
Păianjenul harnic
le îmbracă-n veşmânt de mătase
ca şi cum ar coperta
un dicţionar de arhaisme.

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socrate: Omul pe care dorinţa îl stăpâneşte şi care e robit plăcerii simte nevoia să-şi facă din iubit izvor de necurmată desfătare. Or, cel care e atins de boală, găseşte plăcerea în tot ce nu-i stă împotrivă, iar ce este mai presus ca el sau de o seamă este întâmpinat cu duşmănie. Iată de ce îndrăgostitul nu o să rabde de bună voie ca iubitul să-i fie mai presus sau de o seamă; dimpotrivă, el îşi dă mereu silinţa să-l facă pe acesta neputincios şi mai sărman ca el. Iar mai sărman este neştiutorul, dacă-l compari cu învăţatul, fricosul pe lângă cel viteaz, cel care abia deschide gura pe lângă vorbitorul priceput, un prostănac pe lângă cel mintos.

replică celebră din Phaidros de Platon (1983)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coboară în inima ta şi fă curăţenie, dă cu mătura iertării şi acceptării, aspiră cu sârguinţă şi iubire, nu da gunoiul sub preşul renegării şi a luptei continuie... Orice tratare începe prin acceptare.

Alina Georgiana Hristea
Adăugat de Alina Georgiana Hristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai zelos suflet este acela care îndeplineşte cel mai fidel orice faptă, din iubire curată.

citat din Sfânta Tereza de Lisieux
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostiţii

Sunt frumoşi din cale-afară
Şi se laudă cu zel:
Ea că este domnişoară;
El - la fel.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aduci divinităţii prinos când eşti prin iubire lumii de folos şi rămâi în credinţă zelos.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile sunt nefericite în dragoste din exces de zel în remodelarea iubitului conform unor criterii la fel de vagi ca şi proiecţia bărbatului ideal din capul lor.

citat din Sorin Bucătaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un împărat. Acest împărat avea trei fete. Rămânând văduv, toată dragostea lui el şi-o aruncase asupra fetelor. Ele mărindu-se şi văzând sârguinţa ce punea părintele lor ca să le crească pre ele, să le înveţe şi să le păzească de orice răutăţi şi bântuieli, se sileau şi ele din toată puterea lor ca să-l facă să uite mâhnirea ce-l cuprinsese pentru moartea mumei lor.

Petre Ispirescu în Sarea în bucate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un jurământ

Nu-ţi promit că n-o să fiu niciodată furioasă,
Nu-ţi promit că-o să fiu mereu blândă şi de treabă.
Dragul meu, sper că ştii la ce te-înhami,
Numai la-început iubirea este oarbă.

Cu toate-acestea eu sunt cea pe care tu o vrei alături,
Iar tu eşti – de-asta-s sigură – tot ce mi-am dorit.
Eşti prietenul meu cel mai bun, persoana favorită,
Iubitul şi casa după care-atâta am râvnit.

Nu-ţi pot promite nici că-o să te merit zi de zi,
De astăzi înainte. Oricum, sper să trec testul.
Te iubesc şi-o să încerc să te fac cât mai fericit.
Promit să-mi dau silinţa, să fiu bună şi... tot restul.

poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greieraşul fermecat (poezie pentru copii)

Greieraşul fermecat
Iute chitara şi-a luat:
Cri, cri, cri, să se avânte
Şi furnicilor să cânte.

Furnicile silitoare
Au prins aripi ca să zboare:
Ca să zboare la oraş
Cu iubitul greieraş.

La oraş, pentru cântare
Greieraş primea mâncare:
Furnicuţele cărau
Şi hrană depozitau.

Greieraşul fermecat
Toată vara a cântat,
Furnicile au muncit
Şi în casă l-au primit.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (26 ianuarie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De 1 Mai muncitoresc, banii sărbătoresc şi le spun oamenilor harnici şi darnici un sincer: "Te iubesc!".

aforism de Michelle Rosenberg (1 mai 2019)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt în stare să-mi iubesc arta cu adevărat. O analizez prea mult. Simt prea tare cât de relativă este valoarea ideilor, a cuvintelor, şi chiar a celei mai perfecte inteligenţe... Nu mă pot opri să nu dispreţuiesc gândirea, fiindcă-i atât de slabă, şi forma, pentru că-i aşa de imperfectă. Pe mine mă stăpâneşte iremediabil ideea insuficienţei omeneşti, a oricărei silinţe a noastre, fiindcă rezultatele sunt totdeauna nişte mizerabile şi neisprăvite lucruri.

citat clasic din Guy de Maupassant
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţul iubirii

Bate vântul visurile mele,
Fluierând o doină-n orice os,
Chiar dacă sunt ude şi sunt grele,
Oasele de vise plâng duios.

Zori de zori îmi scapătă credinţa,
Despre ce nu ştiu ce să mai scriu
Şi m-acomodez cu nefiinţa
De parc-aş fi fost vreodată viu.

Reacţionez la nepăsare
Tot mai rar şi parcă tot mai stins;
Prea puţin iubirea mă mai doare,
Peste rănile-i de când a nins.

Bate vântul, primăvara vine
Şi bandajul alb se va-nverzi,
Greieri leneşi, harnice albine
Laolaltă mă vor asurzi.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte! Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor, îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi regii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa.

Solomon în Pildele lui Solomon, Îndemn la muncă cinstită şi la viaţă curată - 6:6-8
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântă eşti natură...

Sfântă eşti natură, în cartea vieţii mele,
Ca o icoană veche, ca luna între stele.
Ca doina cusută pe ia ţărănească,
Ca dragostea sfinţită în casa părintească.
Ca bucuria vieţii în suflet omenesc,
Ca razele de soare pe trupul pământesc.
Ca ploaia cea măruntă ce cade peste toate,
Ca holdele bogate şi coapte peste noapte.
Ca armonia vieţii pe strune de vioară.
Ca valsul primăverii pe coarde de chitară.
Ca dansul feciorelnic între ferestre mute,
Ca gândul înţelept cu fapte mult mai multe.
Ca părul cel mângâie cu dragoste zefirul.
Ca tinereţea în sân cu trandafirul.
Ca hărnicia zilei de toate aducătoare,
Ca înserarea nopţii ce îmbie la visare.
Ca gerul iernii ce râde pe ţurturii de gheaţă,
Ca soarele zâmbind în prag de dimineaţă.
Ca sfânta rugă în pragul adormirii,
Ca o recunoştinţă pe marea mulţumirii.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (24 noiembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 127

În vremuri vechi, negrul n-a fost slăvit,
Sau dac-a fost, nu a însemnat splendoare,
Însă acum, negrul a moştenit
Numele ei în cruntă dezonoare;
Căci de când mâna Firea a imitat
Şi ce-i urât cu fard împodobeşte
Ce e frumos s-a cam denaturat,
A decăzut şi în dispreţ trăieşte.
Iubita are ochi întunecaţi
De parc-ar fi o tristă bocitoare,
Născuţi urâţi, ei sunt frumos pictaţi
Sfidând obraznic forţa creatoare.

Dar când bocesc sunt sinceri şi zeloşi,
Încât oricine spune că-s frumoşi.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată oceanul mi-a spus

Odată oceanul mi-a spus:
Priveşte!
Acolo pe ţărm
E o femeie care plânge.
O urmăresc de mult timp.
Du-te şi spune-i următoarele –
Pe iubitul ei l-am aşezat
Într-un hol verde şi răcoros
Unde sunt nisipuri de aur
Şi coloane roşii de coral ;
Doi peşti albi au grijă de berea lui.

Spune-i ce ţi-am spus.
Şi mai spune-i
Că astăzi regele mărilor
Bătrân şi neputincios, plânge.
Sârguincioase, destinele
I-au tot dăruit trupuri tinere,
Iar acum este aidoma unui copil
Cu un surplus de jucării în braţe.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!