Citate despre handicap și învățătură
citate despre handicap și învățătură (inclusiv în versuri).
David Dobel: Preferi psihanaliza în locul vieții adevărate? Ai dizabilități de învățare?
replică din filmul artistic Sfaturi în dragoste, scenariu de Woody Allen (19 septembrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românii care după 1989 au reușit să facă frumoase cariere în afara țării, au reușit acest lucru datorită școlii românești care, cu toate neajunsurile ei conjuncturale, a știut să compenseze pentru marele handicap al devalizării economiei românești de către clasa politică. De ce nu se spune în acest raport că învățământul privat din țările dezvoltate există tocmai pentru a suplini marele gol lăsat de un învățământ public dezvoltat pe coordonatele viziunii propuse de experții ISE? Cu alte cuvinte, în Occident se plătesc bani grei pentru ca elevii să facă, la școli private, lecții tradiționale, pentru ca să învețe în condiții materiale superioare bineînțeles cam ce se învață în școala românească tradițională.
Mircea Platon în Deșcolarizarea României
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la handicap și învățătură, dar cu o relevanță mică.
Prostie
Cred că prostia-i sfântă
că duduie-n biserici,
'n mulțimi ce nu cuvântă
se prosternând la clerici...
... dar e și-n școli, duium,
ce-au devenit ghetouri
cu plata în uium,
la scos multe... zerouri...
... a devenit criteriu;
că prostul te numește
nu să-i distrugi imperiu...
că el te sfătuiește!
... și de-ar fi doar privată,
vreo șansă poate-ar fi;
să stea handicapată
și stearpă de copii...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugaciune pentru 1 Decembrie
Ne iartă, Doamne, ura și gâlceava
de care suntem zilnic vinovați,
dar către Tine tulnicul suna-va,
să-ntorci privirea Ta către Carpați.
Prea mult abandonați acestei toamne,
nu mai avem în vatra casei foc,
mai dă-ne-un pic de amintire, Doamne,
răbdare și iertare și noroc.
Că pentru vite nu mai sunt nutrețuri
și așteptăm o pâine din import,
când bietul om s-a prăbușit sub prețuri
și sufletul în el e-aproape mort.
Ne-am despărțit în triburi și în secte,
în cluburi, în partide și în găști,
iubirile directe sunt suspecte.
Dorești succes? Învață să urăști.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Am fost educați amândoi atât eu, cât și tu să nu cumva să greșim. Am fost recompensați când făceam ceva corect (după niște reguli ale altora) și am fost pedepsiți când făceam ceva greșit (iar după standardele altora). Așa că am învățat să mă feresc de greșeală, iar greșeala a devenit mai importantă decât reușita. Frica de a nu greși a ajuns să îmi ghideze acțiunile. Dar nu mai făceam nimic din ceea ce era nou, nimic din ceea ce era diferit, pentru că riscam să greșesc. Când trebuie să iau o decizie, o amân ca nu cumva să greșesc și să iau o decizie proastă. Acest tip de amânare al deciziilor apare din cauza fricii de greșeală. Am fost așa de programați din copilărie să nu cumva să greșim, să ne gândim la greșelile noastre ca la niște limite, ca la niște handicapuri, încât acum am ajuns să ne oprim din drum de teama greșelii. Greșeala e cea mai bună cale sa înveți și să schimbi ceva în viața ta. Dacă nu îți dai voie să faci greșeli, nu progresezi rămâi exact acolo unde erai și ieri.
citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi toți suntem Sinele care nu se schimbă, dar găzduiește în el delirul minții evolutive, doar rătăcirea gândului crede că e un drum de făcut pentru a ajunge undeva. Sinele e de o veșnicie Aici și Acum. Chiar și ideea ego-ului de superioritate sau inferioritate este văzută în EL. Chiar și întunericul și lumina sau dorința ego-ului de a-i învăța spiritualitatea pe alții pe care el, ego-ul nu poate vedea că sunt totul din întreg, ci îi crede ca și el biete gânduri handicapate este văzută în Sinele tău. Înainte de a pretinde că poți învăța pe alții dezvață-te pe tine de rătăcirea în dualitatea lumină-întuneric. Ego-ului îi e frică de întuneric pentru că el crede că în lumină poate vedea formele, el nici măcar habar nu are că adevărata ta identitate este veșnic nenăscută. Jnaninul însă este dincolo de nevoia de lumină și întuneric, veșnic nenăscut. Identitatea lui nu e o persoană care aidoma unui copil de 5 ani doarme și caută lumina pentru că "Dumnezeul" lui gândul l-a învățat frica de întuneric. De ce îi e frică ego-ului de întuneric? Pentru că atât forma lui cât și alte forme iluzorii se dizolvă în el. Întunericul nopții și al morții îl înfricoșează pentru că el, ego-ul pretinde "evoluția" cu lumină, pe un drum care nu există, pentru că nu e nicăieri de ajuns.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...
Eu, nu mi-am strigat în gura mare fericirea nebună,
atunci când îmi clocotea în pieptul tânăr gata să-l rupă,
de frică să nu mi-o deoache oamenii răutăcioși,
dar am imortalizat-o în cuvinte simple,
pentru voi, ce-i care mă înțelegeți cu adevărat.
Pentru că, rucsacul iubirii oricât ar fi de greu,
merită cărat în spate toată viața.
Nici durerile sufletului nu mi le-am strigat în gura mare,
deși tare aș fi vrut să o fac, ca să-l scap de poverile lui,
dar m-am bazat pe credință,
toiagul de sprijin al oricărui handicap.
Apoi mi-am zis:
oare, cui îi pasă de zbuciumul meu sufletesc, cu adevărat?
Cui, să mă plâng? Mai bine scriu...
Durerea altuia este cea mai ușoară durere,
pentru că nu o simte decât cel care o are.
Nici singurătatea firii sau ura împotriva viselor neîmplinite,
nu le-am strigat în gura mare,
de frică să nu par excentrică în fața oamenilor,
care abia așteaptă să mă etichiteze,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ai o umbră în care ascunzi părți din tine de care ți-e rușine sau pe care nu le recunoști. Fără asimilarea acestor părți din tine, ești ca o persoană cu handicap căreia îi lipsesc părți din corp. Corpul tău vorbește pentru tine, observă-l și ascultă-l, descoperă-l. Bolile, mâncatul, tonusul muscular sau procentul de grăsime din corp, toate sunt mesaje ce le poți descifra pentru binele și evoluția ta. Oamenii din viața ta vorbesc despre tine și pentru tine. Ei sunt oglinzile tale și te ajută să te cunoști și mai ales să îți cunoști umbra de care vorbeam mai sus. Cel mai important este să înțelegi că ești exact în etapa vieții în care trebuie să fii. Dacă lucrurile nu sunt așa cum ai vrea, nu dispera. Fă-ți temele, învață lecțiile și vei evolua spre un nou tip de probleme și provocări. Iar la sfârșit, înțelege că destinația spre care mergi este Dumnezeul din tine. Ca și Perseu ce a coborât în infern să ucidă meduza pentru a putea ajunge în Olimp, și tu trebuie să coborî în propriul iad interior, să învingi meduza pentru ca apoi să îți dai seama că meduza erai.... tu. Sau mai bine zis, latura ta inferioară.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impostura nulității "umane"
Avem o rasă în curs rapid de dispariție...
E omul, tocmai el -suprem în lanțul trofic-
În pierdere de sine, împins doar de-o ambiție
Să-și nege naturalul... "Selecția, e utopic!"!?
E-n contrasens naturii prostia să triumfe,
Că-i din născare urmă, sau lenea de-a învăța,
Ori și mai grav e-un cult; că multă, poat' să umfle,
Cum spuma de la supă și, să triumfe ea!?
Neadaptatul nu-i doar pui de om, copil,
Nu-i minus varianta, cel îndărătnic, bleg,
Nici cel pervers, ce joacă pe slabul, inabil...
Căci protejați se adună-n mulțimi... ce se aleg?!
S-a inventat școlitul, mecena și discipoli,
Dar s-a pierdut esența, tot multu' a câștigat
Pronând silința, cultul, în semne de ridicoli...
Că sunt puțini, atipici... însemnul de ratat!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 august 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura
Mă-nchin la frumusețea-i, ce-i natura
Fără perfectă simetrie, un tot anarhic;
Copacii nu-s pătrați, nici tril dulceag-sarcastic...
E totul inedit, un altfel, ca aventura.
Parcă nici nu-mi revin, cum de nu-i ternă
Cu tulpinile ei strâmbe... fără șefi pe tronuri,
Cu prea mult verde-nfipt în cafeniu de tonuri
Și albastrul clar de vis... privit din cap pe pernă...
Dulceața-i din salivele d-infime gâze
Și far din licurici e, se arzând de amor
Și chiar de fier de are, pana-i este zbor...
E-o creatoare eternă, fabrică de muze.
Nici apele grăbite-n valuri, repezi spume,
Nu-s mereu clare și nici drepte linii.
Pădurile-n stejari sau chiparoși sau pinii,
Nu-s țambre șlefuite... Alb, e-omăt pe culme.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voci de la Cernobîl
Erau acolo, norul negru și ploaia grea.
Băltoace galbene și verzi, ca și cum cineva turnase vopsea-n ele.
Spuneau că e praful de pe flori. Bunica ne-a obligat să stăm în beci.
Ea s-a așezat în genunchi și s-a rugat.
Și ne-a cerut să ne rugăm și noi. "Rugați-vă! E sfârșitul lumii.
E pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele noastre."
Fratele meu avea opt ani, iar eu șase.
Am început să ne amintim păcatele.
El a spart borcanul cu gem de zmeură,
iar eu nu i-am spus mamei că mi-am prins rochița cea nouă
în gard și că am rupt-o. Am ascuns-o în debara.
*
Au venit după noi soldați în mașini. Credeam c-a început războiul.
Ei spuneau astfel de cuvinte: " dezactivare," "izotopi."
Un soldat voia să prindă o pisică.
Un dozimetru pus pe pisică făcea ca un automat: clic-clic.
Un băiat și-o fată urmăreau și ei pisica.
Băiatul era liniștit, dar fata plângea întruna, " Nu le-o dau!"
[...] Citește tot
poezie de Svetlana Alexievici, premiul Nobel pentru literatu din Corul copiilor (extrase), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noua generație
Noi suntem gererația cu telefonul în mână,
Noi suntem dezamăgirea, regretul,
Generația rebelă,
Născută și scufundată
În bucuria posibilităților nesfârșite.
Suntem generația copy-paste,
Generația "Mami, tati, vreau aia!"
Generația "Bătrânii comuniști ne limitează!"
Generația care nu face nimic pentru propriul ei viitor,
Generația pentru care o alta generație a luptat, s-a rupt în fâșii.
Generația care nu învață, nu ascultă, nu respectă.
Adevărul este acesta:
Suntem generația "Mami, tati, când veniți acasă?"
Din Italia, Spania, Germania,
Generația "Mami, tati, vreau să fim o familie!"
Generația sinucigașilor, a depresivilor
CARE NU ÎȘI PERMIT O VIAȚĂ NORMALĂ.
Generația agresată în familie,
Generația îndură bullying în școală
Generația "Buni, am luat 9,60 în teză!"
[...] Citește tot
poezie de Roxana Yukki
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradoxală inerție
Ades trăiesc
senzația stupidă
că mă irosesc;
tot trece timp pe lângă mine,
neprogramat,
nici cel puțin cât o omidă
să devin cocon, un fluture, albine...
Un handicapat!
Sunt ca un tâmp
infatuat,
pretins abilitat
să schimb ce-am adunat;
talent cu știință...
și mă complac
într-o ineptă neputință,
stând...
... pe banii mei,
căci "time is money",
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea
Feriți-vă d-explozia femeii
Ce ferecați de secole, stupizi
Cu minți și inimi invalizi,
Necredincioși suavului, ateii.
Vă închinați la sfinți și îngeri
Și bateți în ocări sublimul...
Pieriți, vă meritați destinul!
Pășiți cu tălpi, pe rug în sângeri!
Ce-ar fi romanele?... Grotești
Cu eroine masculine;
Nici timp, nici descendent ce vine,
Nimic din grații femeiești.
Ce-ar fi balanță fără tas?...
Pe veci nu ați avea măsură,
V-ați prăvăli cu anvergură
În abisul timpului rămas.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradoxul creației
Pășeam agale- în iulie de foc -
Cu soarele în explozie de atom.
Și mă gândeam; ce mic sunt, deși-s om...
Mai mic, decât un câine, hârjonind de joc.
Cu creierul- fierbinte de amintiri-
Găseam că sunt total în handicap.
Uitat pe aici, de lume... de nu încap;
N-am loc, nici cum cel câine, printre firi.
Căci limba nu servește la nimic,
Chiar de vorbești, căci nimeni nu ascultă.
Nici nu mai știu, ori lumea-i foarte multă?
Ori spațiul, ce mi-l cer, devine mic?
Nici nu mai pot să-mi stăpânesc, în piept,
Dorințele nebune- câștigate...
Ce-am învățat, mulți ani, când făceam carte...
Și mulți apoi, gândindu-mă deștept...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu mai are chef de muncă
Nimeni nu mai are chef de muncă
UE-ul să trimită ajutoare
Că noi ne ținem numai de greve
Și de blocarea șoselelor naționale!
Ne-am săturat de atâta rumeguș
Nici Ciupitu nu mai înghite câlți
Vrem să trăim într-o democrație
Cu șapte zile libere pe săptămână
Învățați papagalii să vă aplaude
Noi suntem un partid de cerșetori
Dacă nu puneți computerele la lucru,
Ieșim în stradă și vă răsturnăm!
Îmi pare rău că trebuie să vă spun
Toți proștii din lume se cred deștepți
Dar asta nu se referă la noi
Care avem certificate de handicapați
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre handicap și învățătură, adresa este: