idei şi moarte

Ideile noastre, după ce le naştem, mai aşteaptă să şi murim pentru ele.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Mihai-Gabriel Voinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E nobil să mori pentru o idee. Dar cât de nobil ar fi ca oamenii să-şi dea viaţa pentru idei adevărate!

aforism clasic de H.L. Mencken din Prejudecăţi (1927)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perspectiva lăuntrică a ignorantului este moartea oricărei idei.

aforism de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vor juca şi vor chiui oare ideile la moartea organismului meu biologic?

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideile dictează totul. Trebuie să fii fidel acestui lucru, altfel eşti un om mort.

citat din David Lynch
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mori pentru ideile pe care nu le ai, şi nici pentru cele străine firii tale.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creedy (după ce o ploaie de gloanţe nu îl opreşte pe V): Mori! Mori! De ce nu mori?... De ce nu mori?
V: În spatele acestei măşti este mai mult de o înfăţişare. În spatele acestei măşti se află o idee, domnule Creedy şi ideile sunt rezistente la gloanţe.

replici din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşurinţa vine odată cu primul pas. E ca şi viaţa şi moartea... trebuie doar să fii hotărât. Vorbind ne vin idei, cuvinte, apoi ne găsim pe noi, în proprile cuvinte, în oraşe, grădini, poate că regăsim totul şi nu mai suntem orfani.

citat clasic din Eugene Ionesco
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne e greu şi să fim oameni, oameni cu trup şi sânge adevărat, al nostru; ne ruşinăm de asta, considerăm că e o mare ruşine şi tare ne mai place să fim nişte oameni universali nemaivăzuţi. Suntem născuţi morţi şi, de altfel, de mult nu mai suntem născuţi din părinţi vii, iar asta ne place din ce în ce mai mult. Am prins gustul. În curând ne va trece prin cap să ne naştem cumva din nişte idei.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mai poţi trăi decât deasupra sau sub spirit, în extaz sau imbecilitate! Şi cum primăvara extazului moare în trăsnetul unei clipe — apusul obscur al imbecilităţii nu se mai termină niciodată. Fioruri prelungi de nebun beat, ţăndări şi gunoaie risipite în sânge oprindu-i mersul, lighioane scârboase spurcând gândurile şi draci cărând idei printr-un creier pustiit... Ce vrăjmaş a biruit spiritul? Şi ce substanţă de-ntuneric hrăneşte atâta noapte?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!

La catafalcul lui Adrian Păunescu

LA CATAFALCUL LUI ANDREI PĂUNESCU

Mai tristă-i Toamna cu pomii ruginii,
de când o veste din moarte răsună
despre Poet plecat dintre cei vii,
cu-naintaşii de-a fi împreună.

Nedeaptă-i soarta care curmă viaţă
cu suferinţe trupeşti şi sufleteşti,
scurtând destin şi spulberând speranţă
din cei ancoraţi în visuri omeneşti.

Regrete şi zbatere lăuntrică
pe file se scurg cu lacrimi din condei,
când sufletul la Ceruri se ridică
din maestrul şlefuitor de idei.

Adesea contestat de semenii săi
în bătălie scriitoricească,
Poetul călător pe drum către zei

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Antologie colectivă "Să nu-l uităm..." , Editura Inspirescu 2014 (5 noiembrie 2010)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rişti?...

Râzând,
Rişti să pari nebun.
Plângând,
Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.
Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi.
Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Rişti sa mori.
Sperând,
Rişti să disperi,
Încercând măcar,
Rişti să dai greş.
Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rudyard Kipling
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoarea speranţelor (sonet)

NINSOAREA SPERANŢELOR
(sonet renaşterii spirituale

Mă ning speranţele înzăpezite
De troienele dorurilor stinse,
Din roiul amintirilor desprinse,
Aşteptând renaşterea în cuvinte.

Să nu simt viscolul în tâmple ninse
Şi de sarea tristeţilor albite,
În ochi aprind făclii, ce sunt menite
Să strălucească pe gânduri nescrise.

Ca în cascadă, pe lacrimi coboară
Idei în condeiul de-o muză vrăjit,
Când vise aprind zori de primăvară.

Însufleţesc un vis, la viaţă trezit,
În abisul morţii să nu dispară
Cu speranţe-n chip de lut acoperit.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu (17 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria umanităţii ar fi trebuit să ne înveţe că nici moartea nu schimbă nimic din omnipotenţa ideilor înaintate şi nici nu poate preveni prăbuşirea ideilor agonizante.

Alfred Adler în Sensul vieţii, 6. Complexul de inferioritate
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-are idei, însă e gata să moară pentru ele.

Teodor Mazilu în Elegie la pomana porcului (1976)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleg acum de ce marele farmec al vieţii intelectuale - viaţa devotată erudiţiei, cercetărilor ştiinţifice, filosofiei, esteticii, criticii - constă în uşurinţa ei. E substituirea unor simple scheme intelectuale cu complexitatea realităţii; o substituire a morţii calme şi oficiale cu frământatele clipe ale vieţii. E incomparabil mai uşor să ştii multe, să spunem, în domeniul istoriei artei şi să ai cele mai profunde idei asupra metafizicii şi sociologiei, decât să cunoşti personal şi intuitiv amănunte despre cei din jurul tău, să ai legături mulţumitoare cu iubitele şi prietenii tăi, cu nevasta şi copiii tăi. Viaţa e mult mai grea decât limba sanscrită, chimia sau ştiinţele economice.

Aldous Huxley în Punct contrapunct, XXVI (1928)
Adăugat de Denisa V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul Proust

Caută-mă, viaţă, sunt încă acasă.
Gândul, sufletul şi celelalte,
În timpul-iluzie, găsit, regăsit, pierdut, repierdut...

Poemul acela, fără-ncetare
Zăvorât în propria-mi odaie,
În timpul acela încarcerat, salvat, Marcel Proust!
Niciodată ieşit în stradă, în lume,
În Saint Germain, în Montmartre, în Père Lachaise,
Pentru a nu-l întâlni pe celălalt Marcel Proust
Prin Parisul mereu înconjurat de idei
Luminate al giorno, ale Revoluţiei franceze,
Repede ghilotinate, decapitate, încât Libertatea
Umblă cu capul marii sale speranţe în braţe,
La fel ca românii, în ‘89, la Bucureşti,
În ziua de Crăciun, cu mortul pe masă...

Caută-mă, viaţă, în viaţa mea
Găseşte-mă şi vezi ce poţi alege.
Nu vreau să fiu chiar timpul pierdut,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Dumitru Titus Popa (2 ianuarie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enunţ tautologic

Un vulcan de-aspiraţii sublime mi-e sufletul
Împroşcând în miezul unei lumi în clocot
Idei duhovniceşti ce înfierbântă cumpătul,
Ascuns în "tradiţii" ca fruzetul de troscot.

Raze-ale duhului străpung misterele ştiinţei
Şi-aprind focul, ce-aruncă-n adâncuri sorţii
Întâmplărilor simple din străfundurile fiinţei,
Unde se împreună mistic zorii şi apusul morţii.

Un războinic acerb zgâlţâie valea absurdului
Cu iluzii meschine dospite-n lacrimi deşarte
Şi ura răspunde caustic şi ferm individului
Ce-n lume pofteşte un rost, un sens şi o parte.

Iubirea-i bolnavă, săracă, chiar nulă în lume,
Poveste în flăcări topite într-un mistic profund,
Criptată-n iluzie şi-ascunsă-n mulţimi de cutume
Ce lumea-n absurd şi în moarte-o cufund.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcan sufletesc

Un vulcan de-aspiraţii sublime mi-e sufletul
Împroşcând în miezul unei lumi în clocot
Idei duhovniceşti ce înfierbântă cumpătul,
Ascuns în "tradiţii" ca frunzetul de troscot.

Raze-ale duhului străpung misterele ştiinţei
Şi-aprind focul, ce-aruncă-n adâncuri sorţii
Întâmplărilor simple din străfundurile fiinţei,
Unde se împreună mistic zorii şi apusul morţii.

Un războinic acerb zgâlţâie valea absurdului
Cu iluzii meschine dospite-n lacrimi deşarte
Şi ura răspunde caustic şi ferm individului
Ce-n lume pofteşte un rost, un sens şi o parte.

Iubirea-i bolnavă, săracă, chiar nulă în lume,
Poveste în flăcări topite într-un mistic profund,
Criptată-n iluzie şi-ascunsă-n mulţimi de cutume
Ce lumea-n absurd şi în moarte-o cufund.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcan sufletesc

Vulcan sufletesc

Un vulcan de-aspiraţii sublime mi-e sufletul
Împroşcând în miezul unei lumi în clocot
Idei duhovniceşti ce înfierbântă cumpătul,
Ascuns în "tradiţii" ca frunzetul de troscot.

Raze-ale duhului străpung misterele ştiinţei
Şi-aprind focul, ce-aruncă-n adâncuri sorţii
Întâmplărilor simple din străfundurile fiinţei,
Unde se împreună mistic zorii şi apusul morţii.

Un războinic acerb zgâlţâie valea absurdului
Cu iluzii meschine dospite-n lacrimi deşarte
Şi ura răspunde caustic şi ferm individului
Ce-n lume pofteşte un rost, un sens şi o parte.

Iubirea-i bolnavă, săracă, chiar nulă în lume,
Poveste în flăcări topite într-un mistic profund,
Criptată-n iluzie şi-ascunsă-n mulţimi de cutume

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!