imaginaţie şi război

Imaginaţia pierde bătăliile.

Napoleon Bonaparte în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

imaginaţie

Imaginaţia este singura armă în războiul împotriva realităţii.

definiţie de Jules de Gaultier
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul imaginar este mai rău decât cel real, pentru că nu are capăt.

Grigore Vieru în revista Limba Română (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul război este războiul împotriva imaginaţiei.

citat din Diane di Prima
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Edison folosea adesea în retorica sa lupta, războiul imaginar. Drept urmare, era deseori poreclit "Napoleonul invenţiilor". Mă refer la industria gazului, unde Edison a avut prilejul perfect de identificare a unui duşman tehnologic - gazul era murdar, gazul afecta sănătatea, gazul era poluat în comparaţie cu electricitatea curată pe care o iubea cu fidelitate.

citat din Neil Baldwin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

semidoctism

Semidoctismul este cel mai cumplit flagel al omenirii, mai cumplit decât molima, foametea şi războiul, un flagel necunoscut până-n secolul nostru. Semidoctismul este un despot, cum n-a existat niciodată până acum. Un despot care-şi are slujitorii lui, sacerdoţii şi sclavii, un despot în faţa căruia totul s-a prosternat cu dragoste şi superstiţie, cum nimeni nu şi-ar fi putut imagina până acum, în faţa căruia ştiinţa însăşi tremură şi-i cântă-n strună înr-un mod ruşinos.

definiţie celebră de Dostoievski în Demonii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă oamenii ar iubi cultura, nu ar mai exista războaie; poate doar imaginare pe scenele teatrelor şi în sălile de cinematograf, acolo unde le este, de fapt, locul.

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţia. Aceasta este partea cea mai înşelătoare din om, maestra eroarei şi a falsului, şi cu atât mai vicleană cu cât nu este întotdeauna, căci ea ar fi regula infailibilă a adevărului, dacă ar fi regula infailibilă a minciunii. Dar fiind cel mai adesea falsă, ea nu face niciodată dovada calităţii sale, marcând la fel adevărul şi minciuna. Această superbă putere, duşmana raţiunii, căreia îi place să domine şi să controleze raţiunea, pentru a -si arăta forţa în toate lucrurile creează omului a doua sa natură. Omul este deci atât de fericit alcătuit că nu are nici un principiu al adevărului, având în schimb excelente principii ale falsului. Dar cea mai puternică sursă de erori este războiul între simţuri şi raţiune.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dualitatea este o condiţie inerentă a vieţii. Tot ce există e dublu. Omul este o creatură duală cu principii contrare încastrate în natura lui. Ele se războiesc înlăuntrul lui şi prezintă atitudini faţă de viaţă ce sunt antagoniste. Acest conflict este căutarea veşnică, războiul din ceruri, lupta nesfârşită a omului tânăr sau interior al imaginaţiei pentru a-şi afirma supremaţia Sa asupra omului bătrân sau exterior al simţului.

citat din Neville Goddard
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sindromul revoltei

Mereu generaţii în pielea goală
o gloată rebelă pe străzi înfundate şi murdare
înjurături naţionale hippy şi fond de Beatles
primul om pe lună lângă o teamă mondială
şi o apăsare a unui război cald
numit fără sens şi imaginaţie război rece

Secte ca ramuri ale unui copac uscat
alterări de areal cu smog rock moarte albă
nici speranţă nici somn şi sex fără oprelişti

poezie de Nicolae Toma
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec occidental

O, a sufletului bătaie de aripi:
Păşeam odinioară, păstori, spre păduri amurgite
Şi urma cerbul roşu, floarea albastră şi gângăvitul izvorului,
Plin de smerenie. O, străvechiul ton al greierelui,
Sânge înflorit pe piatra jertfei
Şi strigătul păsării singuratice peste liniştea verde a iazului.

O, voi cruciade şi martiri înflăcăraţi
Ai cărnii, violetele fructe cad
În noptatica grădină, unde în vremuri trecute păşeau pioşii apostoli,
Acum războinici, treziţi din răni şi vise de stele.
O, blândul mănunchi al nopţilor albăstrele.

O, voi vremuri de linişte şi ale toamnelor aurite,
Căci noi călugări paşnici storceam violeţii struguri;
Şi împrejur străluceau dealul şi pădurea.
O, voi vânătoare şi castele; odihna serii,
Căci în cămăruţa lui omul medita la cele drepte,
Şi-n mută rugăciune spre viul căpătâi al Domnului tindea.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de deşertăciune

imortalizez în slovă clipa unui magic vis
imaginaţia mea azi a atins o culme
binecuvântez destinul că trăiesc în Paradis
cu splendorile divine s-a creat noian de filme.

nu am duşmani, n-am pus mâna pe-o armă
din străfunduri neg orice fel de război
sunt legată de lume cu o sublimă karmă
îmi pare că şi vântul cântă la oboi.

gestionez melancolii n-am motiv de alarmă
anii de bătrâneţe mi-aduc înţelepciune
orice urmă de-ntuneric lumina o sfarmă
când vine o tristeţe o lung prin rugăciune.

port credinţa în suflet ca pe o scumpă dharmă
vara-mi crează fantezii fără deşertăciune.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om viu

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.

Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.

Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.

Am şi-un defect un păcat:
iau în serios iarba,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Liberul arbitru bea câte un litru,
Cauzele imaginare fac masacru-ntre popoare,
Sănătate în amurg, murgul paşte, ape curg,
Idolii bolnavi ne sunt, nesunt dorma, Kunigund.
Mare declaraţie de război pe acţie.
Din lenevie s-a născut şi geniul, altfel era-ncadrat la geniu.
Noi nu spunem mai nimic, viaţa trece ca un tic.
Ori eşti zeu, ori animal, dar nu-i rudă Belial.
La ora două, străinul făcu un duş, se culcă şi fu ucis cu duăzeci şi patru de lovituri de briceag.
De ce? Unde este briceagul? Străinul nu înţelege nimic, nu are cum.
Înainte de a ieşi afară, ascultă respiraţia Annei în rulota întunecată...
Istoria abia începea. Orlando îşi inaugura circul de la marginea oraşului.
Daţi filmul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar "ego-ul" depune efort, altfel nu ar putea să-şi justifice posesia. Apoi frica de a nu pierde acea posesie imaginară îl va poseda. Aşadar, tot ceea ce ego-ul crede că posedă în fapt, îl posedează, îl stăpâneşte. Doar aşa prin efort şi posesia care rezultă în urma acestuia, "ego"-ul/mintea suferă o separare imaginară de întreg pe care fals o defineşte "Al meu"... Nu există nimic "Al meu" sau "Al vostru" şi până când omul nu va realiza asta, el va urma "ego"-ul care îşi justifică războaiele prin posesie; "Ţara mea", "Teritoriul meu", "Educaţia mea şi ţilivizarea ta." În concluzie, tot ceea ce ai în fapt sunt gânduri pentru care eşti în stare să ucizi şi nu viaţa care este lipsită de orice posesie fiind în tot şi în toate.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul tristeţii

precum semnătura unui kilogram de plutoniu care tocmai
şi-a schimbat proprietarul
anul tristeţii îmbătrâneşte urât
din vina unui gol de singurătate
aura chipului nostru mută nebunul de alb
sigur pe instincte
tânărul domn se aşază pe tron

praful ne face să întoarcem privirea
molecule de curaj îmbunătăţit reclamă dreptul
la replică
îngerul meu cască gura în faţa vitrinelor pline
mă las ademenit de imaginea ta răsturnată
- războiul imaginar cu mine însumi ocupă jumătate din emisfera de nord
în perioada soarelui roşu ce tocmai şi-a pus miezul
să scoată mai mult oxigen din vertebrele contorsionate
la buna plăcere a speciei

neuronii înverşunaţi
susţin deschiderea buzelor după mişcarea pământului

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plumb pe hârtie

Întind o mână plină de speranţă, către tine,
Cu un picior de plumb, alerg desculţ,
Printr-un deşert de sentimente gol!
Înot prin seva vieţii mele triste,
Legate de un biet copac al frumuseţii,
Închinate unei biete pânze de păianjen.
Doar gândul către tine e un fluture
Ce zboară printr-o dorinţă albă spre
ŢInta unei săgeţi plecată dintr-un arc
Al încordării, unei coarde de vioară
Ce fluiera cu zumzet de pian...
Un vârf de lance îmi străpunge imaginaţia bolnavă
De frigul primăverii calde din suflet de bărbat,
Dornic de viaţă, etern
Blestemat de o femeie.
Cu un strigăt de speranţă, cerşind iubirea,
Fiind în război, eu şi tu,
Sau poate amandoi cu viaţa.
Dar acum ştiu
Că amândoi luptăm pe acelaşi front, fără speranţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Pacifis" staţiona pe orbita planetei roşii, Marte; de fapt, impropiu spus că staţiona, pentru că nu stătea în loc, ci, asemenea celor doi sateliţi naturali, Phobos şi Deimos, se învârtea în jurul planetei roşii. Marte – planeta în jurul căreia se născuseră cele mai fanteziste idei, planeta care inspirase atâtea generaţii de scriitori SF sau scenarişti de filme al acestui gen, alimentându-le imaginaţia prin surprinzătoarea-i şi enigmatica apariţie – se afla acum atât de aproape de ei. Terra deja era doar un alt punct gălbui, luminos, pe firmamentul întunecat al spaţiului... Marte era în faţa lor, iar în apropiere, Phobos şi Deimos, micuţi şi diformi, semănând mai mult a cartofi decât a sfere; prăfuiţi, inospitalieri, întunecoşi, cu o formă neregulată. Phobos, aflat la numai 6000 km faţă de Marte, cu un crater, Stickney, cu un diametru de vreo 5 km. Ce imagini neobişnuite pentru ochii membrilor echipajului. Aproape că uitaseră de micul lor incident, orbiţi de prezenţa "zeului războiului, Marte", însoţit de fiii săi, Phobos (Spaima) şi Deimos (Teroarea)... Dar nu uitaseră în totalitate.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asterisc

Copiii altora sunt copiii noştri. Ce
uşor se intră în rai, ce greu se naşte un
copil. În ziua a şaptea, Maria îşi
târî trupul slab la biserică. De o lună
îi murise mama. Vântul bătea uşor.
Rude sărmane se găsesc peste tot. Dar
de Watteau ce ziceţi? Spaima era ca o
nimfă. Sacou gris, pantaloni gris. Dar
Igoriuncik? Aista, da, nume. Un
copil. Luna e şi ea un copil. Întors din
război cauţi femeia. Călătorii
imaginare pentru copii. O adevărată
nomadosofie. Brăila cu mila, Buzău
cu Dumnezeu. Acordeon, tu eşti
unealtă divină. Din tine se nasc copiii.
Un sărut de toamnă, unul de iarnă. Un
sărut – un copil. Ţi-aduc odrasla unei
nopţi cu aripi de sânge, au arome şi
aur, cu diamant geros, lampa angelică
se sparse. La ora surâsului privelnic,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihaida - Fragment epic - Cântul II

............................
În case-era-ntunerec; în sus, în capul scărei,
O surdă licurire din îngânată lampă
Îşi revărsa lumina în lunga intrătură
Şi arăta vederii bătrâni, gălbui păreţii.
La uşa de intrare a salei de ospeţe
Sta un fecior din casă cu mâna sa pe cheie.
În fund, în fundul salei, un pat cât ţinea latul;
O scoarţă purpurie în late vergi florate,
Ţesută de băneasa, sta-ntinsă în tot lungul,
Şi atârna la vale stufoşi şi mândri ciucuri;
Şi laviţi prelungite în dreapta şi în stânga
Roşea într-o dimie întinsă-n ţinte albe,
Ţesută iar în casă. O tavolă rătundă
Şi mare sta la mijloc, c-o stofă belicoasă,
Cu grei de argint ciucuri; o cruce sta pe dânsa,
Cu tot, de tot de aur; o carte fericată
În smalţ şi nestimate, şi luminări trichellii,
O vargă pastorală şi sacrele vestminte,
Pontificala mitră lucea naintea crucii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Heliade Rădulescu
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!