Citate despre imunitate și noapte
citate despre imunitate și noapte (inclusiv în versuri).
Revăd în noapte
Salba universului
Frescă imună
Prin fante de lumină
Alt infinit din stele
tanka de David Boia (12 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost zile și nopți pe care le-aș numi depline, eu hrănindu-mă din nuditatea lui absolută, uluitoare, pentru că... nu se mai acoperea, nu mai avea nicio imunitate iar eu trăiam evenimentul sacru că-l văd pe omul acela cum nu mai fusese văzut de la naștere, adică în dezarmarea și oferta lui cea mai totală. Într-o noapte, ploaia trecuse, luna invadase patul nostru și... mă mângâia. Cu palma la o mică distanță de trupul meu, conturându-l în aer, ca o pasăre, ca un satelit pe o misterioasă orbită, plutind, neatingându-mă decât cu emanația acelei mâini.
Nina Cassian în Memoria ca zestre, Clipe petrecute cu Marin Preda
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ne sunt pungile cu scuzii
Liniștea firidelor surpată
Ninsori albastre valuri peste crâng
Vulpile deșertului se frâng
Peste amiaza asta vinovată
Străine gânduri fac un lobby
Peste care nu se poate trece
Cifrate vin din lumile aztece
Mesajele imune ca microbii
Roibii tinereților galop
Defrișează plasticul pășunii
Razele înfiorate ale lunii
Se închid în fiecare strop
Se-apropie seara și cum
Noaptea gadini tulbură iluzii
Unde ne sunt pungile cu scuzii,
Caii și trăsurile de drum?
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la imunitate și noapte, dar cu o relevanță mică.
Hrana cea de taină
Sunt zile care-și strigă-n nopți de dor
Concretul într-o lume relativă,
Din viața care spune tuturor,
Că nici o moarte nu-i definitivă.
Eternul celor mai temeinice nereguli
Ori adevăr ce crede spre a ști,
Excepții noi născute printre reguli
Călcate din știința de-a greși.
Sunt lacrimile-ncredințate pernei
În remușcarea nopților, târziu
Cuvântul pur la mila balivernei,
Tăcerilor ce strigă în pustiu.
Sunt ordine și haos și fapte ne-mplinite
Între repere sacre de scepticii creduli,
Singurătăți ce speră finite infinite
Ori ceea ce-i disperă pe-ai disciplinei uli.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecere
moto: Un pikamer ce nu sparge
Nici asfalt, nici asfaltite
Leagă nopțile tihnite
Cu o spaimă de catarge
--------
Bucuros că nu se poate
Tuturora împotrivă
Și că nici o invectivă
Din necazuri nu te scoate,
Mușc din ham dar mă supun
Carul mare de pe boltă
Nu îndeamnă la revoltă
Suferința m-a făcut imun!
Strânge chinga sau nu tare
Se-ngustează sau nu drumul,
Din căderi eu tot acumul,
Un alt soi de alinare.
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catifelate coapse
Lumina lunii flutură stindarde,
Glorificând iluzii despletite
Ce detonează magice petarde
În trupul ca o mare de ispite.
Tăcerile zvâcnesc și ard pe buze,
În palme sânii se topesc nebuni,
Retorice priviri cerându-și scuze
Luceferilor, absolut imuni,
Aș traversa o noapte de păcate
Reînvățând iertările firești
Când răsăritul în fereastră bate
Și ireală, tu, mă-ncolăcești.
Catifelate coapse mă provoacă
Unduitoare ca un foc rebel,
Pătruns adânc în inima săracă
Sfințind fiorii sacrului inel.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imagini nocturne
abisul mă pândește trecând prin întuneric
dar vrei să fii tu călăuza mea? te rog
simt în picioare vârtejul cosmic
mă bântuie trecutul ca un inorog.
vreau să atrag norocul de partea mea
dar bucuria ia formă de clovn
transformă în balon clipa cea rea
și face amarul să piară din somn.
imunitatea scade în sezonul rece
dar știu că iubirea e energie pură
pornește din mine și prin tine trece
aripă diafană de mare anvergură.
vreau o stea de smarald să se aplece
în sufletul meu scuturat de ură.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet rănit...
O insulă pustie
E sufletul meu,
Te invit să te plimbi
Atunci când dai de greu.
Urcă-te în luntre
Pe valuri navighează,
Și vezi ce ascunde
Liniștea ce m-apasă.
O liniște profundă
Și prea pătrunzătoare,
Întunericul te-afundă
Nu e loc pentru soare.
Te pierzi în umbra nopții
Și în a ei răcoare,
Pe cărările sorții
Nu găsești alinare.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan din Nu-mi frângeți aripile de copil!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie, de pandemii
Trăim ca niște copaci vii,
sub o ploaie de rele pandemii,
care nasc la rândul lor copii.
Pandemie boală grea,
cu substraturi inferiore sub coaja ta,
ataci imunitatea trupului și a minții omenești,
tocându-le ca o meliță rea,
când indolența, răutatea, lăcomia
ca multe alte rele sunt la cote înalte,
iar tu omule putincios nu vrei să te indrepți,
deșii se poate.
Pandemia uitaților fără pic de umanitate,
dezinteresați de tot și de toate
se întrece în carate cu
pandemia tinerilor apatici,
din frâie scăpați în defavoarea Nației,
castrată mai sus de coate,
sau pandemia urii și ale invidiei
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 februarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trecut prin noi pădurea
a trecut prin noi pădurea
ca un claun printr-un târg
când dau vișinile în pârg
și-a sărit din cui securea
zboară vestea ca o goarnă
și pătrunde-n multe case
drumul lung și alb de oase,
noaptea liniștii răstoarnă
am zădărnicit cu totul
o cutumă din străbuni
și am devenit imuni
când s-a tras la bursă potul
cine a făcut un semn
să ne-arate calea-ntoarsă:
drumul de la Piatra arsă
pân'la sapele de lemn?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epidemii de octombrie
o molimă ciudată ne ucide cuvintele
cad stoluri stoluri V-uri lichefiate lingând marginea cerului
gâturile lungi și aripile lor desfăcute se întind
prin grădini
fără spasm fără zbateri
purtătorul lor de cuvânt ( isnt ironic?)
economist de profesie întârzie să-și dea cu părerea
se crede
de vină ar fi aceste derute migratoare
tranzitând de la nord către sud sentimentele
toamna.
nopțile visez periculos - în plină carantină de gradul zero
despre cum ne iubim și nastem puzderie de cuvinte
necontaminate
alte alte cuvinte
vrăjite înalte frumoase cuvinte
de pildă acesta zvelt gânditor pentru singurătate
care să spună mai mult
[...] Citește tot
poezie de Nastia Muresan
Adăugat de Reea Vladeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O sută...
O sută de zile am dat acatiste să spăl mângâierea din pielea smintită
De lipsa-ți acută din albe batiste ce leagă o rană țipând obosită.
Adun răsărituri ce-amenință vise cu mere-altoite de fulger nebun
Scăpat din ospiciu și trimis, pare-mi-se, de-o sută de îngeri și-un Zeus imun.
Plâng tălpile goale scăldate în rouă strivind nesăruturi pierdute de-o vară
Prin câmpuri de maci disecate în două de-o sută de pasi cu mulaje de ceară.
O sută de cuie bătute în palmă cu sete acerbă de iubit înșelat
Pictează stigmatul cu o tușă calmă urându-mi o moarte fără păcat.
Înfipți în retina albastră de tine o sută de fluturi își pierd din culoare
Drogați cu tămâie și fum de stamine se-aruncă din ceruri să-nvețe să zboare.
O sută de nopți luminate de Lună se-ngână în taină cu reci dimineți,
Te chem azi, iubite, cu inima-n mână și cer de la zei înc-o sută de vieți.
poezie de Monica Trofim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poticnire...
Mi-am scos gândurile la aerisit,
Când muza poetică s-a poticnit,
Precum calul priponit
Și a sărăcit în cugetări de noapte,
Când brațele iubirii mi-au fost amputate.
O iubire, rucsac greu!
Cărat în spate zi și noapte,
Cu capricii nedorite sau prea adorate,
Mă înalți la cer în zile senine,
Ca trilul ciocârliei peste dealuri înalte,
Dar mă d-ai și de pământ,
Ca trâznetul în plină noapte,
Atunci când mă simt bine
Precum peștele în cristaline ape.
Iubire, cine să-ți înțeleagă caracterul sucit?
Ce gânduri ai cu mine? Încă n-am pierit....
Am nevoie de tine, ca de aer, de cer și pământ.
Toamna vieții îmi zâmbește la orizont
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (26 noiembrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe lamelă
pe vreme de secetă
să bei iubire nefiltrată din oameni
este cea mai periculoasă opțiune de supraviețuire
atâtea soluții de-a pășii prin poveste desculță
stau gata să-ți pice în poală
ca o nucă putredă
vâslitul prin magma zilei
chiar travestit în mumie este rebeliune
cu acordaje fine
controlată de moarte subită
foamea își rupe colții în ziduri de spaimă
molfăie carnea flască
a clipelor
pân-o destramă
pe respirația acestei clipe
era să fim fericiți
ciutura mâinilor putea să încapă
neamendată
rația de curcubeie permisă
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabulă porcească
Cum se apropia rapid Crăciunul, un godac s-a întristat subit
Și-a-nceput discret, să coacă planuri, să n-ajungă, tragic, la cuțit.
Chiar exagerând flagrant tot anul, săvârșind abuz alimentar
Afișând o slană foarte groasă, guița acum cam trist și rar.
A-nceput să simuleze-o tuse, convulsivă, împroșcând dejecții,
Dar veni urgent veterinarul și-a-ncasat o groază de injecții.
Chiar fiind castrat din primăvară, să provoace-n masă-aversiuni,
A trecut la planul B, c-o scroafă, săvârșind, frecvent, perversiuni.
Dar l-au vindecat și de aceasta, cu bătaie și cu dușuri reci,
Căci de sex și fantezii obscene, el a fost eradicat pe veci.
A-nghițit și cuie, lame, cretă, s-a vopsit cu galben, cu mărar,
S-a stropit cu zeamă de cireșe, să se creadă c-a luat pojar,
A trecut la trucuri avansate, a mimat și o trichineloză,
Însă nu i-a mers și din păcate, dezvoltă, în fine, o psihoză.
S-a decis apoi să evadeze și-a săpat tunel înspre grădină,
Dărâmând trei garduri, dar în stradă, l-a călcat în noapte o mașină.
Grav rănit, luat de ambulanță, la reanimare internat,
Pentru c-a distrus în drum mașina, el a fost, firește, arestat
Și-a primit cinci ani de pușcărie, dar s-a bucurat, în mod ciudat,
Căci avea pe gratis și mâncare, fără risc de-a fi sacrificat!
[...] Citește tot
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
E iarnă... atât de târziu
Petale de crini, lin mângâindu-ne visul
Ne poartă spre transcendent,
Umbre moi, să vizităm paradisul.
Cerul se desface... Petale
De albe magnolii răsar...
Răsar și purifică zorii
De gri, de tăceri, de amar.
Pe pleoapele arămii ning castanii...
Deodată în noi s-a-nnoptat,
La tâmple de gheață ning anii
-N acest anotimp înghețat.
Se scutură-n noapte salcâmii
Firave păsări de vis,
Ne mor repetat toți bătrânii
Așa le e scris!
Cad roze pe-altarul iubirii
Mireasă gătită și pură,
Cad flori de cireș, sfinte stele,
Peste această planetă imună.
Se nasc gladiole, mărgăritare,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă... atât de târziu
Petale de crini, lin mângâindu-ne visul
Ne poartă spre transcendent,
Umbre moi, să vizităm paradisul.
Cerul se desface... Petale
De albe magnolii răsar...
Răsar și purifică zorii
De gri, de tăceri, de amar.
Pe pleoapele arămii ning castanii...
Deodată în noi s-a-nnoptat,
La tâmple de gheață ning anii
-N acest anotimp înghețat.
Se scutură-n noapte salcâmii -
Firave păsări de vis,
Ne mor repetat toți bătrânii -
Așa le e scris!
Cad roze pe-altarul iubirii -
Mireasă gătită și pură,
Cad flori de cireș, sfinte stele,
Peste această planetă imună.
Se nasc gladiole, mărgăritare,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
8 martie
femeie, e ziua când tu balansezi-n mine o iluzie,
să-ți miros parfumul ciobit de sărutul violet
și vârfurile degetelor variațiune renumită fie,
să ne încânte întoarcerea-n albastre tonuri duet.
de extaze cuprinși, de ovală uitare neatinși,
hai să ne facem că trecem în lung odaia goală...
de la un capăt spre celălalt în zâmbet aprinși,
amăgindu-ne că trecem o cale lactee ideală.
apoi, într-un dans rotund, noi, cu pași rotunzi,
ne vom învârti așa... intacți, imitând ciclul cosmic...
exaltați în clipa obtuză și-n gesturi mereu afunzi,
culoare și forme vom azvârli tandrului ochi rombic.
părului tău enervat un cer cade, imun la geamăt
tăria singurătății alungare fie dincolo de destin,
din turnul medieval încărunțit desprinde-vom freamăt
și, pierduți în coaja trăirii, vom fi o plutire de caolin.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți fi poet...
Nu poți fi poet, până nu pândești primele sulițe ale razelor de soare, răsărind din culcușul orizontului, inundând gratuit cărările spiritului omenesc și pe cele ale pământului roditor, ca o sfântă binecuvântare matinală.
Nu poți fi poet, până nu vezi cum crește firul ierbii sub roua dimineții sau deșteptarea ciripitorilor din frunzișurile verzi și crude, purtând cu ele trilurile libertății spre marea cerului primitoare de frumos.
Nu poți fi poet, până nu întâmpini valsul capricios al vântului pe mare, printre miresmele florilor de câmp, pe alei cu trandafiri înfloriți sau lângă perdelele ferestrelor deschise, pentru a invita imunitatea naturii să-ți intre în casă sau să-ți însoțească bucuria întâlnirii, fredonând o melodie.
Nu poți fi poet, până nu asculți cascadele picăturilor de ploaie, căzând peste tăcerea amintirilor sau pe fața omului îndrăgostit, care le-ar gusta la nesfârșit jocul ud, adunat în podul palmelor calde de melancolie sau fericire.
Nu poți fi poet, până nu înțelegi plânsul iedului flămând urcând crestele munților după țâța caprei, până nu rămâi uimit cum îngenunchează stânca sub copitele sprintene ale țapilor furioși sau până nu surprinzi bucuria din privirile drăgăstoase ale copiilor, față de tot ce le este lor drag.
Nu poți fi poet, până nu săruți cu privirea iscoditoare clarul lunii pline, enigmatică în nopțile liniștite de iubire, până nu culegi buchete de stele din simfonia zodiacului ceresc sau până nu guști amprentele sării de pe buzele iubitului, iubitei, ieșit din valurile mării.
Nu poți fi poet, până nu-ți lași amprenta îngerească a trupului tău pe o plapumă de mărgăritare înzăpezite, în joc ca de copii, până nu dai mâna cu cerul de pe crestele munților inhalând aerul rece și curat, plăcut spiritului înălțător și până nu sfidezi ecourile munților lor cu cele ale fericirii tale.
Nu poți fi poet, până nu înfrunți gerul despărțirii de cineva drag și până nu înveți, că toate frământările vieții, bune sau rele sunt daruri necesare șlefuirii tale spirituale, spre liniștirea sufletului împovărat de păcate, cu voie sau fără voie.
Nu poți fi poet, până nu ești cinstit față de semenii tăi, așa cum ai vrea să fie ei față de tine și până nu îi ajuți să își corecteze defectele sau până nu le binecuvântezi altruismul voluntar, în funcție de necesitate și împrejurări.
Nu poți fi poet, până nu iubești, dăruiești sau ești om, în adevăratul sens al cuvântului!
poezie de Valeria Mahok (30 mai 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căsnicia domnului Cui ...
Domnul Cui dorind să se însoare
Aș putea să fac cu voi prinsoare,
Că mireasa hărăzită lui,
O să fie-o domnișoară Cui.
Din aceeași clasă socială,
Mă gândeam că nu-ncape-ndoială.
Dar așa cum ne e scrisă soarta,
Își găsi neașteptat consoarta.
Pe un raft uitat, din magazie,
S-a trezit din dulcea-i reverie,
Când zări un drăcușor de țintă,
Descendentă din aceeași gintă.
El simți cum gura-i se usucă...
Cu-o așa zvârlugă de fătucă,
Hotărât, n-a vrut să mai testeze
Și caiele, șaibe, pioneze.
Îi plăceau duduile minione
Și cu chip angelic de madone.
Însă ținta ce-i ieșise-n cale
Îi trezise poftele carnale.
[...] Citește tot
fabulă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre imunitate și noapte, adresa este: